„Președintele FIFA este o minge în uriașul război politic dintre Rusia și Statele Unite”. În plină criză mondială care se alimentează din focare precum Maidan, estul Ucrainei și, mai nou, Siria, fără a da semne de atenuare, bătrânelul de 79 de ani vizat de procurorii americani s-a refugiat și se alintă în brațele unui amic puternic, căruia i-a făcut în 2010 un cadou generos. Elvețianul afectat de artrită vorbește despre prietenul său și despre el la persoana a treia singular, folosind patronimicul, ca-n piesele lui Cehov: „Vladimir Vladimirovici e un bun prieten de-al lui Joseph Josepovici. Știți ce-mi place în Rusia? În situațiile dificile, am întreg sprijinul președintelui Putin. Asta e bine. Și eu îl sprijin în toate discuțiile, în toate situațiile”. Tras la față, Joseph „Josephovici” Blatter îi vorbește reporterului agenției rusești TASS despre intenția UEFA de a-l mazili. Spune că totul a început de la o antipatie personală a lui Platini împotriva sa, dar termenii vendetei s-au schimbat după ce în spatele UEFA s-a așezat Uniunea Europeană. Situația a devenit „politică”, zice el. Mingea chelioasă țopăie jucăușă pe tabla de Risc în mărime naturală, iar reporterul nu vrea să deranjeze. Jurnalistul își ia salariul de la agenția guvernamentală de presă a țării care va scuti sponsorii și FIFA de taxe, pe uriașul ei teritoriu, pe durata Mondialului din 2018. Blatter nu a fost întrebat în interviul din octombrie despre acuzațiile de mită îndreptate împotriva camarazilor săi sau despre modul în care FIFA s-a transformat într-un stat mondial cu reguli privilegiate. A vorbit, practic, despre ce a vrut el.
„Dacă Blatter declară ceva, să fiți convinși că așa a fost”, spune de la București controversatul Mircea Sandu, fostul președinte FRF inițiat în regulile și secretele organizațiilor mondiale care lucrează „pentru binele jocului”. Doi dintre cei mai buni prieteni de-ai săi, spaniolul Angel Maria Villar și cipriotul Marios Lefkaritis, au votat în decembrie 2010 în Comitetul Executiv al FIFA pentru ca Mondialul să meargă în Rusia și în Qatar. Cei doi nu au apărut în investigațiile americană și elvețiană, deși executivii FIFA pică precum popicele. Decizia lor de acum 5 ani a transformat forul condus de Blatter în probabil cea mai dezgustătoare organizație sportivă din lume. Dacă n-ar fi decapitat oameni, bărboșii detestabili din Statul Islamic ar fi avut rivali serioși în bărbații scorțoși îmbrăcați la costum din Comitetul Executiv FIFA.
4,8 miliarde de dolari a încasat FIFA cu Mondialul din 2014, de pe urma preliminariilor și turneului final. Cheltuielile au fost de 2,2 miliarde de dolari. Concluzia: un profit net de 2,6 miliarde de dolari pentru o ediție de CM
Din 2007 și până în 2014, Sandu a fost membru în Comitetul Executiv al UEFA, dar n-a recunoscut niciodată că mandatul său a început ca un cadou. În 2007, la alegerile pentru funcția de președinte al uniunii continentale, el, ucraineanul Grigori Surkis și rusul Vitali Mutko (actual șef al sportului din Rusia) au semnalizat la stânga, către Lennart Johansson, și au cotit la dreapta, către alesul Michel Platini. E același Platini pe care Blatter îl acuză în interviul acordat rușilor că a pornit acest scandal monstruos. Același Platini care în 2011 a primit o plată dubioasă de 1,8 milioane de euro de la FIFA, fără contract, pentru o „muncă de consultanță” prestată pentru Blatter, cu, atenție, 9 ani înainte! Pentru această tranzacție, cei doi au fost suspendați inițial din funcții pe o perioadă de 90 de zile. Zilele trecute, suspendarea s-a prelungit la 8 ani. Platini are 79 de ani, Platini, 60.
„FIFA nu-și permitea să plătească munca mea de consultanță în acel an”, a încercat Platini să justifice întârzierea cu care a primit suma de la Blatter. Totuși, în acel an 2002, FIFA a înregistrat un excedent de 85 de milioane de lire sterline. Lipsa unui contract a fost justificată, miercuri, de președintele suspendat al UEFA într-un interviu pentru Daily Telegraph: „În Elveția, contractele încheiate verbal sunt perfect legale”
1. Ce a spus Blatter exploziv în interviul TASS din octombrie
Sandu are încredere aproape orbește în ce spune Blatter. Pe la jumătatea interviului acordat în octombrie agenției TASS, elvețianul a făcut declarația care a declanșat isteria în media britanică:
„În 2010, am discutat despre Cupa Mondială și apoi am luat două decizii. Am decis să mergem în Rusia, pentru că Mondialul nu a fost niciodată acolo, în Europa de Est, și în 2022 să mergem în Statele Unite. Și așa, aveam două Mondiale în cele mai puternice două țări din lume. Totul a fost în regulă până în momentul când Sarkozy a venit la o întâlnire cu prințul moștenitor al Qatarului, care acum este rege. La o cină ulterioară cu Platini i-a spus că ar fi bine ca Mondialul să meargă în Qatar. Asta a schimbat tot. S-a făcut un vot secret, iar patru voturi din Europa au dispărut din dreptul Statelor Unite. Rezultatul a fost 14 la 8. Dacă puneai cele patru voturi, scorul ar fi fost 10-12. Dacă Statele Unite primeau organizarea Mondialului din 2022, acum vorbeam despre minunata Cupă Mondială din 2018 din Rusia și n-ar mai fi fost nicio problemă la FIFA”.
Acum 5 ani, pe 2 decembrie 2010, 22 de executivi de la FIFA votaseră gazda Mondialului din 2018. Alți doi erau în stare de suspendare după ce admiseseră că au cerut mită de aproape un milion de euro pentru a-și îndrepta voturile într-o direcție sau alta. Anglia a ieșit din cursă din primul tur, iar Rusia a câștigat în al doilea tur cu 13 voturi, cu unul mai mult decât avea nevoie.
Practic, în interviu, Blatter a dezvăluit că Rusia a fost aleasă gazdă a Mondialului înaintea procesului de votare a uneia dintre cele patru candidaturi: Rusia, Anglia, Olanda- Belgia și Spania-Portugalia. O încălcare flagrantă a statutelor și regulamentelor FIFA. De asemenea, el spune că Statele Unite fuseseră desemnate ca gazdă pentru 2022 în același mod, dar intervenția președintelui de atunci al Franței, Nicolas Sarkozy, și influența asupra lui Platini au mutat voturile și decizia spre Qatar.
Curios este faptul că prima măsură discreționară – referitoare la Rusia – este disecată la sânge în media occidentală, în timp ce bucata dedicată Statelor Unite nu a primit aceeași atenție. Dar să intrăm în detalii.
Blatter, omul a cărui imagine s-a identificat cu FIFA. Federația s-a dovedit a fi coruptă până în măduvă
2. De ce sunt scandalizați englezii și ce beneficii au avut
Ziarele de la Londra au secționat prima parte din declarație, și-au tras-o în față și au început să înghită lacom reacții, cifre, bucăți de informație, personaje. „Încovoiați de 40 de ani. Vot aranjat”, a scris Daily Mirror, în timp ce The Sun a titrat: „Oficial. FIFA e încovoiată”. Greg Dyke, președintele Federației engleze (FA), a apărut în Parlament unde a declarat că se gândește serios să solicite în instanță cele 21 de milioane de lire sterline investite de FA în candidatura Angliei. 2,5 milioane de lire proveneau din fonduri publice.
1,5 miliarde de dolari a fost rezerva de lichidități a FIFA în 2014, față de 350 de milioane de dolari în 2005. FIFA explică existența acestui fond prin imposibilitatea de a încheia o asigurare pentru eventualitatea anulării unei ediții de Campionat Mondial
Englezii se agață de vorbele lui Blatter referitoare la alegerea Rusiei ca de o dovadă irefutabilă. Din exterior, Anglia pare o țară în stare de șoc, dar un observator nepurtat de valul emoției poate constata că acuzațiile de corupție legate de votul din 2010 nu sunt o noutate pentru britanici. Corupția de la FIFA era cel mai prost păstrat secret din lume.
În octombrie 2010, cu două luni înainte de alegerea gazdelor Mondialului, doi membri ai Comitetului Executiv FIFA, polinezianul Reynald Temarii și nigerianul Amos Adamu, fuseseră deconspirați de tabloidul britanic Sunday Mirror. Ei ceruseră mită de 500.000 de lire pentru a-și acorda votul într-o anumită direcție.
„Să fim bineînțeleși. În Marea Britanie, doar eu, colegii mei de la Panorama și prietenii de Insight am făcut jurnalism. Majoritatea ziariștilor de sport au fost hrăniți de un anume purtător de cuvânt care lucrează pentru Blatter” Andrew Jennings, jurnalist de investigație
Pe 29 noiembrie 2010, cu 72 de ore înainte de vot, postul britanic BBC a transmis un episod de 30 de minute al emisiunii de investigație Panorama, cu subiectul „Secretele murdare de la FIFA”. Jurnalistul scoțian de investigație Andrew Jennings a dezvăluit cum trei dintre cei mai influenți oameni de la FIFA, Ricardo Teixeira, ginerele lui Joao Havelange și președintele Federației braziliene, Nicolas Leoz, președintele Confederației sud-americane (CONMEBOL) și Issa Hayatou, președintele Confederației africane (CAF), au primit mită de 27 milioane de lire sterline de la firma International Sport Leisure (ISL), fondată la începutul anilor 80 de șeful Adidas din acea perioadă, Horst Dassler.
Practic, o vacă de muls a oficialilor FIFA, firma de marketing ISL a falimentat în 2011 cu datorii de peste 150 de milioane de lire sterline, deși compania deținea drepturi în valore de miliarde de lire. Blatter și principalul său „inamic” din media, jurnalistul de investigație Andrew Jennings
Horst Dassler, fiul fondatorului Adidas, Adolf „Adi” Dassler, a fost un personaj cheie în sportul mondial modern. Potrivit scriitorului Mihir Bose, Horst, care recruta prin diferite metode oficiali importanți din sportul mondial, intrând astfel în politica sportului, a avut o influență majoră în alegerea lui Joao Havelange ca președinte FIFA în 1974, înaintea englezului Stanley Rous, și apoi în numirea lui Primo Nebiolo la conducerea federației internaționale de atletism (IAAF). Horst Dassler a pus umărul serios la semnarea primului contract dintre FIFA și Coca Cola, apoi, prin firma ISL din care deținea 55 la sută, a intermediat toate contractele de marketing semnate de FIFA. Implicarea lui în numirea unui est-german, Karl-Heinz Wehr, în funcția de secretar general al federației de box, a atras de la sine îngroșarea dosarului lui Horst Dassler din arhiva Stasi, serviciul de securitate din RDG. Agent Stasi, Weher a scris în dosar că Dassler „are la Adidas un department de politică a sportului, cea mai importantă unitate de spionaj sportiv din lumea capitalistă”. În 1987, când a murit, Dassler a fost înmormântat, având la mână un ceas primit cadou de la Ilie Năstase.
Dezvăluirile celor de la Panorama au divizat Anglia în zilele în care publicul aștepta febril ca Mondialul „să se întoarcă acasă”. O mare parte a media a considerat că subiectul emisiunii este neinspirat și că va face rău candidaturii pentru organizarea Mondialului din 2018 care urma să se decidă în câteva zile. Cinci ani mai târziu, după declarațiile lui Blatter acordate agenției TASS, agitația englezilor de dinainte de vot pare copilărească. Lucrurile erau deja decise politic. Timingul ales de cei la BBC să dea drumul dezvăluirilor rămâne, însă, interesant și ridică semne mari de întrebare. Au știut anumite medii din Anglia că Rusia e deja aleasă și au încercat în consecință să discretizeze decidenții și chiar să forțeze o întoarcere a deciziei printr-o mișcare mediatică în forță?
Mircea Sandu nu are un răspuns la această întrebare, însă crede că englezii fac un joc ipocrit. „Dar cum credeți că s-a decis ca Londra să organizeze două finale de Champions League în doi ani consecutivi? Vă spun eu. S-au împlinit 150 de ani de la înființarea federației engleze. S-a organizat ieri finala de pe Wembley și s-a dat și mâine, direct tot pe Wembley. Pentru cifra pe care a împlinit-o federația respectivă. Deci, a fost o decizie politică. Așa și în cazul Rusiei. De ce estul Europei să nu aibe dreptul să organizeze un Campionat Mondial după ce Anglia, în 1966, a organizat o dată. Au primit apoi și Euro 1996″.
În 2011 și 2013, Wembley a organizat două finale de Champions League: Barcelona – Manchester United 3-1 și Bayern Munchen – Borussia Dortmund 2-1. Stadionul din Londra (cel vechi și, ulterior, varianta reconstruită) este de departe cel mai des ales de UEFA pentru a găzdui finala celei mai importante competiții de club din Europa. Wembley a văzut în istoria sa șapte meciuri decisive! Potrivit unui studiu efectuat de IPAM Marketing Scool, încasările generate în Londra de finala din 2011 s-au ridicat la 52 milioane de euro.
3. De ce sunt implicați procurorii americani într-un sport nepopular în SUA
Faceți un exercițiu. Tastați cuvintele cheie „American prosecutors FIFA” în bara Google de căutare și dați search. Acum încercați să găsiți cea mai veche referință la implicarea procurorilor americani în treburile FIFA. Nu-i așa că e cam greu, dacă nu imposibil, să găsiți o știre mai veche de 27 mai 2015?
Încercați „US prosecutors FIFA”.
Răspunsul va fi același. 27 mai 2015 este ziua în care media mondială a fost lovită de o informație șocantă. 14 persoane dintre care șapte oficiali FIFA – printre ei și vicepreședintele Jeffrey Webb din Insula Cayman – au fost reținuți pentru „înșelătorie și corupție” într-un hotel din Zurich, cu doar două zile înainte de alegerile pentru desemnarea președintelui forului mondial. Deși acțiunea se întâmpla în Elveția, în spate se aflau FBI și procurorii americani, în colaborare cu autoritățile elvețiene.
Ce căutau americanii în Europa, într-o anchetă despre neregulile dintr-un sport nu foarte popular în Statele Unite?
Președintele Obama, la Casa Albă, cu Blatter și Jack Warner. Ultimul este acuzat acum de spălare de bani, fraudă informatică și înșelătorie Blatter și camaradul Putin, doi prieteni care au dus pentru prima dată Cupa Mondială în estul Europei
„Rechizitoriul arată o corupție în floare, sistemică și adânc înrădăcinată, atât în străinătate, cât și în Statele Unite. Începând cu 1991, două generații de oficiali din fotbal s-au folosit de pozițiile lor din organizațiile respective pentru a solicita mită de la firmele de marketing în schimbul drepturilor comerciale ale turneelor de fotbal”, a declarat procurorul general al Statelor Unite, Loretta E. Lynch. Implicarea procurorilor americani a fost explicată de media occidentală. Suspecții folosiseră bănci din Statele Unite, iar procurorii au indicat mutarea unor fonduri totale de 151 milioane de dolari.
„Dacă atingeți teritoriul Statelor Unite cu acțiunile voastre corupte, veți fi trași la răspundere” James Comey, director FBI
Deși numele lui nu apărea în anchetă, Blatter s-a clătinat serios. Din nou, timing-ul dezvăluirilor explozive a fost interesant: cu 48 de ore înainte de alegerile pentru desemnarea președintelui FIFA.
Prietenul despotului de la FIFA, Vladimir Putin, i-a sărit rapid în apărare: „Aceasta este încă o încercare stridentă a Statelor Unite de a-și extinde jurisdicția în alte țări. Și nu am nicio îndoială, e tentativă clară de a nu-l lăsa pe domnul Blatter să fie reales ca președinte al FIFA, ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă a principiilor de funcționare a organismelor internaționale”.
Candidat pentru al cincilea mandat consecutiv, elvețianul părea scos din cursă. Marele său contracandidat era un prinț iordanian necunoscut, de două ori mai tânăr decât el. Ali bin Al-Hussein (39 de ani) a absolvit Academia militară regală de la Sandhurst, în sud-vestul Londrei, și și-a terminat studiile în America, la Princeton, fix în cele două țări prejudiciate de deciziile FIFA din 2010.
Teoria conspirației? N-ați văzut încă tot.
Pentru a putea candida contra lui Blatter, Al Hussein trebuia nominalizat de o federație. În februarie 2015, nominalizarea a venit din partea US Soccer, federația americană de fotbal. Imediat, The Football Association, federația engleză, a anunțat că-l sprijină în alegeri. Două puteri mondiale susțineau schimbarea lui Blatter.
Imaginea renașterii? Prințul Ali Bin Al-Hussein, școlit în Marea Britanie și Statele Unite
„Nu pot să monitorizez mereu pe toată lumea. Cei care sunt corupți în fotbal reprezintă o minoritate” Sepp Blatter, 27 mai 2015
Pe 29 mai, inamicul public Blatter a câștigat alegerile cu 133 de voturi, față de 73 ale contracandidatului Ali bin Al-Hussein. „Am fost puțin nervos astăzi, dar acum sunt președintele tuturor. Sunt președintele unei FIFA întregite. Acest joc este important, dar, mai important, bucurați-vă de viață!”, a spus realesul după aflarea rezultatului.
Declarația era uimitoare.
„Blatter nu are viață personală, nu are pur și simplu ce să facă acasă. Stă tot timpul la birou, viața sa este dedicată FIFA 24 de ore din 24″, povestește un fost subaltern de-al lui Mircea Sandu care l-a cunoscut bine pe omul din fruntea FIFA. Cu toate acestea, tocmai Blatter propăvăduia viața de dincolo de fotbal. Blatter, la Cupa Mondială din 2014, între președintele Rusiei, cancelarul Germaniei și președintele Braziliei Joseph Blatter, într-una dintre vizitele lui în Arabia Saudită
Trei zile mai târziu, din nou bizar, noul președinte ales organiza în grabă o conferință de presă în care anunța noi alegeri. Practic, demisiona, însă tehnic urma să asigure interimatul până la scrutinul din februarie 2016.
Ce se schimbase în 72 de ore? I-a forțat cineva mâna?
Cheia poate fi știrea publicată în aceeași zi de reporterul american de investigație Josh Margolin de la ABC. Potrivit informațiilor sale, FBI și procurorii din Statele Unite își extinseseră investigația în cazul executivilor FIFA și asupra președintelui reales al FIFA. Vânatul era Blatter.
„Considerați că acțiunile din ultima perioadă pot fi interpretate ca o preluare ostilă a FIFA și a activităților ei comerciale?”
Adresată miercuri, 28 octombrie 2015, întrebarea reporterului rus de la TASS trebuia să provoace, să hrănească un răspuns antiamerican din partea lui Blatter. Fostul executiv al companiei de ceasuri Longines de la începutul anilor 70, cel care-și câștiga existența în tinerețe cântând la nunți, nu a înhățat, însă, momeala. Blatter nu a rezistat degeaba 40 de ani la FIFA, într-o organizație cu o politică proprie racordată permanent la geopolitica mondială. Chiar la începutul acestui an, simțind ostilitatea americană, propusese mutarea unor meciuri din campionatele europene în Statele Unite.
„Personal, nu cred. Deoarece, chiar și vorbind despre o preluare americană a FIFA, fotbalul, fotbalul adevărat, unde sunt banii adevărați, unde sunt jucătorii valoroși, competiția reală, este în Europa. Nu-l pot lua de aici. Nu așa fac americanii afacerile. Nu cred că așa gândesc ei în business”, a răspuns Blatter. Probabil că în mintea lui, jurnalistul de la TASS a suduit. Titlurile propagandistice de genul „Blatter acuză o acțiune ostilă a Statelor Unite” au dispărut de la orizont.
Momentul implicării autorităților americane într-un caz care a dus la înlăturarea unui prieten de-al președintelui rus Vladimir Putin ridică totuși mari semne de întrebare.
Povestește Andrew Jennings, reporterul de investigație care în ultimii 9 ani a fost ca un coșmar neîntrerupt pentru Blatter și amicii săi de la FIFA:
„Într-o zi însorită din 2009, am fost introdus într-un bloc de birouri din Berkeley Square, în centrul Londrei. Am fost invitat la o întâlnire misterioasă de un intermediar care vorbea foarte rar despre ocupația sa. Acolo mă așteptau trei americani îmbrăcați la costum, cu o constituție atletică. Mai târziu am aflat că în echipa lor aveau și foști pușcași marini. Dacă era nevoie, puteau să omoare. Astăzi, însă, sunt încântători. Unul mi-a dat cartea lui de vizită. E agent special într-o echipă pentru combaterea crimei organizate, cu sediul în Federal Plaza, New York. Ei i-au doborât pe capii Mafiei, Al Capone și John Gotti. Voiau să-i ajut să-i prindă pe Sepp Blatter și pe bandiții lui de la FIFA”.
Cazurile în care un agent special FBI sau un detectiv rezolvă de unul singur, exclusiv, cele mai complicate puzzle-uri infracționale constituie subiecte fascinante de romane sau filme. De multe ori, însă, investigatorii au nevoie de ajutor. Uneori, apelează chiar la jurnaliști care au avantajul unor surse vechi și al unei înțelegeri mai bune a fenomenului, dacă teritoriul anchetei este unul virgin pentru autorități. De aici și dorința de a discuta cu Jennings. Dincolo de accentul dramatic dat prin precizarea potențialei misiuni ucigașe a pușcașilor marini, scena relatată de Jennings conține și un indiciu temporar.
Anul 2009.
Teoretic, FBI și procurorii au avut de nevoie de 6 ani pentru a obține dovezi copleșitoare împotriva executivilor de la FIFA. Perioada e comparabilă cu cea necesară pentru prinderea lui Al Capone, la începutul anilor 1930, într-o epocă arhaică a comunicațiilor și a documentării informaționale.
Asta nu e tot. Dintre declarațiile cazului mai scoate capul un reper important.
Dacă, potrivit declarațiilor procurorului general al Statelor Unite, Loretta E. Lynch, corupția documentată în cazul FIFA datează de fapt din 1991, de ce acțiunea judiciară a început abia un sfert de secol mai târziu?
În toată această perioadă, două generații de oficiali FIFA și-au însușit sume uriașe din munții de bani produși de turneele finale, lăsând urme în acte și în conturi. Relaxarea îi împinsese pe unii să facă bișniță cu bilete, nestingheriți, la meciurile de la Mondiale. Indiscutabil un jurnalist fenomenal, Jennings este cel mai bun exemplu că documente interne compromițătoare ale FIFA puteau fi scurse din sediul de la Zurich. 1994, Los Angeles: Dunga primește Cupa Mondială din mâinile vicepreședintelui Statelor Unite, Al Gore. În dreapta, stau corupții Blatter și Havelange
Nu au avut americanii posibilitatea să obțină aceste acte mai repede? Greu de crezut.
Și dacă le-au obținut, nu cumva le folosesc acum pentru a se răzbuna pentru pierderea Mondialului din 2022 în favoarea Qatarului?
Mondialul s-a ținut și în Statele Unite, în 1994, dar autoritățile americane au avut nevoie pentru a obține dovezi de o perioadă de timp echivalentă cu cea în care Mario Gotze, eroul finalei CM de anul trecut, a fost conceput de părinții săi (toamna lui 1991), s-a născut (iunie 1992) a crescut, s-a apucat de fotbal, apoi a ajuns un star planetar și a intrat chiar într-un declin al carierei. Între 1991 și 2005 s-au scurs 24 de ani, exact vârsta lui Gotze.
Citește în episodul următor al analizei ProSport asupra evenimentelor de la FIFA:
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER