Ana Maria Brânză (28 de ani) este un monument de optimism. Dacă petreci câteva minute cu ea, îți încarci bateriile pentru cel puțin o săptămână. Spontană, imprevizibilă, mereu pusă pe glume, Ana Maria nu are deloc aerele unei vedete. Deși palmaresul ar îndeptăți-o să fie altfel, multipla campioană europeană și mondială la spadă răspunde fără ezitare la orice întrebare, nu se ferește să-și expună sentimentele și să se dezbrace de secrete. Totul într-un interviu exclusiv pentru ProSport.
Hai să o luăm cu începutul. Cum a fost prima ta zi la sala de scrimă? Îmi aduc aminte că am intrat în sală și am văzut o mulțime de copii în costume albe, care se băteau cu săbii. Atunci mi-am spus că aici e de mine.
Cine te-a dus la scrimă? Tata, la îndemnul fratelui meu. El era mai liniștit din fire, iar eu eram mai agitată, așa. Și ce crezi că și-a spus el într-o bună zi? A zis că nu poate scăpa de mine decât dacă îl convinge pe tata să mă dea la sport. Și așa am început. Dar prima dată m-a dus la tenis. Un an de zile m-am bătut cu un perete, până mi s-a luat. Am lăsat tenisul în pace și am trecut la scrimă.
Știi câte medalii ai cucerit până acum, în total? Nu. Nu le-am numărat până acum, dar le am pe toate acasă. De obicei nu mă gândesc la ceea ce am cucerit până acum, ci la ceea ce mai urmează să câștig în viitoarele concursuri.
Care îți e cea mai dragă medalie? Cea de bronz, de la individual, de la Mondialul de seniori de la Lisabona (2002). Am cucerit-o la doar 17 ani, în condițiile în care am mers singură acolo, fără antrenor, doar cu cei din echipa de sabie, dar care aveau și ei concurs.
„În dimineața finalei de la Beijing mi-am călcat toate hainele”
Cea mai amară înfrângere care e? Ar trebui să spun că e cea de la Beijing, dar nu e așa. De când eram mică, eu îmi doream să fiu mai bună decât prietenele mele. Nu mă interesa să bat campioana mondială, eu trebuia să-mi bat cele mai bune prietene. Iar la unul din primele mele concursuri am pierdut în fața unei prietene, în semifinale… am fost tare tristă.
După finala de la Beijing ai spus că a fost singura dată când ți-ai fi dorit să fii bărbat. Crezi că vei ajunge într-o astfel de situație la JO Londra? Sper să nu. Pun mare accent pe pregătirea fizică și nu aș vrea să mai am astfel de probleme la niciun concurs.
Care a fost primul gând pe care l-ai avut în dimineața finalei JO din 2008? Când m-am trezit mi-am dorit să treacă cât mai repede timpul și să vină ora confruntării. Eram curioasă cum se va termina. Ca femeie, cel mai mult urăsc să calc. Ei, în dimineața aia mi-am luat toate hainele din șifonier pe care le aveam cu mine și mi le-am călcat. Aș fi făcut orice să ajung mai repede pe planșă.
Care ai vrea să fie titlul din ProSport după ce vei câștiga medalia de aur la Londra? Brânză de aur. (râde)
Care e cea mai grea parte a unui antrenament? Încălzirea. Eu am motor diesel. Mă încălzesc mai greu, dar apoi sunt dificil de oprit…(râde)
Ți-ai dorit vreodată să te lași? Niciodată. Știu că sunt mulți sportivi care se gândesc să abandoneze după un eșec greu sau după o accidentare gravă, dar la mine nu a fost cazul.
Ce ai face pentru a atrage mai mulți copii spre sala de scrimă? Păi în primul rând mă gândesc că pot fi un exemplu pentru ei prin ceea ce fac la concursuri. Aici un mare rol îl au părinții. Ei trebuie să fie conștienți că ar face un mare bine dacă și-ar da copii la sport, nu neapărat la scrimă.
Ce vei face după ce te vei lăsa de spadă? Nu vreau să mă gândesc acum la așa ceva. Știu sigur că nu o să antrenez. Au albit mulți din cauza mea și nu vreau să pățesc și eu la fel.
„Iau des amenzi de la poliție”
Ce ai face dacă ai fi președintele României pentru o zi? În primul rând nu m-aș vedea președinte. Dar dacă tot aș ajunge la Cotroceni aș decreta o zi liberă în care toată lumea, dar absolut toată lumea, să iasă la mișcare. Ar fi o zi în care toți românii chiar ar trăi bine.
Ce faci într-o zi în care te trezești fără niciun chef? Încerc să mă conving că totuși trebuie să fac ceva. Conștiința mea e foarte vigilentă și îmi spune că dacă nu mă ridic din pat, nu ajung la antrenament și în consecință nu iau medalie.
Ai 2.317 fani pe facebook. Ți-ai dori mai mulți? Nici nu știam că sunt atâția…(râde) Nu îi cunosc pe toți, dar le mulțumesc pentru încurajările și felicitările pe care mi le transmit după concursuri.
Să spunem că ai avea un milion de euro. În ce i-ai investi? Mi-ar plăcea să mă retrag într-un oraș mic, unde să deschid o școală de scrimă într-un loc unde nu a mai fost niciodată așa ceva.
Ai fost vreodată amendată de poliție? Deseori. Iau des amenzi pentru că depășesc viteza cu 11-12-15 kilometri la oră, sau pentru că mai vorbesc des la telefon.
Când ai plâns ultima dată de fericire? Nu prea mi se întâmplă. Ultima dată a fost la CM de la Catania.
Dar știu că ai trecut recent printr-o grea încercare… Mi-am pierdut tatăl, care suferea de o boală care nu iartă. Marea lui dorință a fost să iau medalia de aur la Londra și sper să se îndeplinească. Dar crede-mă că aș da toate medaliile din lume ca să-l am lângă mine acum… (ochii i se scaldă în lacrimi)
„Avem mai multe pizzerii decât ambulanțe!”
Dacă oamenii văd păsărele când se lovesc la cap, ce văd păsărelele când se lovesc la cap? Păi în primul rând ar trebui să vadă peretele, sau obstacolul pe care ar fi trebuit să-l evite…
Ce faci când vezi că un animal pe cale de dispariție mănâncă o plantă pe cale de dispariție? Încerc să salvez planta, sau ce a mai rămas din ea. Apoi privesc partea pozitivă: măcar animalul mai trăiește…
Dacă de la înot se spune că slăbești, cu ce au greșit balenele? (râde cu gura până la urechi) Cred că au vrut să destrame un mit…și chiar le-a ieșit…
Vrei să cumperi un bumerang nou. Cum scapi de cel vechi? Îl păstrez. Nu încerc să scap de cel vechi.
De ce poate sosi acasă mai repede o pizza comandată decât o ambulanță? Pentru că noi avem mai multe pizzerii decât ambulanțe.
Dacă toți bărbații sunt la fel, de ce femeile mai pierd timp alegând? Eu spun despre femei că nu se înțeleg între ele și nu îi pricep pe bărbații care încearcă să înțeleagă femeile…
De ce magazinele non-stop au încuietoare? Pentru că chiar se închid. Eu am văzut acum câteva zile un magazin non-stop care avea program…
„La 14 ani am avut prima întâlnire”
Multipla campioană mondială și europeană la spadă urăște bărbații delăsători și nu a fost cerută niciodată în căsătorie.
Când ai avut prima dată un iubit? La 14 ani, pe când eram la Craiova.
Cum a fost prima întâlnire? După ce o perioadă am făcut schimb de zâmbete largi, și-a făcut curaj și m-a invitat la o înghețată. Eram atât de fermecată de el, încât nici nu mai știu ce fel de înghețată era…(râde)
Câți bărbați te-au cerut până acum în căsătorie? Niciunul. Și bine au făcut!
Ce complexe ai? Acum niciunul. Sunt obișnuită cu faptul că am nasul mare și cu numele de familie. Acum chiar sunt mândră că mă cheamă Brânză și nu mi-aș schimba niciodată numele.
Ai agățat vreodată un băiat? Nu.
Ce tactică adopți cu un bărbat care îți spune în față că nu te mai vrea? Plec. Dispar. Pur și simplu.
Crezi în dragoste la prima vedere? Nu. Dar în atracție la prima vedere cred.
Există bărbatul perfect? Cu siguranță. Și nu cred că e doar unul pe lumea asta.
Ce trebuie să aibe un bărbat ca să-l găsești frumos? Să fie carismatic și să aibă acel „ceva” inexplicabil…
Ce te enervează cel mai mult la un tip? Mă enervează când e delăsător, când se lasă împins de la spate, când are nevoie de o motivație în plus ca să facă ceva anume.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER