1984, Republica Socialistă România, o țară mult diferită chiar și față de propria variantă din 1974, atunci când Tezele lui Ceaușescu din 1971 privind cenzura manifestărilor „burgheziei” începeau să se facă simțite. În 1954 și 1964 conducător era Gheorghe Gheorghiu Dej, în 1974 Nicolae Ceaușescu, însă niciodată poza liderului nu apăruse pe prima pagină a ziarului de sport înainte de Anul Nou. Acum fix 30 de ani, Nicolae și Elena Ceaușescu erau fotografiați alături de un copil care reprezenta anul 1985, iar poza, de proastă calitate tipografică, apărea pe coperta ziarului din 31 decembrie. La fel ca în perioada neagră din anii ”50, existau zile în care pe prima pagină nu exista un rând despre sport. Cultul personalității cuprinsese România. ProSport vă propune o întoarcere în timp, din 10 în 10 ani, pentru a surprinde modul în care au evoluat sportul și jurnalismul de sport din România.
Jocurile Olimpice de la Los Angeles, sportul românesc pe locul 2 în lume
1984 a fost cel mai important an din istoria sportului românesc, într-o situație politică internațională delicată . La Jocurile Olimpice de la Los Angeles, România a câștigat un număr record de 53 de medalii, dintre care 20 de aur, profitând din plin de boicotul decis de URSS și de țările din blocul est-european. La finalul Jocurilor, RSR era a doua țară din clasamentul pe medalii, după Statele Unite.
Cum era și normal, cei mai buni sportivi ai anului s-au decis dintre campionii de la Los Angeles, însă alegerea nu a fost ușoară. România mai câștigase 12 medalii de aur la Mondiale și alte 6 la Europene, iar Sportul a avut nevoie de o pagină doar pentru a enumera performanțele.
Cu un număr mare de campioni la dispoziție, ierarhia a fost împărțită în trei categori: fete, băieți și echipe.
La fete, lupta s-a dat între atletele Maricica Puică și Doina Melinte și gimnasta Ecaterina Szabo. A câștigat Puică care anunța apoi într-un interviu pentru Sportul: „Sânt mândră că am devenit prima sportivă a țării mele”. Realitatea era însă alta și o puteți descoperi într-un interviu din 28 decembrie 2014, realizat de jurnalistul ProSport Marius Huțu. Spune Puică după trei decenii: „Plecam în străinătate cu plicuri de supă în buzunar, iar organizatorii ne umileau. Acasă, ministerul ne lua toți banii”.
În 1984, sportivilor le era frică să spună adevărul, iar jurnaliștilor să-l relateze. Aparențele erau menținute, România era o „țară socialistă multilateral dezvoltată”.
Drumul Stelei spre Sevilla a început în 1984
Pentru prima dată după decenii, fotbalul românesc începea să conteze în Europa. Naționala învinsese campioana mondială Italia, Universitatea Craiova jucase o semifinală de Cupa UEFA în 1983, iar Dinamo fusese eliminată de Liverpool în semifinalele Cupei Campionilor Europeni în primăvara lui 1984. La finalul anului, Steaua era pe primul loc în clasamentul Diviziei A, cu un punctaj record în istoria competiției după turul campionatului, 28. Echipa antrenată de Emeric Ienei avea să câștige campionatul în primăvara lui 1985 și să participe în Cupa Campionilor Europeni în sezonul 1985-1986. Piesele erau puse la locul lor pentru prima și singura cupă europeană câștigată vreodată de o formație din România.
În ultimul meci al Stelei din 1984, echipa a învins Universitatea Craiova cu scorul de 4-1. Costică Ștefănescu a fost eliminat după o altercație cu Marius Lăcătuș. Relatarea incidentului este amuzantă acum: comportamentul lui Marius Lăcătuș avea să devină cunoscut românilor în următorii ani.
Meciul în care Manea a jucat, deși era bolnav de oreion
Dincolo de agitația din prima ligă, Rapid era prinsă în meciurile dure din Divizia B. În ultimele zile din 1984, Sportul a publicat un articol despre un fapt divers petrecut la echipa din Giulești. Mircea M. Ionescu scrie că Nicolae Manea, care a încetat din viață pe 15 decembrie 2014, a fost adus de acasă pentru a juca împotriva Gloriei Buzău. Singura problemă era că atacantul de 30 de ani suferea de oreion și era în perioada de convalescență în care nu avea voie să iasă din casă. „Excelentul Manea”, așa cum îl descrie ziaristul, a jucat în ultimele minute ale partidei, un lucru de neconceput în 2014.
În ancheta Sportul, fotbalistul anului 1984 a fost desemnat portarul Universității Craiova, Silviu Lung, urmat de tânărul Gică Hagi de la Sportul și de Costică Ștefănescu (U Craiova). Într-unul dintre primele sale interviuri, Hagi a vorbit despre relația sa cu coechipierul Mircea Sandu, viitorul președinte al FRF, și despre planurile sale. Sportul era pe locul 3 în clasament și avea șanse de a câștiga titlul.
La capitolul critici, într-o știre publicată la pagina a doua, Sportul scria despre comportamentul spectatorilor la meciurile de hochei din campionat. Atitudinea tinerilor din galeriile cluburilor Steaua și Dinamo era condamnată, însă finalul știrii vine cu o completare pe care vă lăsăm plăcerea să o descoperiți singuri.
CE SE ÎNTÂMPLA ÎN LUME ÎN 1984
ARTICOLE DE PROPAGANDĂ‚ DIN SPORTUL PE FINAL DE 1984
ȘI O ȘTIRE DESPRE APROBĂ‚RILE PENTRU CUMPĂ‚RAREA DE MAȘINI DACIA
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER