EXCLUSIV | Ekeng a renunțat la mulți bani ca să vină să moară în România. Rednic e în transă: „Tot aștept să mă sune cineva, să-mi spună că e bine, că și-a revenit…”. Întortocheatul drum spre moarte al unui om care vineri nu trebuia să joace

Un om sfârșit. Așa părea Mircea Rednic când a răspuns, în această dimineață, la telefonul ProSport. Cu nici 12 ore în urmă, urmărise înmărmurit, împreună cu toți cei de pe stadionul „Dinamo„, cum o viață de om se scurge printre firele de iarbă. Patrick Ekeng, abia introdus în joc în meciul Dinamo-Viitorul 3-3, din ultima etapă a Ligii 1, se prăbușise din senin, în cercul de la centrul terenului, în minutul 70. Stop cardiorespirator. Moartea l-a năpădit pe tânărul de 26 de ani cândva, între această secundă cumplită și momentul în care doctorii de la Floreasca au pus capăt încercărilor de resuscitare, după 70 de minute de eforturi.

Vocea lui Rednic trăda un om în stare de șoc. În primele secunde nu și-a găsit cuvintele. Pur și simplu nu știa ce să spună. „Nu-mi vine să cred… Tot aștept să mă sune cineva, să-mi spună că e bine, că și-a revenit…”

Antrenorul își aduna puterile pentru un nou moment pentru care nimeni, niciodată, nu poate fi pregătit: „Trebuie să o sun pe soția lui…”. Gândurile se învolburează, aparent fără legătură. Vinovății pe care nu le ai, remușcări pentru lucruri imposibil de controlat, drăcescul „ce ar fi fost dacă…”, reproșul care arde ca un fier înroșit, pe cât de inutil, pe atât de dureros.

„L-am menajat pentru finală, dar, pentru că scorul evoluase așa, iar Bicfalvi stabilisem că va juca 70 de minute…”

Cumplit. Ekeng a renunțat la bani, la mulți bani, ca să vină să moară în România. Era sub contract cu Cordoba, din liga a doua spaniolă, și nu mai reușea să prindă primii 18. Rednic știa că poate da lovitura cu un jucător peste nivelul Ligii 1 și a insistat cu cerul și cu pământul. „Jucător foarte bun. El nu s-a adaptat… A venit târziu, n-a fost pregătit, n-avea jocuri. Apoi, ușor-ușor, și-a dat drumul la joc”, îl descrie antrenorul.

Ekeng a refuzat la început, dar a cedat astă-iarnă, îndemnat de Florin Andone, coechipierul român de la Cordoba, de impresar, de orgoliul și dorința de a reveni în circuit la o echipă unde să joace meci de meci. Destinul complota împotriva lui Patrick, împingându-l, inexorabil, spre întâlnirea cu sfârșitul. „Nu-l cunoșteam dinainte, mi-a fost propus… L-am vrut de mulți ani. Și cei de la Standard au vrut să-l ia. Mi-a fost propus și în vara trecută, când am venit la Dinamo, dar n-am putut să-l iau pentru că nu ne-am înțeles la preț. Avea contract mare la Cordoba și n-a vrut să renunțe la bani. După aia, în iarnă, a venit că… Am mai vorbit cu Andone (n.r. – Florin, atacantul de la Cordoba), am mai vorbit cu impresarul lui, că mă cunoștea, și i-am zis că e bine să reintre în circuit. Nu mai jucase de aproape șase luni. Și era greu să-și găsească echipă la pretențiile pe care le avea el”, povestește, parcă în transă, Rednic.

Sorta l-a jucat pe degete pe Patrick. Fusese accidentat, ar fi trebuit să fie titular, în mod normal, dar tocmai lovitura la picior îl convinsese pe Rednic să-l menajeze în ultima etapă. Ekeng n-ar fi trebuit să intre, pentru a fi apt 100% în finala Cupei, cu CFR. Dar evoluția evenimentelor din teren a schimbat planul… Rednic: „La meciul ăsta el, normal, trebuia să fie titular, dar a avut o problemă medicală la genunchi, sau ceva, și l-am menajat pentru finală. Dar, fiindcă scorul a evoluat cum a evoluat, iar Eric Bicfalvi stabilisem că va fi schimbat după 70 de minute… Asta a fost, ce să mai spun…”.