Primul mare club românesc a fost Chinezul, echipa feroviarilor
bănățeni, mai precis una dintre ele, deoarece la începutul
secolului trecut au activat ai multe formații care țineau de căile
ferate. În 1910 a fost fondat la Timișoara, clubul de legendă
Chinezul (în maghiară, Kinizsi). Numele vine de la un erou popular
din Evul Mediu, Pavel Cneazul sau Chinezul, care se încununase de
lauri în lupta contra turcilor. Clubul Chinezul a fost înființat de
muncitorii feroviari din Timișoara, culorile echipamentului fiind
violet-alb.
Începuturi
grele
În primii săi ani de existență, a fost surclasată valoric de Clubul
Atletic Timișoara (cum fusese rebotezată, tot în 1910, CF Timișoara
sau TFK, în ungurește). De altfel, primul meci al Chinezului s-a
disputat pe 6 mai 1911, în compania echipei secunde a lui CAT, pe
un teren din spatele Gării de Nord a Timișoarei, iar scorul a fost
de 0-11. Iată prima echipă a Chinezului: Frantz – Villany, Gauner –
Nyari, Fischer,Weinhardt – Gáll, Bernhardt, Schuster, Wessely,
Pesti. De-abia în 1913, Chinezul a tranșat în favoarea sa
rivalitatea cu CAT. Întărită prin achiziționarea mai multor
jucători, a învins cu 1-0 pe CAT, grație autogolului lui Molnár,
dar scorul a fost limitat de evoluția extraordinară a portarului
advers, Géza Drexler. La 25 martie 1913, Timișoara fotbalistică era
în fierbere, datorită vizitei primei echipe englezești, campionii
de amatori de la Oxford City. Adversară a fost CAT, iar scorul de
1-3 îimulțumește pe localnici, care laudă golul marcat de Kovács
(împrumutat, împreună cu Iser și Sidon, de la Chinezul). Un ziar
local de a doua zi titra: „Echipa campioană engleză la Timișoara.
Gol în poarta englezilor”. Totuși, vizita primei echipe amatoare
englezești în Ardeal avusese loc în luna aprilie 1912, când, la
Oradea și Arad, a jucat Bishop Auckland. Atunci, la Oradea,
adversara din data de 13 aprilie 1912 fusese CAO (Clubul Atletic
Oradea), înființată încă din 1910. Scor final: CAO – Bishop 0-8
(0-5). A doua zi, la Arad, CA Arad – Bishop 1-3 (1-1).
Presa vremii a păstrat și formațiile utilizate:
Bishop Auckland: Clough – Th. Rae, H. Boardman (G. Ansell) – F.
Kirkby (G. Heming), J.J. Robinson (A. Ludford), C.J. Rudd – J.
Fleming (J. Dobson), G. Hedley, J. Montgomery, Ch.L. Rilley, Fr.
Hopper.
CA Arad: J. Horváth – Rusu, Kocsis – Cenca, Pischinger,
Rudnyászki – Borszeki, Eisenmájer (autorul golului), Gencsi,
Drescher, S. Horváth. Înainte de a veni la Oradea, Bishop Auckland
amai jucat douămeciuri la Budapesta, contra lui Ferencváros
(viitoarea campioană a Ungariei 1911/12), englezii câștigând ambele
meciuri cu 1-0.
Românii,
tot cu străini
În 1913 au sosit în Banat și bucureștenii (combinata
Olympia-Colentina, în totalitate străini), care au pierdut la
Timișoara, cu 1-3, în fața lui CAT, și la Arad, cu 1-2, în fața lui
CAA. La 12 octombrie 1913 a fost inaugurat noul și frumosul stadion
„Chinezul”, a cărui calitate va fi mult apreciată și în perioada
interbelică. Din nefericire, stadionul a fost distrus de un
bombardament aliat, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe
locul său fiind construit actualul stadion CFR.
Chinezul
se internaționalizează
În primăvara lui 1914, înaintea declanșării Primului Război
Mondial, pe stadionul Chinezul au venit multe echipe străine: MTK
Budapesta, campioana Ungariei 1912/13, selecționata de juniori a
Ungariei, echipa engleză de amatori Northern Normands (scor: 0-1),
vienezii de la Florisdorfer AC (scor 3-3, dar Chinezul se întărise
cu câțiva jucători de la Szeged AK). S-a păstrat și formația lui
Chinezul dintr-un meci jucat, tot în 1914, la Timișoara cu FC 33
Budapesta (scor 0-2): Herner – Szabó, Iser – Oswald, Tóth-Bedö,
Kovács I – Chinorai, Szednicsek, Kovács II, Sidon,Wunfer. După
începerea Primului Război Mondial în 1914, Chinezul Timișoara a
devenit cel mai puternic club de fotbal din zonă, deoarece
muncitorii de la căile ferate erau mobilizați la locurile lor de
muncă, astfel că, în 1916, de pildă, avea un lot de 60 de jucători.
În aceste condiții, Chinezul a câștigat de două ori campionatul de
război al Ungariei de Sud.
Campionate
regionale
În 1905, CF Timișoara (FKT, viitorul CAT = Clubul Atletic
Timișoara) a făcut propunerea de a organiza un campionat al
Ungariei de Sud, adică Banatul, care e astăzi parte a României,
Banatul sârbesc și sudul Ungariei de astăzi, la care s-au înscris
șase echipe: AC Bacska și SzSE, ambele din Subotica (actualmente pe
teritoriul Serbiei), SzAK din Szeged, AAC sau Clubul Atletic din
Arad și echipele timișorene CFT (TFK) și Societatea de Gimnastică
Timișoara (TTE, Temesvári Torna Egyelet).
Cupa, lipsă la
apel
Competiția a fost câștigată de SzSE din Subotica, iar pe locul
secund s-a situat TTE. Deoarece SzSE Subotica nu și-a primit cupa
promisă pentru câștigarea competiției, gruparea sârbească a depus o
reclamație la Federația Maghiară de Fotbal de la Budapesta
(întemeiată la 19 ianuarie 1901), secretarul general al acesteia
fiind nevoit să se deplaseze la Timișoara. După stingerea
litigiului s-a propus desfășurarea unui nou campionat al Ungariei
de Sud, dirijat direct de federația de la Budapesta. Prima ediție a
acestui campionat s-a disputat în 1907-08, fiind câștigată de
Cercul Sportiv al Studenților Academiei Comerciale din Cluj (KKAS,
pe ungurește). S-a organizat, apoi, o nouă conferință a provinciei
fotbalistice, care a decis să se formeze o Comisie provincială în
cadrul Federației centrale de la Budapesta, care să se ocupe de
campionatul districtual.
Defalcat
pe ani
Cu această ocazie, s-a hotărât desfășurarea campionatului
districtual pe două zone separate, în ediția 1908-1909: Estul
(cuprinzând Cluj, Oradea și Debrecen) și Sudul (Timișoara, Arad,
Subotica).
Câștigătorii ediției 1908-09 au fost: KKAS (Est) și Bacska AC
Subotica (Sud). Presa vremii vorbea și despre un turneu final pe
țară (Imperiul Austro-Ungar) între campioanele de districte. S-a
păstrat doar știrea că echipa KKAS a fost învinsă de AC Kassa
(numele unguresc al orașului KoÅ¡ice). În ediția 1909-10, din nou
KKAS din Cluj a învins în zona Est, iar Clubul Atletic Arad a
triumfat în zona Sud. Turneul final pe țară a fost câștigat de ETO
Györ. În ediția 1910-1911, Clubul de Gimnastică din Cluj, în
ungurește KTC (Kolozsvári Torna Club), în zona Est și Clubul
Atletic Arad, în Sud, au fost campioni.
Începând cu 1911-12, s-au organizat competiții pe trei zone: Est
(câștigătoare Debrecen), Ardeal (câștigătoare KKAS) și Sud
(câștigătoare AC Bacska Subotica). În 1912-13, zona Est a revenit
Clubului Atletic Oradea (CAO), zona Ardeal Clubului Atletic Cluj
(KAC), iar Sudul lui AC Bacska Subotica. În 1913-14, s-a disputat
numai zona Est (campioană Clubul Atletic Cluj) și Ardeal (campioană
Chinezul Timișoara).
Cupe de
război
Activitatea competițională s-a întrerupt din cauza războiului, dar
s-a reluat în 1916 cu încercarea disputării unei Cupe de Război a
Ungariei de Sud în 1916. Această competiție, la care a participat
și Chinezul Timișoara, nu s-a încheiat însă. În schimb, în 1916-17
și 1917-18, s-au disputat două campionate de război ale Ungariei de
Sud, ambele având drept câștigătoare pe Chinezul Timișoara.
Datorită sfârșitului Primului Război Mondial, ediția 1918-19 a
campionatului de război al Ungariei de Sud s-a întrerupt. La 1
decembrie 1918, Ardealul și Banatul se unesc cu țara, realizând
România Mare. După 1 decembrie 1918, Banatul s-a unit cu vechiul
regat balcanic al României. Astfel, Chinezul Timișoara a
participat, după 1921, la sistemul competițional românesc, cucerind
de șase ori consecutiv (între 1921-1927) titlul de campioană
națională a României. Să mai spunem că doar Steaua, în primii ani
de după căderea regimului comunist, a reușit o performanță
similară. Dar, despre cele șase titluri consecutive ale Chinezului,
ca și despre apariția Ripensiei, într-un articol viitor.
Sursă: Istoria fotbalului românesc
articol de Octavian METONI