Clăpăugi cu sau fără voie!** „Urechile conopidă”, amintiri de luptă purtate cu mândrie

Dincolo de celebritate și performanțe notabile, sportul mondial
le aduce principalilor săi actori modificări mai mult sau mai puțin
apreciabile ale… aspectului fizic. Fizionomia câtorva dintre
sportivi este „marcată” astfel de disciplinele pe care le-au
practicat, urmele fiind un adevărat semn de recunoaștere în rândul
celor inițiați. Cel mai des întâlnite semne, care „agață”
instantaneu privirea, sunt acele „urechi conopidă”, o distincție
caracteristică sporturilor de contact printre care rugby, lupte,
judo, wrestling.

Prima consemnare a „urechilor conopidă” am întâlnit-o în basmul
Harap-Alb, Ion Creangă descriindu-l pe Gerilă ca având „niște
urechi clăpăuge și niște buzoaie groase”. Apoi, urechile clăpăuge
apar și în alte povestiri ca fiind o caracteristică a căpcăunilor.
Ulterior, am descoperit că „urechea conopidă” nu prea are treabă cu
căpcăunii, ci că, de fapt, unii se nasc așa, iar alții le capătă,
cu sau voia lor.

Viață
salvată de urechile clăpăuge

În lumea feng shui-ului se spune că cei cu urechile clăpăuge,
precum cele ale prințului Charles, sunt snobi și nu sunt
credincioși partenerului. Anthony Hopkins spune că în copilărie era
poreclit Dumbo, precum elefantul, și că mult timp s-a râs pe seama
urechilor lui clăpăuge. Însă, adaugă că urechile clăpăuge și
„prostia de om de la țară” l-au ajutat în obținerea rolurilor. Nici
talentul și nici cariera actriței Kate Hudson nu au fost afectate
de urechile ei clăpăuge, deși le ascunde cât poate la orice
eveniment la care participă. Majoritatea celor cu urechi clăpăuge
sunt luați peste picior, însă unora chiar le-a salvat viața
„conopida”. Cum este cazul unui băiețel de șase ani din China, care
a căzut de la etajul opt al blocului unde locuia, fiind salvat de
la moarte de urechile sale, care s-au blocat între barele de
protecție ale ferestrei.

Urechea conopidă –
cauliflower ear

Însă, unii s-au trezit că le-a crescut „conopida”, precum nasul
lui Pinocchio, cum este cazul rugbiștilor. „Această denumire vine
de la faptul că urechile sunt deformate prin traumatisme repetate
și ajung să aibă aspect de conopidă. În rugby sunt prezente la
înaintași (grămadă). Mecanismele sunt: – la linia I (pilieri,
taloneuri) – apar hematoamele lobului auricular prin lovirea și
frecarea de capetele și umerii liniei I din gramada adversă la al
patrulea timp de legare. – la liniile II și III, mecanismul este
cel de frecare de șorturile liniei I, respectiv liniei a II-a. În
acest caz, urechile culisează pe șorturi la prinderea în grămadă.
Prin aceste mecanisme se produce o acumulare de sânge între
cartilaj și piele. Dacă nu sunt luate măsurile corespunzătoare,
aceste hematoame pot duce la leziuni inflamatorii ale cartilajelor
(condrite). Astfel, cartilajul care formează lobul urechii este
distrus în mod progresiv și urechea se deformează puțin câte puțin,
luând aspectul tipic de conopidă. Prevenirea apariției acestei
degenerări a cartilajului auricular:- purtarea de cască de
protecție sau prinderea urechilor cu ajutorul unor benzi elastice
de jur împrejurul capului; puncționarea rapidă a hematomului,
pentru a evita distrugerea cartilajului și deformarea urechii.
Deformarea, deși inestetică, este considerată ca un semn de
recunoaștere distinctiv pentru înaintași. Acest lucru nu ne
împiedică însă să prevenim această distrugere de cartilaj”, susține
Laura Bara, fost medic al lotului național seniori de rugby.
Atât în grappling, cât și în alte sporturi de contact se întâlnește
accidentarea intitulată hematoma auris – „ureche conopidă”. În urma
loviturilor, se acumulează lichid sub piele, și, dacă nu este
drenată la timp, urechea își modifică aspectul și poate ajunge să
capete o formă de conopidă. Din păcate însă, problemele nu se
rezumă la capitolul estetic, întrucât o deformare accentuată a
urechii poate afecta chiar și
auzul.

Ritualuri de inițiere cu cărămida

Mai e o categorie, a celor care își doresc să își facă, prin
orice mijloace, urechile conopidă, considerând că acestea sunt un
simbol al apartenenței lor la un anumit mediu. Apoi, circulă unele
povești, potrivit cărora nou-veniții în aceste sporturi de contact
sunt supuși unui ritual dureros, pentru a căpăta această formă a
urechilor. Cum în box se spune că li se sparge nasul nou-veniților,
așa și luptătorul e frecat cu o cărămidă de ureche până când are
loc ruptura cartilagiului… un fel de ritual de inițiere, pentru a
putea fi acceptat ca membru al grupului.

---

Articol publicat de Romeo
CHIRIAC