ASU Politehnica a progresat enorm, în doar un an și jumătate de când Peluza Sud s-a implicat activ în bunul mers al echipei. Paul Codrea, care e alături de alb-violeți din februarie, a contribuit decisiv la transformarea echipei dintr-una de amatori într-una deocamdată semiprofesionistă. A devenit antrenorul Politehnicii înainte de startul returului în liga a cincea, iar duminică poate urca pe primul loc în liga a patra, dacă va câștiga derby-ul cu Progresul Gătaia. Codrea a vorbit pentru Pro Sport despre experiența în fotbalul județean și despre planurile de viitor pe care le are cu echipa alb-violetă.
Ești de opt luni la ASU Politehnica. Cât de multe s-au schimbat la echipă în perioada asta? Eu zic că s-au schimbat foarte multe. Când am venit era totul o joacă. Erau încă jucători gen Floka (n.r., Florin Luchin), din galerie, care încă jucau. Încet, am încercat să întărim lotul, valoric mai ales, să renunțăm la jucătorii care nu făceau față. La iarnă cred că mai trebuie făcută încă o selecție. Plus că ne-am format două grupe de copii și juniori, clubul începe să crească și din punctul ăsta de vedere. Încercăm să aducem cât mai mulți spectatori, noi membri cotizanți, noi sponsori și doar prin rezultate și prin jocuri bune putem face asta. Trebuie să facem treabă dacă vrem să avem un viitor frumos.
De când sunteți în liga a patra, ai simțit o apropiere mai mare față de echipă și din partea rectorului? Rectorul mereu a fost alăîturi de noi și cu siguranță că dacă vom reuși să ne menținem pe linia asta de rezultate, practic îl vom obliga să fie alături de noi. Asta ne dorim, lumea trebuie să vadă că aici se face treabă serioasă, nu suntem aici să pierdem timpul, nu suntem aici să păcălim pe nimeni.
În prima jumătate a meciurilor jucate până acum, jocul echipei a fost mai bun decât în partidele recente. Care e cauza? Poate se explică prin faptul că a fost început de campionat, a fost entuziasm și jucătorii cheie au fost în formă maximă atunci. Într-adevăr, în ultimele meciuri au traversat o perioadă mai puțin bună mai mulți jucători de bază și asta s-a resimțit în jocul echipei. Plus că de la meciul cu Ghiroda nu-l mai avem pe Alin Stoica, el e tot accidentat, tot cu probleme. Tulcan este și nu este. Chiar și Ilie, chiar și Vucea au traversat o perioadă mai puțin fastă.
Între suporterii ASU și ACS există animozități. Tu ai avut până acum discuții aprinse legate de schisma asta între fanii lui Poli? Aprinse, nu. Oamenii se împart în două, e mai ușor să susții o echipă de Liga I decât o echipă din liga a patra sau a cincea. Poate că oamenii nu erau încrezători în ceea ce vrem noi să facem. Uite că, încet încet, le demonstrăm că și cu pași mărunți, plecând de jos, poți să construiești ceva. Nu avem atâția bani și am luat-o pe drumul cel mai lung, nu pe scurtătură. Sper să-i convingem și pe cei care în momentul ăsta nu sunt de acord cu noi că ceea ce facem e bine, e sănătos, pentru că nu avem treabă cu nimeni și încercăm să ne clădim viitorul.
Cât crezi că o să mai țină povestea asta, cu două Poli în oraș? Nu știu și nici nu mă interesează. Eu știu că am venit la Poli, joc în alb-violet și asta e de ajuns pentru mine.
Nu crezi că ar fi mai bine să fie una singură? Eu cred că ar fi mai bine, așa cum a fost întotdeauna. Așa am crescut eu, cu o singură Poli. E ciudat să spui că sunt două Poli, mai ales că una dintre ele joacă în alb-negru, e și mai ciudat. S-a întâmplat în mai multe orașe, la Craiova sau Arad. Nu știu cine a permis să se ajungă aici, dar cert e că e o situație urâtă.
Dacă ajungeți în liga a treia, ar fi de ajuns să convingeți orașul să vină lângă voi? Uite că ceilalți sunt în Liga I și nu conving orașul. Miracole nu se pot face peste noapte. Planul nostru este pe termen lung, e să avem răbdare și să muncim mult și să convingem oamenii, chiar dacă va fi mai greu pe calea asta, dar eu zic că e mai frumos. Avem multe exemple, echipe plecate de departe uite unde au ajuns, cum e Napoli, care joacă acum constant în Liga Campionilor, se luptă la titlu și au plecat de jos, au fost în faliment, nu au promovat din primul an. Dar, totuși, lumea a fost într-un singur loc, nu s-au împărțit în două.
Poate fi comparată Poli cu Napoli? Nu poate fi comparată acum, pentru că forțele s-au despărțit. Ar fi trebuit să fie una singură și atunci probabil că ar fi fost mai ușor. Resursele sunt împărțite și asta nu e bine pentru niciuna dintre echipe.
Câți dintre jucătorii tăi ar putea să joace într-unul din primele două eșaloane? Patru-cinci ar putea să joace, fără falsă modestie. Pregătiți corespunzător, într-un mediu propice performanței și plătiți așa cum trebuie, eu zic că ar putea face față chiar și în Liga I. Am jucători tineri care încă nu și-au spus cuvântul. E clar că aici e mai greu să progresezi, în Divizia D, dar dacă reușim să ajungem la anul în C și apoi în B, cu siguranță câțiva dintre ei vor ajunge și mai sus.
Tu încă mai faci muncă voluntară? Eu muncesc aici. Am și fost sfătuit să încep de jos și mie îmi place ceea ce fac, îmi concentrez energiile pe meseria asta și sunt mulțumit unde sunt acum. Nu am pretenții să antrenez mai sus, pentru că nu știu dacă aș fi pregătit să antrenez o echipă din Liga I sau Liga a II-a. Chiar și aici e o experiență, poate că aici e și mai greu, sunt jucători care merg la muncă, vin obosiți, nu sunt obișnuiți cu trei-patru antrenamente săptămânale mai tari și trebuie să știi să gestionezi situația. Mai greșesc și eu, mă mai înjură și pe mine printre dinți, dar asta e, e riscul antrenorului. Asta e ideea, să învăț, nu vreau să mă ia un club pe nepregătite și să mă duc acolo să dau cu bățu-n baltă.
Să înțeleg că vrei să rămâi la echipa asta cât mai mult. Mi-ar plăcea, ar fi ideal să antrenez ca Alex Ferguson, 20 de ani la o echipă. Dar pentru asta, trebuie să progresăm, echipa să crească, să ai garanții că se vrea mai mult, ei să fie mulțumiți de rezultatele pe care le am, că trebuie să mă dorească și conducerea. Deocamdată e o căsătorie reușită. Ne înțelegem bine, echipa e în grafic, e foarte bine. Cu suporterii ne înțelegem foarte bine, avem o relație foarte bună, cântăm, bem, e o atmosferă bună. Deocamdată e așa cum trebuie să fie.
Nu ți-e frică să nu se strice puțin atmosfera în viitor? Nu cred. Deocamdată, nu e pericol. Acum, nu am garanții, nu pot să controlez o masă așa mare de oameni. Dar deocamdată e ceva frumos, ceva inocent, ceva poetic ceea ce facem și merge bine. E ca o poezie și autorul are inspirație.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER