„Să știți că vreau să mă întorc. Îmi ajunge printre străini. Vă spun sincer, dacă aș primi o solicitare să antrenez aici, chiar și o grupă de juniori, mi-aș lua soția și aș reveni în România”. Pe 15 mai 2013, în ziua clubului Dinamo, Dudu Georgescu vorbea în ProSport despre planurile de viitor. Plecat în exil în urmă cu 14 ani, în Canada, cel mai bun marcator din istoria primei ligi din România se afla în vizită, la fiul rămas acasă. Acum, Dudu s-a întors din nou. Să-și strângă bagajele din propria casă și să le ducă într-un depozit.
Calea Moșilor se întinde șerpuit spre „kilometrul 0” al României. La Piața Sfîntul Gheorghe întorc tramvaiele, o stație înainte, imediat după „Hristo Botev”, la stânga, se lasă strada Radu Calomfilescu. Pe partea numerelor cu soț, o curte largă se deschide în spatele unei porți vechi de metal, iar o casă cu pereții groși își scutură tencuiala. „Aici au retrocedat, eu stau în spate. Așteptați. Intru eu să vă deschid”.
Dudu e neschimbat. Subțire, cu ochelari, drept. Anii au adus câteva riduri și au decolorat părul mărunt al bărbatului atletic din pozele sepia. Problemele și necazurile au șters un zâmbet. „A trebuit să mă întorc de urgență pentru a-mi strânge lucrurile, mi-au spus că o să fiu evacuat”. Pereții goi transformă glasul tremurat al fostului internațional în ecou, din loc în loc au rămas cuiele în care erau tablouri. Pânzele sunt pe parchet, lângă cutii, trolere, geamantane și un telefon fix cu apeluri sudate.
Rudele fostul proprietar au câștigat în instanță imobilul, iar acum, Dudu Georgescu se așteaptă să fie evacuat. A strâns mobila, a împachetat cele două „Gheate de Aur” și a mai rămas cu speranța… „moare ultima, dar poate justiția îmi va da dreptate. Este o situație grea. Eu am primit această casă în 1976, după ce am câștigat prima Gheată de Aur. Acesta a fost cadoul meu pentru Gheata de Aur”, spune omul care a marcat 252 de goluri pe prima scenă a fotbalului românesc, apoi se îndreaptă spre scările de lemn lucios ce duc la etaj. În capătul lor se oprește și oftează cu privirea spre un perete gol. Aici aveam fanioanele, trofeele, medaliile.
Tot aici am făcut poza cu cele două Ghete de Aur pe care le-am câștigat. Pe un troler stă o pereche de pantofi de sport. „Cu astea mai pot să fac o poză. Copii, ghetele le-am împachetat, nici nu știu prin ce cutie sunt. Nu cer mila nimănui, nu am vrut să apar în presă cu acest lucru, nu condamn. Poate că și eu am greșit! Nu sunt singurul în postura asta, dar cu ce suntem noi vinovați, cum s-a ajuns aici? Renunț la tot ce am investit în această casă, dar vreau o soluție!”. Peretele întunecat poartă încă hașurate urmele fanionelor, chenare unde zugrăveala a rămas neatinsă de fum, de praf, de timp.
Înainte să închidă poarta din exterior, Dudu Georgescu are o ultimă declarație: „Sunt român, vreau să mă întorc în țară, aici e casa mea”.
Nu primește indemnizația de merit
Plecat în Canada în anul 2000, acolo unde s-a stabilit alături de soția sa, Dudu Georgescu s-a mai întors în România doar în vizită, la fiul său, cel care locuia în casa din București. În urmă cu mai mulți ani, cel care a strâns 44 de selecții la naționala României și a înscris 21 de goluri pentru „tricolori” a depus o cerere pentru acordarea indemnizației de merit. Nu a primit vreun răspuns. „Mi-au spus că nu am vârsta, poate acum am făcut vârsta și merit și eu acești bani”.
foto: Alexandru HOJDA
La Dinamo, Dudu Georgescu a câștigat patru trofee de campion al Ligii I, o cupă a României, patru titluri consecutive de golgeter, iar în 1976 a fost desemnat cel mai valoros fotbalist român
17 goluri a marcat Dudu Georgescu în 23 de meciuri disputate în cupele europene în întreaga carieră
33 de goluri a marcat Dudu Georgescu în 1975, atunci când a câștigat pentru prima oară Gheata de Aur.
47 de reușite a contabilizat Dudu Georgescu în 1976-1977, sezon în care a primit pentru a doua oară Gheata de Aur
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER