de Andru Nenciu
Pentru Andrei Filimon (39 de ani) tenisul de masă nu mai are niciun secret. Multiplu campion al României și dublu campion european la seniori, constănțeanul legitimat la echipa Fenerbahce a câștigat prestanță în sportul mondial atât datorită stilului său spectaculos, cât și datorită longevității într-o disciplină în care se mizează pe îndemânare, viteză de reacție, intuiție, inteligență și pregătire fizică fără pauză. Fiul reputatului antrenor al lotului feminin, Viorel Filimon, e genul de om care își dedică trei-sferturi din zi pasiunii sale.
Actuali jucători povestesc că Andrei, la primele sale ieșiri în străinătate, le aducea micilor practicanți din Constanța mingi, palete și echipamente de joc, iar antrenamentul său nu se termina niciodată. De ce? Pentru că accepta să schimbe mingi cu toți copiii care îi sorbeau din priviri mișcările din spatele mesei de joc. Dintr-o carieră condimentată cu meciuri palpitante contra unor jucători asiatici sau nemți, actualul antrenor al naționalei masculine ține cel mai mult la partidele jucate pentru România alături de colegii săi.
Susține că școala de tenis de masă din țară deține toate atuurile pentru a se bate cu națiunile bogate ale lumii și le împărtășește tinerilor tot ce a învățat într-o carieră de peste 30 de ani. Între două meciuri cu naționala și cu echipa sa de club și o plimbare în parc alături de soția sa, Sandra, și fiul lor, Vladimir, Andrei nu sare peste reprizele de vânătoare și de pescuit. Nu mai are timpul de altădată, dar la final de săptămână tot mai face câte o plimbare în Delta Dunării. ProSport l-a provocat pe Filimon la o discuție în viteză. Viteza și reacția jucătorului de tenis de masă și a vânătorului.
Andrei, ce te-a determinat să devii antrenor? Sigur nu banii! Dar deocamdată încă mai joc, joc la echipa Fenerbahce. Sunt și antrenor la prima reprezentativă masculină, trebuia să-i preia pe cei tineri cineva. Și cred că nici Adi (n.r. – Adrian Crișan) nu va mai juca mult timp pentru lot. Odată cu schimbările mingii (n.r. – din celuloid în plastic) eu am simțit că jocul mă depășește puțin la acest nivel – de campionat european – dar la mine, cu echipa de club, mai pot juca.
De ce a schimbat substanțial trecerea de la celuloid la plastic jocul de tenis de masă? Acum a devenit un sport mult mai mult fizic! Dacă înainte se termina o minge din două-trei schimburi, acum se încheie din patru-cinci. Eu eram genul de sportiv care juca preponderent din spate, puteam să marșez mult pe jocul din spate. Dacă reușeam să dau lovitura decisivă, nu se mai întoarcea mingea înapoi. Acum intenționez de multe ori să lovesc decisiv și tot mi se întoarce mingea. Mereu trebuie să fii pregătit și pentru a doua, dar și pentru a treia, iar eu nu posed stilul necesar. Mai mult, la 39 de ani mi-ar fi greu să mă mai adaptez, alți jucători din generația mea s-au și lăsat deja de câțiva ani.
„La capitolul jucători până în 18 ani suntem cea mai valoroasă țară din Europa”. De ce se bazează în prezent tenisul de masă mai mult pe forță și juniorii care excelează în lume
Tu ai prins mai toți marii jucători ai tenisului de masă de după 1990. Cum ai observat că s-a schimbat tenisul de masă în toți acești ani? Mie îmi place cum se joacă acum, a devenit mult mai spectaculos. Dar dacă mă refer strict la mine, îmi este mult mai greu să o iau de la început pentru că totul este schimbat. Ești obligat să lovești mult mai din față, jocul nu se mai bazează pe efect deloc. Erau zeci de efecte pe care puteai sa le dai, dar acum totul se bazează pe forță, nu mai există acel feeling, acea comunicare între sportiv și minge. Mai făceai o șmecherie înainte, acum tot jocul e bam-bam, bum-bum.
Aș vrea să te întreb dacă ai simțit că vin sportivi din urmă care au asimilat mai bine acest joc cu mingea de plastic? Pot să-ți spun că eu am simțit că nu-i mai pot bate la Campionatul European pe cei tineri. Sunt jucători tineri care dacă ar fi jucat acum cu aceeași minge, nu aveau cum să mă bată. Dar eu simt că mă depășesc cu mingea nouă. Sunt un sportiv cu personalitate puternică și asta mă chinuie. Din fericire, cred că la jucători de până în18 ani suntem cea mai valoroasă țară din Europa.
Pe ce te bazezi când spui asta? România impresionează în special prin cele două junioare, Adina Diaconu, Andreea Dragoman, dar nu numai. În urmă cu ceva timp, când am participat la un cantonament organizat de Federația Internațională, cei de la ITTF m-au ales să colaborez în acea perioadă cu un antrenor suedez. Când tehnicianul nordic le-a văzut pe cele două, mi-a spus: „sper să nu mai aveți asemenea jucătoare în România, pentru că deja bateți toată Europa prea ușor”. Dacă vorbim despre tenisul de masă masculin la nivel de juniori, putem vorbi despre Cristi Pletea și Rareș Șipoș sau Alexandru Manole.
„10.000 de spectatori din Guangzhou se uitau uluiți la tabelă. China – România 0-1! Deja pe bancă nu mai stăteau jucătorii, veniseră toți antrenorii din sală că nu înțelegeau ce se întâmplă”
Dacă acum te-aș ruga să-ți amintești cea mai puternică amintire din cariera ta, fără să clipești, ce-ți vine în minte? O imagine de la Campionatul Mondial din 2008, desfășurat la Guangzhou. Noi jucam contra Chinei, o reprezentativă care nu pierduse de nu știu câți ani. Și ce crezi că arăta tabela!?
Nu-mi mai aduc aminte. 1-0 pentru România, îmi pare și rău că nu am filmat momentul. Eu câștigasem primul meci cu Wang Liqin și urma la masă Adi Crișan, care pe atunci se afla între primii 10 sportivi ai lumii și ar fi putut bate orice jucător chinez. Era panică totală în sală și pe banca asiaticilor. Deja sportivii lor stăteau în spate și locul lor pe bancă fusese luat de trei antrenori din staff, veniți să vadă ce se întâmplă! 10.000 de spectatori amuțiseră. Ei erau primii în lume, noi eram printre primele 16 echipe în lume. Până la urmă ne-au bătut cu 3-1, dar a fost o jumătate de oră în care China era condusă de România! Și toată lumea era WOW!
Și acel moment ți-a subliniat calitățile, dar per total, dacă privim cariera ta, specialiștii susțin că ai fost cel mai talentat jucător român. Probabil așa am fost perceput… Adi Crișan a fost în primul rând mult mai muncitor, a reușit să stea în Germania 13 ani la Oxenhausem rupt de lume, un orășel cu 2.000 de oameni. Eu mai mult de 10 zile nu rezistam acolo, dar el a excelat prin această ambiție pentru tenisul de masă și nu a făcut altceva. Și-a sacrificat copilăria, eu n-am putut, mie mi-a plăcut să merg la pescuit, la vânătoare, eu am fost poate un pic mai mult talentat, dar nu e suficient doar talentul atunci când îți dorești să faci performanță într-un sport.
53 ITTF e cel mai înalt loc ocupat de Andrei Filimon în ierarhia mondială – 2008
Pasiunea pentru tenis de masă ți-a fost cultivată de tatăl tău, Viorel Filimon. Ce influență a avut asupra ta? Consider că o parte din cariera lui de antrenor mi-a dedicat-o mie. Când aveam 13 ani, el a plecat în Grecia pentru mine. Pentru a face eu performanță, la vremea aceea în România nu aveam suficient sprijin.
Ai putut ajunge la un nivel de trai decent din banii câștigați din tenis de masă? Nu pot spune că am câștigat foarte mult, dar dacă joci la un anumit nivel și pătrunzi între primii 100 de jucători din lume, poți trăi decent, dar nu te îmbogățești.
Dar dacă ești între primii 50? Poți să trăiești bine.
Și dacă ești între primii 10? Poți trăi foarte bine. Nu comparăm tenisul de masă cu tenisul de câmp sau cu fotbalul, dar poți trăi. Dacă ajungi să faci tenis de performanță, poți trăi din el.
„Ovcharov, cu sponsori cu tot, ajunge la 500.000 de euro pe an. Timo Boll, acum câțiva ani, câștiga un milion de euro pe an”
La ce nivel salarial ajunge un jucător de top? Ovcharov (n.r. – Dmitri Ovcharov, Germania, nr.1 în Europa), cu sponsori cu tot, adună peste jumătate de milion de euro pe an. Timo Boll, acum câțiva ani, ajungea la un milion de euro pe an aproape cu sponsori cu tot. Lua 250.000 de euro numai de la club. Jike Zhang (nr. 4 ITTF) a refuzat contract de jumătate de million de euro pe an! Anul acesta a vrut mai mult de 500.000 de euro, nu i s-au dat și a zis ok, nu joc! Dacă a refuzat să joace pentru că nu i s-au dat 100.000 de euro mai mult, înseamnă că ai suficient de mulți bani puși deoparte.
Hai să trecem la un alt subiect. Ce ar face Samara și Dodean contra unui băiat din prima sută? Eu zic să le întrebi pe ele, dar îți pot răspunde și eu. Nu ar avea prea multe șanse. Este greu pentru un băiat din primii 100 ITTF să piardă la o fată indiferent cât e de bună. Am auzit despre o chinezoaică apărătoare că le-a mai făcut probleme băieților, la antrenamente doar.
Deci poți să spui că o cunoști foarte bine? Mi-o aduc aminte de când îmi fura mingile de la sală și după 12 ani am ieșit împreună campioni europeni la dublu mixt de două ori. Ea era la începători, era mică, și jucam cu un model de mingi de 3 stele, pentru că eu evoluam în Franța, Germania și mă antrenam cu aceleași mingi pe care le foloseam și în competiții. Ei nu aveau așa ceva la Constanța și pac-pac, îmi fura 2-3 mingi. După mult timp mi-a zis: Știi Andrei, eu îți luam mingile. Orice copil voia să joace cu mingile mele.
Tu aveai capacitatea de a ridica publicul în picioare prin schimburile intense. Jucai mult și poziționat mult în spatele mesei. O făceai și pentru spectacol? Am pierdut multe meciuri din cauza spectacolului pe care am vrut să-l fac. Te fură jocul de multe ori, iți place jocul, o minge anume. Și vrei să faci specatcol, eu mă depărtam de masă de foarte multe ori, asta prinde la public, sala se ridica în picioare, și apoi mai pierdeam 2-3 mingi și poate setul. Iți pierzi puțin și din concentrare când faci spectacol.
În meciul decisiv, Hunor Szocs a câștigat cel de-al doilea meci al său, 3-1 cu Lubos Jancarik (11-7, 10-12, 11-8, 11-8), iar România a învins Cehia cu scorul de 3-2. România se mai află în grupă cu Turcia. Următoarele meciuri sunt Turcia – România (22 noiembrie 2016), Cehia – România (24 ianuarie 2017) și România – Turcia (7 martie 2017). În primul meci al grupei, Cehia a învins Turcia pe teren propriu, scor 3-1. Prima clasată se va califica la Campionatul European din 2017, iar echipa de pe locul doi va disputa un play-off în dublă manșă.
„Nu se mai poate sport fără bani în România. Suntem într-o cădere liberă, iar Legea sponsorizării nu le permite oamenilor de afaceri să investească. Am prieteni cu posibilități care-mi spun:
Joci tenis de masă de 30 de ani, ești antrenor de ceva timp. Cum ți se pare că e susținut sportul românesc în 2016? În primul rând, de când sunt antrenor și am venit mai mult în țară, am văzut cum e perceput sportul în România, sport fără bani nu se mai poate! Ne aflăm într-o cădere liberă. În afară de tenis de masă, tenis, scrimă, handbal, sporturi la care se iau constant medalii, nu prea mai impresionăm prin nimic. Ne uitam la edițiile precedente ale JO și vedeam că ne aflam mereu între primele 10-20 de națiuni. Regresul e cauzat nu numai de lipsa banilor?
La ce te referi? Legea Sponsorizării are lacune. Eu am prieteni cu posibiltăiți financiare, dar îmi spun că nu au cum să investească în sport, pentru nu le permite legea în acest sens. „Mai bine îți dau de la mine din buzunar!”, îmi spun.
Vorbeai despre lipsa de bani din sport… Acum mai joc tenis de masă, câștig bani, dar dacă nu mai joc, eu sunt antrenor al lotului național masculin și niciun antrenor din FRTM nu e plătit. Eu sunt nou-venit, dar colegii mei au destule rezultate notabile de ani de zile si cu toate acestea, ei nu pot fi plătiți din bani de la buget. Care e diferența între antrenoarea echipei feminine a Germaniei și tatăl meu (n.r. – Viorel Filimon)!? Ea are 6.000 euro pe lună…
„Prima dată, ca orice începător, am început cu o rață, cu un fazan”. O pușcă bună de vânătoare poate ajunge la 10.000 de euro, cele de colecție la câteva sute de mii
Hai să trecem de la tenisul de masă, o meserie și pasiune în același timp, la două hobbyuri: pescuitul și vânătoarea. La pescuit am început să merg de foarte mult timp, de vânătoare m-am apucat după ce am împlinit 18 ani. La început m-am dus doar să mă uit, apoi am obținut permisul. E destul de greu să iei permisul de vânâtoare, trebuie să înveți ceva pentru a fi vânător. Ca orice începător, am început vânătoarea cu rațe, cu fazani. Acum a început să-mi placă vânătoarea de animale mai mari.
E o pasiune costisitoare? Depinde unde vrei să ajungi, poate deveni destul de costisitoare sau poate fi mai accesibilă. Dacă mă întrebi cât e o pușcă bună… e ca și cum m-ai întreba cât te poate costa o mașină. Dacă vrei să te duci cu o mașină la serviciu: o poți face cu o Dacie, dacă nu ai un Ferrari, depinde ce-ți dorești. O pușcă într-adevăr bună poate ajunge la 10.000 de euro, dar sunt puștile de colecție care pot ajunge si la sute de mii de euro.
Unde vânezi? Sunt născut în Constanța și vânez în județul Constanța. Dar am început să merg și în Buzău, soția mea, Sandra, fiind din Buzău.
Cât de strictă e legislația? Depinde din ce punct de vedere vezi lucrurile, dar devine din ce în ce mai strictă. Și e normal! Poate dacă până acum 10 ani era mult mau ușor să ieși cu pușca din casă și să mergi la vânătoare, acum îți trebuie câteva hârtii bine făcute ca să poți ajunge pe un teren de vânătoare astfel încât să nu ai probleme cu legea. Nu poți să ieși cu pușca pur și simplu ca să împuști un mistreț, asta se face doar cu documente.
„Niciun animal nu te atacă, orice animal fuge de om”. La pescuit merge cu Denis Șerban și Rică Pârâianu
La ce vânătoare mergi de obicei? Chiar dacă în primii ani am început cu rațele și nu am mai fost de mult timp la vânătoarea de rațe, tot mă atrage vânatoarea de gâscă, de rață. E o vânătoare foarte rapidă și probabil că sunt atras de acest fel de vânătoare pentru că și eu provin dintr-un sport foarte rapid. Dar îmi place să mă duc și la vânătoare de mistreți, de țapi, de cerbi.
Nu ți-e teamă uneori că ți-ai putea risca viața din cauza acestei pasiuni? Nu pot spune că mi-am riscat viața, dar pot spune că am avut emoții în fața unor mistreți mai mari. Eu sunt de părere că niciun animal nu te atacă dacă nu e rănit, orice animal fuge de om. Nu avem în România animale care să atace omul. Ursul polar și tigrul sunt singurele animale care atacă omul. În momentul în care te simt în teritoriul lor, încep și te vânează ele pe tine.
„Dintre sportivi, la pescuit mai merg cu Denis Șerban, cu Eremia Pârâianu, dar încercăm să nu transformăn hobby-ul într-un concurs. Dar cum noi suntem și vânători, și pescari, totul ajunge până la urmă la o competiție”
Andrei Filimon, jucător și antrenor al naționalei masculine de tenis de masă
Aș vrea să vorbim și despre cazul ursului împușcat la Sibiu. Crezi că se putea evita acel incident? Eu vreau să-ți răspund mai întâi cu o întrebare. Crezi că în Constanța poate ajunge vreodată un urs pe străzi?
Nu cred, dar nu pot să-ți dau un răspuns precis… Să nu te mire dacă la un moment dat va ajunge și pe străzile din Constanța un ursuleț – bine, între timp am aflat că acel ursuleț de fapt avea vreo 3 ani și vreo 80 de kilograme – e cam același lucru care s-a întâmplat și la Sibiu. Părerea mea este că totul a fost premeditat și că acel urs a fost adus. Sibiul nu deține păduri cu o populație de urși atât de aproape, iar dacă ar fi avut, un urs nu ar fi ajuns până pe acele străzi.
Mediafax a scris pe 12 octombrie, imediat după ce ursul din Sibiu a fost împiușcat. „Peste 50 de persoane din cadrul Poliției, Jandarmilor, Poliției Locale, ISU au intervenit în acest eveniment. Ursul a fost foarte agil, a escaladat garduri, a intrat în curțile oamenilor, a traversat tot orașul, Centrul vechi și a ajuns în orașul de jos. Aici s-a reușit blocarea lui, dar și aici ar fi putut să sară gardul și să plece mai departe. Poate părea o măsură extremă (împușcarea – n.r.), dar nu s-a reușit tranchilizarea lui și exista și pericolul ca un urs rănit să devină mai agresiv. Facem investigații și stabilim cauzele care au dus la acest eveniment, dar și de unde a venit acest urs. S-a deschis un dosar penal pentru uz de armă”, a declarat, presei, la locul prinderii și împușcării ursului, Tiberiu Iulian Ivancea. Întrebat dacă ursul ar fi putut scăpa dintr-o curte unde cineva ar crește ilegal urși, dat fiind faptul că în urmă cu aproximativ un an un alt urs a fost capturat într-o curte tot din centrul Sibiului, Ivancea a răspuns că nu exclude această posibilitate.
Totodată, întrebat de ce nu s-a insistat cu tranchililizarea și s-a ales uciderea animalului, Ivancea a spus că erau 50 de oameni în curte și pericolul era foarte mare.”Exista un risc foarte mare. În curte erau oameni la serviciu. Este un urs mare. Are aproximativ 6 ani și 150 de kilograme”, a spus comisarul Tiberiu Iulian Ivancea, care a și coordonat acțiunea de prindere a ursului. Totuși, prefectul Sibiului, Cristian Roman, crede că ursul a venit din zona împădurită din jurul Sibiului, posibil din Rășinari, acesta traversând orașul și zone în care erau unități școlare. „După trei ore, ursul a fost imobilizat. Ideea a fost ca ursul să fie imobilizat prin tranchilizare. Din păcate, se deplasa cu o viteză foarte mare. Practic a traversat tot orașul și tot timpul echipele de intervenție au fost după el. Situația devenea tot mai gravă, cu atât mai mult cu cât a trecut prin zona mai multor unități școlare și în final situația a impus măsura împușcării. Este clar că e un animal sălbatic și probabil vine din zona împădurită din Rășinari”, a declarat presei prefectul Sibiului, Cristian Roman.
„Dacă erau în Brașov și ar fi spus că a intrat în oraș ursulețul din pădure, aș fi crezut. Uitându-mă pe hartă, nu am identificat nicio pădure din care ar fi putut pleca acel ursuleț”
Dar poate era înfometat ursul! Nici înfometat nu cred că poate parcurge atâția kilometri și să nu dea peste altceva ca să se oprească pe undeva să mănânce ceva. De ce nu ne întrebăm de ce pleacă urșii din păduri din cauza defrișărilor!? Eu sunt aproape convins că cineva a adus ursul în apropierea Sibiului. De ce ONG-urile nu se ocupă de defrișările din păduri!? Convingerea mea asta este, din postura simplului vânător, care cunoaște habitatul urșilor. Dacă acel caz s-ar fi petrecut în Brașov și ar fi pretins că a intrat în oraș ursulețul din pădure, credeam. Dar uitându-mă pe hartă, nu văd vreo pădure pe lângă Sibiu care poate avea atâția urși.
Și cu ce scop să se fi adus ursul, admițând că exista riscul ca acel animal să fie omorât? Ar mai fi o variantă, poate să fi scăpat de la Grădina Zoolgică, așa cum a evadat acum câțiva ani un tigru. Îmi mențin părerea mea și cred că și știu din ce cauză s-a ajuns aici. Acum câteva luni s-a încercat printr-o ordonanță să se pună la dispoziția vânătorilor peste 500 de exemplare de urs, 500 de lupi, 500 de pisici sălbatice și probabil cineva nu a fost de acord și a vrut să contracareze această idee.
Și crezi că oamenii pot fi influențați atât de ușor? Când postezi pe internet o fotografie cu un lup din Alaska cu acei ochi mari, înduioșezi pe toată lumea. Când pui un ursuleț cu ochii frumușei și spui că vânătorii vor să-l împuște, oamenii cred că orice ursuleț din pădure riscă să fie împușcat de vânător. Nu! Nu este așa! Pentru împușcarea unui urs îți trebuie autorizație specială, trebuie să se cunoască urșii respectivi de către Asoiciația de Vânători, sunt multe reguli care nu se încalcă.
”România are mai puțini urși decât sunt trecuți în rapoartele oficiale’. Semnalul de alarmă e tras de voluntarii de la ”Word Wide Foundation”, care spun că responsabilii fac special acest lucru pentru a permite vânarea a 500 de animale în fiecare an, scrie siteul stirileprotv.ro.
Numărul urșilor din România, potrivit www.stirileprotv.ro
2014 – 5000 (estimări WWF) – 6.500 (numaratoare oficiala) – 10.022 (estimari vanatori) 2015 – 5000 (estimări WWF) – 6.500 (numaratoare oficiala) – 10.440 (estimari vanatori)
Potrivit estimărilor oficiale, în țara noastră se nasc în sălbăticie aproape 1.000 de urși anual. România are cea mai mare populație de urși din Europa, un cârlig care atrage vânători din toată lumea. Vânătorii pasionați din alte țări sunt dispuși să plătească pentru vânarea unui animal între 3.000 și 15.000 de euro
„Se împușcă urșii care efectiv fac probleme. România este țara cu cea mai mare populație de urși din Europa”
Și totuși, de ce se vânează urși? Eu știu sigur că pe 10.000 de hectare de pădure, la o populație de 50 de urși aflați în grija unei asociații care are grijă de acest fond de vânătoare, e voie să se împuște cel mult un urs. Din 50 de urși, ca să împuști un urs, nu cred că este o pagubă atât de mare. Plus că se împușcă urși care efectiv fac probeleme. În zona Buzăului sunt foarte multe cazuri de urși care intră în gradinile oamenilor și omoară viței. Sunt oameni care cresc din vară un porc pentru Crăciun și un urs le poate omorî porcul. Ursul poate fi carnivor. Dacă apucă să mănânce carne, se învață cu carnea și unde o găsește. Ursului îi este mai greu să vâneze, așa că intră și ia porcul din grajdul omului.
Ceea ce vrei să zici este că… Ceea ce vreau să zic este că nu se împușcă orice urs, se împușcă doar aceia care fac probeleme. Și mai știm că România este țara cu cea mai mare populație de urs din Europa, probabil foarte mulți străini vin în România pentru a împușca urși. Apar niște bani pe care asociațiile îi pot câștiga. Este vorba despre un urs sau doi care se pot pune la vânătoare, pentru că nu au mai mult.
Raportul întocmit de Corpul de Control al MAI cu privire la modul în care s-a intervenit pentru prinderea ursului din Sibiu arată, printre altele, potrivit Mediafax, că șeful Poliției Municipale a ordonat unui subaltern să dea cu mașina peste animal, înregistrarea de pe stație fiind trimisă la Parchet. Potrivit raportului, era nevoie de o coordonare la nivelul autorităților locale, printr-un comandament de urgență, o astfel de procedură fiind în discuții, la Sibiu, din 2015. „În primul rând se reține faptul că în astfel de situații când avem prezența unor animale sălbatice în zone populate, cu potențial pericol pentru populație, în primul rând e vorba de o coordonare la nivelul autorităților locale. Ar trebui instituit un comandament de urgență la nivel local, coordonat de autoritățile locale, care să întrunească autoritățile care pot interveni în prinderea, în viață, a animalului sălbatic. E o procedură care în anumite județe este deja reglementată.
Din câte înțeleg, județul Brașov este un caz de bună practică în ceea ce privește modul în care astfel de situații au fost prinse în proceduri foarte clare. Acest lucru nu exista și nu există încă la nivelul județului Sibiu. Asta este o primă concluzie a raportului Corpului de Control (…) La nivelul anului 2015, din informațiile prezente în acest raport, s-a început, au fost făcuți primii pași pentru elaborarea unei astfel de proceduri. De la nivelul Agenției pentru Protecția Mediului Sibiu s-au trimis convocări, adrese către toate autoritățile de la nivel local, inclusiv către instituțiile locale ale Ministerului de Interne, însă de atunci și până acum un astfel de protocol nu a fost finalizat”, a spus ministrul MAI, Dragoș Tudorache.
Să ne întoarcem puțin la ce s-a întâmplat la Sibiu. Spune-mi pentru publicul larg, pentru cei care nu sunt familiarizați cu vânătoarea: e atât de greu să nimerești un urs dacă te apropii de el? Ar mai fi avut o șansă să supraviețuiască dacă ar fi fost rănit? Dacă cei care au tras ar fi ajuns la 15-20 m distanță de urs cu trachilizante, poate ar fi putut să-l nimerească mai ușor. dar e dificil printre case să te apropii, având doar o pușcă sau două. Îi era greu acelui om să ajungă la el.
Te întreb altceva. Ar fi putut trage în picior? Probabil că ar fi putut să tragă în picior, dar piciorul ursului are 15 cm și dacă animalul fuge, e greu să tragi în 5 cm, doar să aduci un trăgător de elită! Un urs rănit este foarte, foarte periculos. Dacă reușeau să-l rănească, sigur ar fi atacat. În 80 la sută din cazuri, un urs rănit de vânător atacă vânătorul sau persoanele apropiate.
„ONG-urile poate ar trebui să-și îndrepte atenția și către cei care defrișează pădurile. Un om nu taie 10 hectare de pădure pentru a se încălzi iarna. Urșii pleacă din păduri pentru că nu mai au unde sta”
Cum vezi tu o soluție? Cred că este o problemă defrișarea masivă a pădurilor și este un adevăr că urșii pleacă din pădure pentru că nu mai au unde sta. Sunt prea mulți urși într-o pădure devenită prea mică.
Dă-mi un exemplu de jaf făcut în păduri! Am văzut această realitate tristă și în Buzău, și în Constanța, păduri întregi defrișate. Dacă te urci în elicopter sau pui o dronă deasupra unui deal, vei vedea că jumătate este ras!
Există sportivi precum fostul judoka Alexandru Lungu sau fostul luptător de K1 Daniel Ghiță care trag mereu semnale de alarmă în privința acestor abuzuri! Cine ar trebui să intervină? Un om nu se duce să taie 10 hectare de pădure ca să se încălzească iarna. Uite exemplul Ungariei! Este țara unde vânătoarea este dezvoltată la un nivel maxim. Răspunde direct Guvernul, orice vânător din Europa cu bani mulți, dacă vrea să câștige un trofeu, poate merge în Ungaria.
Ce înseamnă trofeu la vânătoare? Fiecare animal are trofeul lui. La mistreți se măsoară lungimea colților, la cerb se cântărește greutatea coarnelor, ca și la țap. Îți dau din nou exemplul Ungariei care deține fondurile de vânătoare care pot genera foarte mulți bani. În America, vânătoarea a devenit a 10-a sursă de venit a statului. Dacă știi să manageriezi vânătoarea și pescuitul, chiar sunt profitabile.
„În Delta Dunării sunt oameni care și-au făcut ditamai casele după ce au curentat peștii. Din ce s-au îmbogățit? Din prins cu plasa? Înainte puteai să prinzi ușor un crap de 10 kg, acum e o raritate”
Aș vrea să te întreb la final de interviu dacă ție ți-a fost milă vreodată, dacă unui vânător i se face milă de exemplarele pe care le urmărește? Mi s-a întâmplat să-mi fie milă la vânătoarea de țapi. Dar dacă tragi bine, deja animalul este mort până când vânătorul ajunge la el. Nu înțeleg de ce nu pot să văd când se taie un porc cu cuțitul. Cu glonțul e altceva! Dar aș mai vrea să subliniez ceva în final.
Te rog! Nu numai defrișarea pădurilor este o problemă, dar și pescuitul electric în Delta Dunării, care a paralizat toată zona. Un pescar ca mine vrea să mearga în Deltă să prindă pește! Înainte, dacă prindeai un crap de 10 kg, era ceva obișnuit, acum a devenit o raritate.
De ce? Pentru că s-a pescuit foarte mult electric și nu mai sunt pești. Îi curentează, îi iau și îi vând! Sunt oameni care nu au cum să dețină casele pe care le au în Deltă decât din așa ceva! Din altceva… din ce!? Doar nu din pescuitul la plasă! Deși se știe despre aceste lucruri, se face prea puțin în acest sens… Chiar dacă normal pescuitul electric nu duce la sterilizarea peștilor, la noi amperajul nu se respectă și de aici se ajunge la dezechilibre. Eu le spuneam localnicilor acum 10 ani că vor rămâne fără pește și au ajuns la vorba mea. Abia mai există câte un somn de 800 de grame. Dacă îi prinzi, le dai drumul înapoi în apă, trebuie să-i lași să crească. Atunci când mai prinzi câte unul de 2 kg, e bucurie mare, înainte cei de 20 de kg erau la ordinea zilei.
Ce înseamnă pescuitul electric? Pescarii au un transformator care e legat la o baterie și două fire aruncate în apă. Și acest mecanism transmite niște unde puternice, iar un pește în maxim un minut este amețit și apoi e ușor de ridicat la suprafață. Dacă nu e luat instantaneu cu plasa de prins, el își revine și pleacă, dar acel pește e posibil să nu se mai reproducă vreodată.
Și crapi? Rar mai prinzi câte un crap sărit de 10 kilograme în contextul în care acum câțiva ani prindeai câțiva pe partidă în condițiile în care, în Deltă, pentru o partidă de crap, se stă minimum 5 zile.
De ce nu se ia nicio măsură? Presupun că, în curând, în acest ritm, pescuitul va dispărea din Delta Dunării… Nu știu de ce, dar trebuie să se ia măsuri pentru că dacă se tolerează cu o nonșalanță revoltătoare această infracțiune, se va ajunge ca în curând să nu se mai poată pescui în Deltă.
Mulțumesc și succes la tenis de masă! Mulțumesc și eu!
Potrivit siteului Rezervația Biosferei Delta Dunării, exploatarea resurselor pescărești din Delta Dunării este reglementată prin acte normative și norme de aplicare ale acestora de către administratorul resursei și de către utilizatori în scopul asigurării utilizării durabile a acestora. Din punct de vedere al scopului capturării, în Rezervație se practică pescuitul comercial, sportiv, științific și familial. După biologia speciilor se distinge pescăria peștilor de apă dulce (Deltă, Dunăre, Razim-Sinoie), pescăria peștilor marini migratori și pescăria peștilor marini din zona litorală.
Potrivit aceleiași surse, activitatea de pescuit comercial se desfășoară în mai multe zone, metodele și uneltele de pescuit fiind specifice pentru fiecare zonă. În Delta Dunării propriu-zisă, pescuitul se desfășoară în tot timpul anului (cu excepția perioadei de prohibiție de 60 de zile) folosindu-se numai tipuri de unelte pasive (vintire, taliene) și active (năvoade, voloage). Capturile realizate în această zonă sunt dominate de caras, crap, plătică și babușcă. Tot în această zonă se realizează și capturi de raci și broaște.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER