de Andru Nenciu
Imaginile i se derulează ca la cinema, cu încetinitorul. Își amintește cum trăia dublu intens pe stadionul din Oradea și sintetizează cu calm: „Așa s-au brodat lucrurile”. 10 ani de carieră s-au țesut în Franța, unde și-a încordat și și-a relaxat fiecare mușchi din pachetul de șase. Claudiu Keșeru (28 de ani) a prins curaj, iar vocea tatălui său i-a încălzit mereu vestiarul. Prin Nantes, Angers sau Bastia. Acum transpiră în tricoul bulgarilor de la Ludogoreț. E un tip tonic, iar imaginile născute din poveștile sale sunt pline de dinamism. La el totul e instinct, e joacă, e tehnică și intuiție. Intuiți care vor fi răspunsurile sale?
Primele mele întrebări pedalează pe lucrurile de început din cariera ta. Ești de acord? De acord.
Prima minge… Prima minge nu-mi mai aduc aminte în ce perioadă am primit-o. Dar, la un moment dat, mi-am dat seama că tot avem probleme (n.r. – în perioada junioratului la FC Bihor). Mingile se tot sfâșiau, petecile se tot rupeau și am cerut până la urmă un ac de la nea’ Sandu, magazinerul clubului. Așa m-am apucat eu de cusut. De cusut mingi.
Primele ghete… Primele ghete? Era o pereche de ghete 37, marca Umbro, primită în momentul în care eu purtam 35 la picior. Și știi ce este interesant? Că le-am purtat până când am am ajuns să port mărimea 38. La început le-am pus vată în vârf pentru că îmi erau mari, iar când mi-au devenit mici… le tot forțam. Dar să știi că alea au fost niște ghete care mi-au marcat cariera.
Pe ele nu le-ai mai cusut? Nici nu s-au rupt!
Primii bani… Primii bani i-am câștigat atunci când am primit prima de promovare la FC Bihor. I-am dus pe toți acasă și i-am pus părinților la dispoziție. Mi-am dorit că ei să-i gestioneze și mi-a îndulcit sufletul faptul că realizarea mea – fericirea mea – i-a făcut și pe ei fericiți.
Nu te întreb câți bani erau, dar te întreb cum ți-au marcat cariera părinții tăi? Am avut o copilărie frumoasă, dar nu atât de lejeră prin prisma situației financiare care nu era una ușoară. Dar asta nu i-a împiedicat pe părinții mei să-mi ofere o educație frumoasă. Uneori situația financiară nu contează atât de mult, când ai părinți iubitori și grijulii, părinți care știu să-ți călăuzească pașii în viață.
„Tatăl meu a fost un reper și este pentru mine. El era unica persoană cu care puteam vorbi deschis despre meciurile mele și întotdeauna știa să-și expună părerea critică”
Știu că tatăl tău a avut un rol important în dezvoltarea ta ca om și ca sportiv. De multe ori te-am văzut ridicându-ți privirea spre cer în unele meciuri… Tatăl meu a fost un reper și este pentru mine. El era unica persoană cu care puteam vorbi deschis despre meciurile mele și întotdeauna știa să-și expună părerea critică. Știa să scoată în evidență lucrurile atunci când realizam ceva bun. Dar, înainte de toate, știa, pe un ton cald și cu o privire impunătoare, să reliefeze lucrurile pe care nu le făceam bine.
Îți rămâneau în minte vorbele lui? Avea o critică susținută, dar știam că niciodată nu greșea!
Știu că ai un tatuaj pe care i l-ai dedicat. Îmi poți spune ce simbolizează? E o chestie pe care am vrut să o marchez, dar nu-ți pot dezvălui despre ce e vorba.
Te întreb altceva atunci. Crezi că e adevărată afirmația „fotbaliștii mari se nasc în condiții grele?” Din punctul meu de vedere, afirmația este una veridică. Probabil că jucătorii care au avut o situație mai puțin ușoară au dat dovadă de forță de caracter în momentele grele și au știut să le abordeze mai ușor ulterior. Poate că mediul în care s-au dezvoltat i-a pregătit pentru toate vicisitudinile vieții. Și așa au reușit să iasă cu fruntea sus din tot labirintul ăsta întortocheat al fotbalului, al sportului și al vieții.
„Lupta pentru titlu în Liga 1 este foarre strânsă, dar trebuie să recunosc că-mi doresc foarte mult ca Steaua să câștige campionatul. În ciuda adversarilor foarte puternici, cred că este favorită” Claudiu Keșeru
„Când am ajuns în Franța, făcusem franceza patru ani la școală, dar eu aveam o slăbiciune pentru engleză, pentru că și făceam meditații”
Când ai simțit că ai cunoscut celebritatea? În Franța, la Nantes, sau în România? Chiar dacă lumea mă recunoștea pe stradă în Franța, nu era, să zic așa, la același nivel cu Steaua, pentru că Steaua e Steaua. E cea mai iubită echipă din România și nu se poate spune că e comparabil cu celelalte echipe la care am mai jucat în Franța.
Așa ajungem la subiectul Franța. Când ai fost adus la Nantes, nu puteai juca din cauza actelor și ai evoluat câteva meciuri la juniori. Un prieten de-al tău, antrenorul de box Nelu Stoian, îmi spune că acolo marcai cel puțin două-trei goluri pe meci. La unul dintre meciuri, cu La Fleche, ai driblat de multe ori în cascadă, dar, la un moment dat, ai prins un voleu care a lovit în piept un adversar. Adversarul a picat secerat, iar arbitrul ți-a dat roșu. Ce-ți aduci aminte de atunci? Nelu a fost printre primele persoane întalinite în Franța, alături de Marius, un alt prieten bun. Acela a fost primul meci oficial, mi-aduc aminte că am intrat prin minutul 60 și atunci am marcat trei goluri într-un interval scurt. Dar faza cu lovitul adversarului nu mi-o mai aduc aminte.
Același prieten îmi spunea că Serge Le Dizet a apreciat mereu fantezia ta și capacitatea de lua cele mai bune decizii într-o fracțiune de secundă. Ce a însemnat el pentru tine și cât de rapizi au fpst pașii pe care i-ai făcut? Când el era antrenorul echipei secunde, eu am înscris vreo 12 goluri în retur și, la scurt timp, Nantes a început foarte prost campionatul, iar Serge a fost numit antrenor principal la echipa mare. Și a promovat patru jucatori de la echipa a doua, grup în care m-am aflat și eu. Așa mi-a dat ocazia să debutez împotriva lui Rennes, echipă împotriva căreia am și înscris.
Urcușul s-a produs firesc îmi dau seama. Cât de repede ai învățat franceza, pentru că te auzeam demult vorbind-o fără cusur… Când am ajuns în Franța, deja făcusem franceza patru ani la școală, dar eu aveam o slăbiciune pentru engleză, pentru că și făceam meditații. Dar am învățat gramatica limbii franceze la școală, iar în momentul în care am început să vorbesc, mi-a fost mult mai ușor pentru că deja aveam baza deprinsă de la școală.
Antrenorul de box Nelu Stoian povestește pentru ProSport momentele de început ale lui Keșeru la Nantes. „Fanii au început să vină în număr cât mai mare să vadă echipa secundă și, totodată, pe starul de numai 17 ani care făcea spectacol. Copiii au început să se identifice cu el și îl cam înghesuiau pentru autografe. Cleo fiind accesibil și plin de gentilețe. A început să fie adulat și să fie solicitat insistent la echipa mare care tot mai greu „respira” în campionat. Atacanții echipei mari, Vahirua și Pujol, au început să fie tot mai îngrijorați pentru postul lor de titulari, în afară de Moldovan, bineînteles. La un moment dat, Marama Vahirua l-a sunat pe antrenorul echipei secunde, Le Dizet, să întrebe voalat scorul si, bineînțeles marcatorii. Din păcate, a durat foarte mult până să i se acorde șansa de a fi cooptat și apoi utilizat de Loic Alisse. Prea mult timp pierdut într-o școală de fotbal care și-a pierdut vitalitatea și eficiența cu jocul „a la nantaise „, un stil care nu mereu este plăcut. Un fel de tikitaka pe flancuri.
Avionul, chimia și o explicație. De ce fundașii români sunt mai bine vânduți în străinătate. „Noi nu ne mulțumim – și mă includ și pe mine – să așteptăm mingea în fața porții. Suntem jucători care participă la construcția jocului, cărora le place să facă mai multe lucruri”
Vei avea ocazia să-ți testezi din nou franceza peste câteva luni. Cum ți se pare că trece timpul până la Euro? Greu, ușor? Revenirea mea în Franța!? Aș spune că nu este sigură. Îmi doresc să fiu prezent. Și da! Va fi ceva extraordinar, pentru că este locul în care eu m-am format ca fotbalist și ca om. Iar faptul că acest deceniu – între 17 și 27 de ani – petrecut în Franța, e perioada în care fiecare fotbalist se maturizează și își construiește acea bază solidă cu care pornește în viață. Asta e clar! Bine, cu excepția celor 7 ani de acasă.
Eu cred că nu aș putea să nu mă gândesc zi de zi la primul meci de la Euro… Chiar dacă îmi doresc foarte mult să fiu prezent la Euro, nu mă gândesc chiar în fiecare zi, încerc să le iau pas cu pas pe toate. Să am evoluții bune la echipa de club, Ludogoreț, iar prestațiile mele să fie apreciate.
„Am avut o senzație extraordinară la debutul în națională, pentru că a venit după 7 ani de la ultimul meci la tineret. Și mai ales pentru că am și înscris. Tricoul nu l-am înrămat, dar are un loc special in sufletul meu” Claudiu Keșeru
Acum ești la Ludogoreț. În cât timp preconizezi că te-ai întoarce la o echipă din România? Ce sau cine te-ar putea convinge? M-aș întoarce în România, de ce nu!? Pentru că am petrecut foarte mulți ani afară, dar acum e complicat pentru că am semnat un contract pe trei ani cu Ludogoreț și nu se pune eproblema să revin. Dar… cine știe!? Când se va ivi oportunitatea și se va discuta cu adevărat despre o posibilă revenire, voi analiza atent.
Cum percepi reîntoarcerea în campionat a unor jucători precum Mutu sau Marica? Crezi că a crescut concurența pentru un loc în compartimentul ofensiv al naționalei? Cred că ei au analizat foarte bine situațiile personale și și-au fixat obiectivele pe termen scurt. E un lucru benefic atât pentru Liga 1, cât și pentru Campionatul European pentru că îi permite lui Nea’ Puiu (n.r. – selecționerul Anghel Iordănescu) să beneficieze de o arie de selecție mult mai vastă.
Hai să vorbim puțin despre Sânmărtean. Chimie-chimie, dar totuși…? Încă din primele noastre discuții am simțit că avem un punct de vedere comun, că ne leagă aceleași lucruri, că privim fotbalul la fel. Avem o relație de prietenie care se reflectă și în afara terenului, o apreciere reciprocă și cred că și aceeași capacitate înțelegere a unui coleg și prieten. El a înțeles demarcările mele, iar eu lucrurile pe care le apreciază și, automat, din această dorință de a-ți înțelege colegul au venit și acele pase pe linie directă.
Finalizate de cele mai multe ori. Îți plac înălțimile? De ce mă întrebi asta!?
Pentru că celebrezi golurile ca și cum ai vrea să te transformi într-un avion. Ă‚sta e sentimentul pe care îl încerci după ce marchezi? Că te-ai afla undeva, sus, foarte sus? Până la o anumită vârstă nu sărbătoream așa golurile. A fost un reflex, mi s-a părut că e frumos. Celebrez cu o reacție instinctivă, nu obișnuiesc să-mi pregătesc anumite bucurii.
„Claudiu Keșeru e tare ca o stâncă și excelează la capitolul forță și viteză” Ionuț Larie, căpitan CFR Cluj, într-un interviu pentru ProSport
Am ajuns cu discuția în ofensivă. Dar uite că fundașii români sunt cel mai bine văzuți jucători în străinătate. Au fost vânduți pe sume consistente, în timp pe atacanți îi numărăm pe degete. Care crezi că ar fi cauza pentru care atacanții români nu reușesc să ajungă la echipe de top de afară? E adevărat că România a exportat mai mulți fundași pe sume mari, este puțin ieșit din comun acest lucru. Dar nu cred că România duce lipsă de atacanți de valoare.
Insist. Care ar fi cauza atunci? Problema e generată de stilul atacantului român. El e puțin mai… jucător!
Dezvoltă, te rog! Noi nu ne mulțumim – și mă includ în acest club și pe mine – nu ne mulțumim să așteptăm mingea în fața porții. Suntem, în general, jucători care participă foarte mult la construcția jocului, cărora le place să facă mai multe lucruri. Probabil de acolo ne și dispersăm. Ajungând în campionate în care se pune accentul doar pe finalizare, probabil de aceea nu reușim să înscriem atât de multe goluri în contextul unor așteptări mari în acest context.
Capitolele la care trebuie să progreseze, portarii naționalei și 11-le ideal al lumii: „Mereu am de gând de a ameliora anumite capitole: piciorul stâng, lovitura de cap, piciorul drept, explozia, viteza, calitatea demarcărilor”
Tu ce ai mai avea de îmbunătățit? Întotdeauna există ceva de îmbunătățit. Chiar dacă în prezent sunt mulțumit de câteva aspecte, mereu am de gând de a ameliora anumite capitole: piciorul stâng, lovitura de cap, piciorul drept, explozia, viteza, calitatea demarcărilor. Momentele în care să particip la joc, momentele în care să aștept mingea într-o poziție mai avansată. Întotdeauna îmi place să analizez meciurile și să văd ce pot îmbunătăți la mine.
Simți de acum că ai avea calități de antrenor? Sau faci parte din grupul fotbaliștilor care după retragere încearcă să stea departe de fotbal? Antrenoratul face parte din posibilele ocupații după terminarea carierei, acum nu m-am decis, voi începe să ma mai gândesc la multe lucruri. Dar, ținând cont că am intrat în a doua partea carierei fotbalistice, încerc să profit la maximum de acest lucru.
Spune-mi cărui portar din naționala României îți este foarte greu să marchezi. Și de ce? Naționala are trei portari de foarte mare valoare. Cu siguranță, sunt foarte apropiați din punct de vedere al caliăților globale. Fiecare posedă punctele lui forte, fiecare are punctele lui puțin mai slabe. Dar chiar putem fi mândri că avem trei goalkeeperi valoroși cărora îmi este foarte greu să le marchez gol la antrenamente sau în meciurile oficiale. Îți adresez și eu o întrebare de final pentru că trebuie să fug la antrenament.
Te rog! Știi care e portarul meu preferat din fotbalul mondial?
Mi-e greu să spun, dar pot da trei variante. Casillas, Neuer sau… Buffon? Răspuns corect… ultima variantă.
Pornind de aici, în încheiere, aș vrea să-mi spui cum arată 11-le tău ideal din fotbalul mondial! Dă-mi voie câteva secunde... Buffon – Dani Alves, Thiago Silva, Sergio Ramos, Marcelo – Pogba, Modric, Iniesta – Messi, Cristiano Ronaldo – Ibrahimovic.
Atitudinea reprezintă unul dintre atuurile principale ale lui Claudiu Keșeru. E tipul fotbalistului care se automotivează după fiecare reușită, iar pentru el un meci nu se încheie niciodată. Nu se precipită când nu-i iese aproape nimic și pare, din răspunsurile oferite, că el conduce viața, nu viața pe el. Un dialog cu Claudiu Keșeru are puterea de a te încărca pozitiv. O discuție cu Claudiu Keșeru îți mai oferă un tablou aproape complet despre forța sportivilor care aleg încă din adolescență să se căsătorească cu alte țări.
CV CLAUDIU ANDREI KEȘERU
Debut: 23.08.2003, FC Oradea – Petrolul 0-0 2003-04: FC Oradea 2 1 2013-14: Steaua 17 8 2014-15: Steaua 17 12 Total: 36 jocuri, 21 goluri A cucerit două titluri și o cupă În străinătate 2004-05: FC Nantes (1 Franța) 15 3 2005-06: FC Nantes (1 Franța) 14 3 2006-07: FC Nantes (1 Franța) 22 4 2007-08: FC Nantes (2 Franța) 11 0 Libourne-Saint-Seurin (2 Franța) 17 11 2008-09: FC Nantes (1 Franța) 9 1 FC Tours (2 Franța) 12 7 2009-10: FC Nantes (2 Franța) 10 0 SCO Angers (2 Franța) 14 4 2010-11: SCO Angers (2 Franța) 35 10 2011-12: SCO Angers (2 Franța) 33 6 2012-13: SCO Angers (2 Franța) 32 17 2013-14: SC Bastia (1 Franța) 16 1 2014-15: Al-Gharafa (1 Qatar) 9 9 2015-16: Ludogoreț Razgrad (1 Bulgaria) 16 10 (la jumătatea turului)
În echipa națională
Debut: 11.10.2013, Andorra – România 0-4
Total: 9 jocuri, 4 goluri
În naționala U21
Debut: 17.08.2004, România – Finlanda 1-0
Total: 26 jocuri, 5 goluri
În cupele europene
Debut: 30.07.2014, FK Aktobe – Steaua 2-2
Total: 9 jocuri, 5 goluri
Statistică: Răzvan TOMA
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER