Principalul argument invocat de Gigi Becali și de oamenii săi în disputa cu Ministerul Apărării, acela că „Armata s-a trezit acum, după 15 ani, să revendice brandul Steaua, deși până de curând n-a avut nimic de obiectat, abia după ce a văzut că facem profit”, este unul fals. La scurt timp după ce Gigi Becali își făcuse intrarea la echipa de fotbal, ProSport publica în numărul său din 6 noiembrie 2001 un interviu cu comandantul de atunci al CSA Steaua, colonelul Laurențiu Roșu. Ofițerul reclama exact faptele pentru care, în decembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat câștig de cauză MApN în disputa cu Gigi Becali, stabilind definitiv și irevocabil că SC FC SB SA nu reprezintă Steaua.
Victor Babiuc favorizase nu numai pierderea echipei, ci și pierderea bazei sportive pentru 20 de ani, plus preluarea unor datorii de zeci de miliarde
Recitind interviul realizat de Liviu Chiriță în noiembrie 2001, descoperim că Armata n-a recunoscut niciodată, de fapt, preluarea secției de fotbal de către frații Păunescu – mai întâi – și de Gigi Becali – ulterior. În 2001, colonelul Roșu avertiza că echipa din Liga 1 joacă pe fals, folosind fraudulos numele, emblema, palmaresul și tradiția adevăratului club Steaua. Acesta acuza modul în care a fost înstrăinată secția de fotbal în 1998, moment în care a și apărut, de fapt, actualul club al lui Gigi Becali.
Foarte interesant este că, de fiecare dată, ițele afacerilor tenebroase care au păgubit Ministerul Apărării în relația cu Gigi Becali duc la același nume: Victor Babiuc. În mandatul său de ministru al Apărării, între 1996 și 2000, au avut loc atât schimbul de terenuri păgubos pentru stat între Gigi Becali și MApN și pierderea secției de fotbal, cât și un contract ciudat cu cei care puseseră mâna pe echipă, în urma căruia Armata le ceda gratis baza Ghencea pentru 20 de ani, „primind”, în schimb, datorii de zeci de miliarde!
Citiți mai jos un interviu care are 15 ani vechime, dar e uluitor de actual, dovada că CSA Steaua a reclamat încă de la început modul în care a pierdut echipa de fotbal și nu „s-a trezit abia acum, când a văzut că facem profit”, așa cum pretind Gigi Becali și adepții săi.
Dovada că, încă de la început, CSA Steaua a reclamat ilegalitatea procedurii prin care secția de fotbal a trecut în stăpânirea clanului Păunescu și, ulterior, a lui Gigi Becali
„N-au nicio legătură cu Steaua”
„Comandantul clubului din Ghencea, colonelul Laurențiu Roșu, consideră că actuala conducere a echipei de fotbal a stricat, în doar doi ani, imaginea și respectul pe care le-a impus gruparea militară în peste 50 de ani de existență.
ProSport: Domnule colonel, ați atacat dur la Pro TV, după meciul cu Dinamo, actuala conducere a echipei de fotbal. Colonelul Laurențiu Roșu: Acolo sunt cu putere de decizie doar trei persoane: Păunescu (n.r. – Viorel), Becali (n.r. – Gigi) – Pițurcă. În 1998 s-a făcut o Adunare Generală în care s-a format un Consiliu de Administrație al FC Steaua. Au pretins atunci că vor forma acest organism doar din oameni cu bani și din foste glorii ale Stelei. Pe noi, Armata, ne-au scos din calcul, de parcă echipa nu ar fi fost înființată de Ministerul Apărării. Ei nu au istorie și nici tradiție, iar numele lor nu se leagă în niciun caz de performanțele și gloria aduse de steliștii adevărați.
Bine, dar beneficiază de baza sportivă care este a Armatei, iar emblema clubului are însemnele MApN. Baza este dată gratis pe 20 de ani! A avut grijă de asta domnul Babiuc, pe vremea când era ministrul Apărării. A dat o hotărâre de guvern, care practic este inatacabilă. Poate doar să vină un alt ministru, care să recupereze baza tot printr-o hotărâre de guvern. Mai mult, ne-au lăsat nouă toate datoriile! 23 de miliarde în 1998, care s-au transformat acum în 43 de miliarde. Poartă ilegal emblema clubului cu însemnele MApN. Sigla este doar a Armatei și este înregistrată la OSIM. Pe urmă, peste tot se folosesc incorect termeni ca „sportivii militari” sau „managerul clubului Steaua”. Să fie clar, ei s-au născut în 1998 și se numesc printr-o întâmplare FC Steaua! Dar nu asta ar fi problema.
Dar care? Faptul că nu se face o disociere clară între club și echipa de fotbal. Chiar și sărbătoarea pe care au făcut-o la 15 ani de la victoria de la Sevilla a fost ilegală. Nu poți să celebrezi ceva pentru care nu ai niciun merit. Iar ceea ce se întâmplă acum la echipa de fotbal nu mai are nimic în comun cu spiritul Stelei, cu civilizația impusă de-a lungul anilor în Ghencea. De aceea vom încerca să facem distincție între clubul Ministerului Apărării și niște persoane care debitează numai prostii, lăsând să se înțeleagă că aparțin de gruparea care a impus respect în sportul românesc. Vom lua măsuri și îi vom da în judecată pentru că acești indivizi nu au dreptul să se folosească de simbolul și imaginea clubului sportiv al Armatei.”
De ce a durat atât, dacă Armata știa? Un posibil răspuns
În iunie 2002, ProSport deschidea ziarul cu poza lui Gigi Becali, Victor Pițurcă și Viorel Păunescu și dezvăluia modul în care latifundiarul „finanța” clubul: primea în schimb dezlegări în alb pentru jucătorii din lot
După interviul de mai sus rămâne întrebarea de ce a durat atât până când Armata a reușit, în decembrie 2014, să-și recupereze brandul. Răspunsul îl știu doar Gigi Becali și oficialii din Ministerul Apărării care, în tot acest timp, nu au făcut nimic. Armata a deschis acțiunea în instanță împotriva grupării lui Gigi Becali în 2011, deci permisiunea de a demara recuperarea brandului a fost dată, pe linie ierarhică, la zece ani după interviul din ProSport în care colonelul Roșu arăta că lucrurile sunt știute în MApN și anunța un proces. În lipsa unor probe concrete, pe care numai o nouă anchetă DNA le-ar putea furniza, păstrăm la îndemână posibilele explicații ale acestui deceniu de tergiversări în privința brandului Steaua pornind de la stilul de lucru al celor implicați.
Afacerea schimbului de terenuri dintre Armată și Gigi Becali, în urma căruia statul a fost păgubit cu milioane de dolari, s-a petrecut în 1998, procurorii au demarat ancheta în 2004, iar sentința definitivă s-a pronunțat în mai 2013. Așadar, la 15 ani după faptă. Instanța a stabilit că Victor Babiuc, ministrul de atunci, și Gigi Becali sunt vinovați și i-a condamnat la câte doi ani de închisoare cu suspendare.
Sentința definitivă în cazul mărcii Steaua s-a dat la finalul lui 2014, deci la 16 ani după ce aceasta fusese pierdută ilegal (conform instanței). Chiar în acest moment, între CSA Steaua și gruparea lui Gigi Becali există un alt proces în care Armata cere ca denumirea „Steaua” să fie eliminată din titulatura SC FC SB SA. În proces, parte reclamată este și Oficiul Național al Registrului Comerțului, instituție de stat ai cărei funcționari au încălcat, în 2003, o lege din 1990 și un ordin al ministrului apărării cu scopul de a-l ajuta pe Gigi Becali să-și înscrie echipa cu nume similar unei societăți comerciale de drept public care exista deja. Așadar, procesul în derulare acum are loc la 13 ani după faptele comise de angajații de la Registrul Comerțului.
Semnele comune ale „stilului Becali”
Amprenta inconfundabilă a lui Gigi Becali în relația cu funcționarii statului este vizibilă și pe un alt caz care a stârnit interesul DNA la începutul lunii februarie. Prin intermediul unui nepot, latifundiarul a încasat de la ANRP o despăgubire de 70 de milioane de euro pentru un teren căpătat în circumstanțe neobișnuite în 2006, pentru numai un milion de euro, și care ar valora de trei ori mai puțin decât despăgubirea stabilită. La acest profit de 7.000% din relația cu statul au contribuit funcționarii care i-au refuzat dreptatea proprietarului de drept (sătul de tergiversări, acesta a vândut cele 30 de hectare către Gigi Becali în 2006), un evaluator (arestat deja tot într-un dosar ANRP) care a stabilit că pământul valorează 71 de milioane de euro, membrii comisiei ANRP și judecătorii care au dat sentința definitivă.
Evaluatorul folosise pentru comparație, ca să stabilească prețul terenului respectiv, un lot care-i aparținea tot lui Gigi Becali. Membrii comisiei ANRP nu s-au întrunit un an întreg, dându-i astfel posibilitatea nepotului lui Becali să reclame în instanță cazul. Toți aceștia erau funcționari plătiți de statul român.
Toate aceste cazuri relatate mai sus au în comun câteva lucruri: profitul uriaș obținut de Gigi Becali de pe urma „afacerilor” cu statul, greșelile comise de funcționari publici în favoarea sa, tărăgănarea dosarelor deschise de procurori uneori chiar peste 10 ani și, în procesele finalizate, decizia instanțelor care-l incriminează pe latifundiar.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER