De ce merge** Liga I în cârje?

A fost olteanul Florin Costea. Acum a căzut și stelistul
Szekely. Acestea sunt doar ultimele două accidentări grave din
fotbalul românesc. Lista a devenit nepermis de lungă, iar
înlăturarea câtorva dintre cauze e nepermis de la îndemână.

Când vorbim de accidentări majore printre fotbaliști, punctul de
referință îl reprezintă Balaci, care și-a încheiat cariera din
motive medicale. Dacă ar fi evoluat în prezent, medicina l-ar fi
putut ajuta să mai joace niște ani. Dar dacă medicina a evoluat, a
făcut-o și fotbalul, care a ajuns o industrie în care jucătorul e
solicitat la maximum. Și de multe ori „se rupe”, dar în Liga I
cedează parcă mai ușor, mai frecvent și în moduri mai grave decât
se întâmplă, de pildă, în Anglia.

Italia nu
înseamnă neapărat
calitate

Acest retur se dispută cu infirmeriile pline, iar acest lucru nu
poate fi atribuit numai frecvenței și intensității meciurilor.
Există voci foarte avizate care susțin că preparatorii fizici, sunt
slab pregătiți și ajustează defectuos pregătirea fizică ritmului de
joc. Accidentările de articulații și ligamente, fie ele și
mecanice, nu ar fi atât de frecvente, dacă efortul ar fi dozat în
mod științific și aplicat. Mai mult, chiar preparatorii fizici
italieni, atât de lăudați și căutați până acum, sunt cei care au
dat dovadă deseori de amatorism atunci când au conceput programul
de pregătire al echipelor lor, semn că tot ce vine în România nu e
neapărat și de calitate.

Profesie:
medic. Specializare: după
ureche

Mai mult, doctorii specialiști spun că leziunile de ligamente
sunt rar o întâmplare și își au rădăcinile în alimentație, în viața
extrasportivă, în moștenirea genetică, dar, mai important decât
toate, în cum se aplică un nou concept din medicina fotbalului:
protecția articulară, cea osoasă și cea musculară. Dacă am studia
CV-urile medicilor din Liga I, am găsi foarte rar, spre deloc, o
specializare compatibilă cu statutul de medic de echipă de fotbal
și cu atât mai puțin cursuri de profil. Mai mult, este tot mai
evident că nu sunt deloc la curent cu ce se întâmplă în fotbalul de
înalt nivel cu job-ul lor.

Szekely stă
cinci
luni!

Steaua este una dintre cele mai lovite echipe din Liga I de
ghinionul accidentărilor. Ultimul fotbalist din Ghencea care a
intrat pe mâna chirurgilor este Janos Szekely, care a fost operat
ieri-dimineață la Spitalul Militar. Din nefericire, mijlocașul
roș-albaștrilor a suferit o ruptură de menisc, dar și o afecțiune
la nivelul cartilajului. Cu tot cu recuperare, Szekely va sta
minimum cinci luni pe tușă, în aceste condiții el ratând atât
finalul de campionat, cât și startul sezonului viitor.

„La
noi se investește în
ghips!„

Doru Filipescu e doctorul care l-a operat pe Florin Costea după
ruptura de ligamente de la genunchiul stâng. Medic primar de
ortopedie-traumatologie, Doru Filipescu spune lucrurilor pe nume:
în Liga I nimeni nu caută să prevină.

Domnule doctor, de ce ajung atât de frecvent fotbaliștii
români în ghips sau la cuțit?
Țineți cont și că în această perioadă fotbalistul vine după pauza
de iarnă, cu un deficit de pregătire fizică, iar terenurile sunt
ude, dificile.

Totuși, rămâne o mare discrepanță între frecvența cu
care se accidentează jucătorii din Anglia și ce se întâmplă la
noi…
Există, într-adevăr, și cauze umane. Știți care e diferența dintre
noi și englezi? Acolo se investește în a preveni și în a face totul
științific, în timp ce fotbalul românesc investește în ghips!

„Puțini
merg la congrese de
profil”

Vinovați cine ar fi?
Probabil că preparatorii fizici de pe la echipe. La noi, probabil
că preparatorul spune: „Hai, două-trei ture de teren și apoi
miuță!”. La modul serios, cred că problemele apar atunci când
trebuie să ajusteze programul de pregătire fizică la tiparul
jucătorului și la competiție. Sunt puțini care fac asta în
România.

Nu păreți un amator de fotbal. De unde știți că sunt
puțini?
Păi nu-i prea văd pe la congresele la care merg. Vorbesc de
congrese în străinătate care au ca subiect de dezbatere atât
medicina de profil, cât și interacțiunea cu sportul. Sunt puțini
cei din Liga I pe care îi văd pe acolo. Apoi, pentru preparatori
fizici sunt cursuri speciale prin Suedia sau în SUA. Câți au mers
la ele?

Care ar fi acei puțini cu care vă întâlniți la
congrese?
Doctorul de la Steaua, de pildă. Cum îl cheamă?

Steaua
și
Rapid sunt
excepțiile
Paligora.
Da, Radu Paligora! Apoi, mai e cel de la Rapid, Marian Dumitru. Și
el e un tip foarte deștept, care se interesează mult de tot de ce
este nou. În rest, nimic.

În România nu avem pe la echipe doctori care să fie
specializați în medicină sportivă. Ar fi
obligatoriu?
Cu siguranță că trebuie să facă niște cursuri, pentru că a lucra la
o echipă de fotbal are specificitatea sa. Trebuie însă să fie un
foarte bun medic generalist, să știe și alimentație și să fie un
bun diagnostician. Doctorul de echipă trebuie să practice
profilactic în primul rând. Apoi, dacă trebuie să trateze, să
trateze doar leziunile și problemele ușoare. Pentru restul, trebuie
să meargă cu fotbalistul la specialist.

Costea cum se mai prezintă?
E în grafic. Evoluează bine. Este o tâmpenie ce au spus unii, cum
că s-ar reface mai repede de șase luni. Nu se va reface în patru
luni. Nu există mai repede în astfel de cazuri. Poate mai mult, dar
mai repede nu.

Accidentările
suferite
de fotbaliști români

Dănănae

Întindere de ligamente și un cartilagiu desprins la
menisc. A stat 8 luni, revine în curând

Pleșan

Fractură de peroneu. A stat 6 luni

Zicu

Entorsă la genunchi. A stat 10 luni

Florin Bratu
Entorsă la genunchi. A stat 6 luni

Szekely
Ruptură
de menisc. Stă 5 luni

Alte
accidentări
Florin Costea
Ruptură de ligamente încrucișate și colaterale. Stă 8 luni
Ovidiu Petre
Ruptură la menisc. A stat 7 luni
Temwanjera
Ruptură de menisc. Stă 3 luni
Goga
Fractură de peroneu. A stat 5 luni
Brezinsky
Ruptură de menisc. Stă 1 an și 3 luni

---

Milan
este number
one

Și în Vest jucătorii se accidentează serios, însă metodele de
prevenire și recuperare sunt dintre cele mai moderne.

Accidentările, multe dintre ele foarte serioase, nu-i ocolesc
nici pe cei din campionatele puternice ale Europei.

Numai Arsenal Londra poate fi un exemplu nefericit la acest
capitol, cu o listă impresionantă de titulari scoși din circuit la
acest moment. Dar spre deosebire de fotbalul românesc, în aceste
competiții, programele de recuperare sunt efectuate cu metode
moderne, superprofesioniste, și jucătorii reușesc să revină pe
gazon în termen destul de scurt. La Milano există cel mai
performant laborator din fotbalul mondial, cel al profesorului
belgian Messermaan, acolo unde pur și simplu au ajuns să cunoască
principiile tinereții fără bătrânețe mulți jucători rossoneri, care
erau considerați deja ca și pensionați. Și acum Milan are în lot
fotbaliști trecuți chiar de 38 de ani, precum Favalli.
Accidentările jucătorilor sunt foarte minuțios monitorizate ca și
proces de refacere pe aparatură ultramodernă, pas cu pas, pentru ca
nu cumva să apară ceva surprize pe parcurs, care să întârzie
termenii procesului de recuperare.

Cu toate acestea, nici doctorii milanezi nu fac minuni. David
Beckham (foto) s-a accidentat grav la genunchi și va rata turneul
final din Africa de Sud.