Ce face un fost internațional cu 52 de meciuri pentru naționala României? Ce să facă? Înceracă să se readapteze la nivelul de viață normal. După o perioadă foarte lungă de activitate, după un program foarte bine stabilit de somn, mâncare, antrenamente, medicamentație, simți momentul ăla în care trebuie să te oprești din această bucurie a fotbalului și să te apuci de altele.
Ești un pic dezorientat când închei cariera de fotbalist? La început, nu realizezi. Ai tendința să mergi la antrenament, la program, ești obișnuit cu pregătirea de vară, de iarnă, cantonamente, avioane. Le-ai trăit o viață, dar ele nu se mai repetă și simți așa, ca o durere.
Au nevoie fotbaliștii aflați pe final de carieră de niște programe de reconversie profesională? Ar fi o idee genială. Unui fotbalist care termină cariera îi este foarte greu să se integreze în societate, să aibă un serviciu. Un program de genul acesta i-ar ajuta foarte mult pe fotbaliști.
Cine să facă asta? Federația, Liga, AFAN-ul. Nu toți fotbaliștii pot ajunge antrenori. Și-așa, suntem 1000 de antrenori în România și doar vreo 30 de echipe în primele două eșaloane. Este aproape imposibil să antrenezi imediat după ce te lași de fotbal.
Ai fi intrat într-un astfel de program dacă ar fi existat înainte să te lași? Da, normal că aș fi intrat.
Ai auzit atunci de ceva de genul acesta? Eu știu că afară se fac astfel de programe. În România, nu am auzit. Ne-ar fi ajutat foarte mult.
„În fotbalul românesc, se merge pe prietenii și cumetrii”
Deci, zici că e greu să-ți găsești de lucru în fotbalul românesc? Păi pe timpuri erau vreo 30 de echipe în București, liga 1, liga a doua, liga a treia. Acum sunt foarte puține. Pe mine însă, altceva mă întristrează: nu mai există profesionalism, seriozitate, nu mai sunt oameni care să îți dea o șansă să lucrezi la nivelul tău de exprimare. Sunt foarte mulți antrenori talentați, buni, dar sunt dați la o parte, pentru că se merge pe prietenie, pe cumetrie.
Păi nu mai scăpăm de cumetriile astea? Nu avem cum. Prietenie, cumetrie, familie. Pe mine practicile astea mă întristează. Nu sunt ok.
Te-ai intersectat cu așa ceva? Da. Și nu mi-a picat bine.
La Dinamo? Nu îți dau nume, dar am trecut prin de-astea. Am avut astfel de situații, care depindeau de chestiile astea. E nasol că depinzi uneori de niște oameni care nu au dat în viața lor cu piciorul într-o minge sau măcar să știe cu ce se mănâncă, dar au un cuvânt greu de spus.
Ești cunoscut ca un mare dinamovist. Fanii lui Dinamo te iubesc, am văzut că ultimul articol cu tine de pe Prosport, în care vorbeai de afacerea ta cu produse de cofetărie, a făcut peste 50.000 de vizualizări. Virtual, ai umplut Național Arena. Și, totuși, Dinamo nu are nevoie de un om ca tine. Cum explici? Asta știu, că fanii mă iubesc. Și iubirea lor nu o poate da nimeni la o parte. Nu știu ce să spun referitor la întrebarea ta. Este un Petre acolo, sânge din sângele meu. Aștept mult mai mult de la el. Aștept mult mai mult de la ei. Ca să se poată exprima la adevăratele lui calități, trebuie să îl lase să joace o perioadă, să-l vedem, să-l evaluăm. Dar este timp. Revin la subiect: Eu când am fost acolo am lucrat cu sufletul, mi-am impus punctul de vedere. Acum, ce să fac? E important că unul dintre noi este acolo și duce mai departe numele. Să vedem cât o mai fi și el acolo.
„Băiatul meu merită să joace mult mai mult la Dinamo”
Da, a apărut informația că va fi împrumutat… Așa am înțeles și eu. Situația lui este mai specială, sunt trei patru jucători care decid meciurile pe același post, e foarte greu să te impui la vârsta lui, dar merita să joace mult mai mult. Să prindă meciuri, încredere. Să nu zică, băi, am jucat acum 10 minute, poate mai joc peste trei-patru etape alte zece. Nu are continuitate.
E demoralizant pentru un băiat de 19 ani să joace din când în când doar câte 10 minute? Când vezi pe lângă tine ce se întâmplă și vezi și ce calități ai, când vezi cum se comportă oamenii cu tine… Dar depinde mult și de strategia clubului, ce își doesc de la acești copii, să-i forțeze, să aibă viitorul asigurat sau poate că se gândesc la o strategie pe o perioadă mai scurtă, să joace cu fotbaliști consacrați, care stau un an sau doi și apoi pleacă, să își câștige punctele și să aibă performanțe, dar până acum nu prea a ținut.
Patrick a avut probleme cu viața extrasportivă, dar și-a revenit
E adevărat că Patrick are niște probleme cu viața extrasportivă? A avut câteva momente din astea în care a trebuit să intervin mai drastic. E tânăr, sunt tentații, chiar dacă acestea nu își au rostul când ești sportiv de performanță sau când ești un copil extrem de talentat. Dar în situația lui sunt mulți jucători, antrenori… Eu sunt mai drastic, așa, eu am crescut în altă lume, eu mi-am respectat atât de mult meseria, încât am riscat tot, și familie, și viață. Și asta îmi doresc și de la el.
Important este să conștientizeze că a greșit și să-și revină… A făcut asta, s-a schimbat foarte mult în ultimul timp, îmi place de el cum gândește. Îmi zicea la un moment dat: „Măi, tata, dar îmi zici în fiecare zi, în fiecare zi…” Și i-am spus: „Da, o să-ți spun în fiecare zi același lucru, ca să-ți intre-n cap și să îți dai seama că am dreptate”.
„Fără Dinamo, eu eram un nimeni!”
Știu că ți s-a mai pus întrebarea asta, dar te întreb și eu: Cât de mult iubești Dinamo? Pentru mine, Dinamo înseamnă totul. Dinamo mi-a dat tot ce am, pe plan sportiv, familiar, performanțe. Fără Dinamo, eu eram un nimeni. Am fost de copil acolo, iar Dinamo m-a învățat să respect, să trăiesc și să mă bucur de toate performanțele pe care le-am avut în toți cei 18 ani pe care i-am petrecut acolo.
E chestie de mentalitate, de educație, de învățare? Am învățat de mic acea mentalitate de învingător, eu am prins-o, am avut de unde s-o învăț, am știut de mic ce înseamnă Dinamo, dar uite că, ușor-ușor, acest spirit se duce. Nu mai există spiritul de altădată! Ei înceracă să facă ceva extraordinar, dar trebuie să îți găsești și oamenii, și locul și momentul potrivit, ca să realizezi ce înseamnă Dinamo. Când vine un jucător la Dinamo, trebuie să îi explici cam ce înseamnă acest club și după aia să semneze. Așa, joacă un an, după aia pleacă la Steaua, și tot așa. Fanul dinamovist este crescut altfel și are o altfel de educație.
Deci ar trebui niște oameni ca tine acolo… Giani Kiriță, Marius Niculae, Cornel Dinu, oameni care au crescut acolo și știu foarte bine ce înseamnă spiritul dinamovist.
„Noi jucam cu sufletul”
Ce înseamnă să fii „câine roșu”, nu? Pentru noi, Dinamo însemna totul. Nu mai era vorba de bani atunci. În momentul în care intram pe teren, dispărea orice altvceva în afară de tricoul ăla, de spiritul ăla, de nebunia aia frumoasă. Noi jucam cu sufletul. Așa eram și la antrenamente, și la meciuri.
Dar ați câștigat și bani… Am câștigat și bani, dar niciodată nu i-am pus pe primul plan. Am și pierdut de multe ori din punct de vedere financiar, pentru că am ales cu sufletul, să merg mai departe cu Dinamo, când am avut foarte multe oferte și foarte multe oportunități de a pleca.
„Dinamo se poate bate la titlu anul acesta!”
Vezi actuala echipă să se bată la titlu în acest campionat? Sincer să fiu, mi-a plăcut foarte mult ultima perioadă, ultima lună, când au arătat altă față, o forță și o echipă care merită respectul adversarilor. Mi-au plăcut meciurile cu Steaua, mi-a plăcut atitudinea lor, cum au reacționat. Au fotbaliști de calitate, fotbaliști buni, care pot face diferența. Poate că și-au dat seama mulți jucători cam ce-și dorește antrenorul de la ei, s-au unit și au început să joace un fotbal bun, care le va aduce și rezultate. Dacă o țin tot așa și cu o pregătire bună, cu două-trei transferuri bune, jucători de calitate, de o valoare mai bună chiar decât ce există acum în lot, care să intre direct să joace, cu siguranță se vor bate la titlu.
Te așteptai ca Gnohere să plece la Steaua? Pentru voi, ca dinamoviști, e trădător cel care merge la Steaua după ce a jucat la Dinamo? Nu am de ce să-l condamn pe el. Pe mine cel mai mult mă deranjează când vine un jucător și zice că Dinamo e viața lui, pupă steaguri, fanii îl adoră, îl văd ca pe un idol, iar apoi uită și pleacă. Dar pe Gnohere nu îl poți considera trădător, a primit o ofertă mai bună, s-a dus acolo. Trădător poate fi numit un jucător care stă 5-6 ani la Dinamo sau care a început la juniori, cum sunt acum Patrick, Târcoveanu, Nedelcearu. Nu poți numi trădător un jucător care stă șase luni și apoi pleacă.
„Patrick n-are ce să caute la Steaua!”
Deci nu îl vezi pe Patrick la Steaua? Nu, n-are ce să caute Patrick la Steaua! Pe la 15-16 ani, am avut o grămadă de oportunități pentru el, dar mi-a spus că nu vrea să meargă nicăieri, că vrea să rămână să joace la Dinamo și să facă performanță.
Dar dacă vine într-o zi la tine și zice: Tată, m-a sunat nea Gigi… I-aș zice: „Bă, după ce dau eu colțul, poate o să mergi și tu la Steaua!” Deci peste vreo 40-50 de ani. N-are cum să meargă, e și el setat pe Dinamo.
Cum merge afacerea cu prăjituri? A mers foarte bine înainte de Sărbători, acum a mai stagnat un pic, dar facem câteva torturi pe săptămână. S-au mai îngrășat oamenii de Crăciun, sunt la cură de slăbire, iar apoi mai bagă iar și un tort.
Astăzi faci 41 de ani. Ce îți dorești de ziua ta? Dar de la acest an? De ziua mea îmi doresc să fiu cu familia, cu cei trei băieți ai mei, cu soția mea, cu mama… Tata știu că e undeva sus, ne privește de acolo și ne susține. Să fiu sănătos, în primul rând, că asta e cel mai important, atât eu, cât și familia mea. Iar în 2017 îmi doresc foarte mult să antrenez, pentru că la asta mă pricep cel mai bine. Îmi doresc un post bun, unde să muncesc și să îmi fac programele, să îmi pregătesc jucătorii cum știu eu.
Cu sănătatea cum mai stai? Ai avut destule probleme… Sunt bine. Mă simt bine, analizele mi-au ieșit cât de cât bune.
Știu că aveai nevoie de un tratament de peste 50.000 de euro pentru a trata hepatita C. Ai reușit să faci acel tratament? Nu l-am făcut, aștept. Sunt oameni mult mai bolnavi decât mine și merită întâietate, oameni care au o anumită vârstă și au un grad mai mare al bolii decât al meu. Trebuie să îmi vină și mie rândul, probabil că anul acesta voi face tratamentul.
Și o ultimă întrebare: Mai poate fi salvat fotbalul românesc? Poate fi salvat. Cu ajutorul Guvernului, cu oameni care se pricep foarte bine la fotbal, cu foști fotbaliști care au făcut performanță și știu să redreseze situația, cu ajutorul televiziunilor, presei. Și, bineînțeles, cu seriozitate maximă. Dacă mergem pe prietenii și pe cumetrii, pe oameni care nu se pricep, nu avem șanse. Dacă vrem să avem succes, atunci fotbalul trebuie condus de oameni care se pricep foarte bine la acest fenomen, care au jucat la un nivel foarte mare și știu ce înseamnă pregătirea unui sportiv de performanță.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER