„3, 2, 1… Ziar” și „LUPU$$$” – iată două repere ale ziarului cu numărul doi din istoria ProSport.
Joi, 3 iulie 1997, publicația a ales să atragă atenția cititorilor cu un singur cuvânt: „Lupu$$$„. Sub acest titlu, ProSport oferea detalii dintr-un transfer negociat la sânge de „Il Luce”. Cei care au plătit prețul ziarului, de 1400 de lei, au aflat că „Lucescu i-a asigurat preferatului său o primă de 1400 de dolari pe meci„. Dănuț Lupu avea însă o clauză specială în contractul semnat cu Rapid, care prevedea ca fotbalistul să piardă în cel mai scurt timp kilogramele în plus. De aici, și „drama culinară: fostul jucător dinamovist nu mai are voie să mănânce deloc la restaurant. Dulciurile lipsesc și ele din meniu„, „singurul supliment în cazul în care Dan se clatină de foame fiind o lingură de miere„, mai scriau Radu Oprișan și Ioan Viorel.
Ovidiu Ioanițoaia semna un comentariu intitulat „Sfîrșitul armistițiului?„, în care ataca frontal problema implicării politicului în conducerea Stelei. Articolul de pe prima pagina a fost o replică la recent-anunțata numire a lui Cristian Gațu ca și comandant al clubului militar, iar marea problemă era una care tulbură apele și 20 de ani mai târziu: legătura dintre CSA și echipa de fotbal.
Tot pe prima pagină, erau puse sub lupă mutările pe piața transferurilor făcute de Steaua: sub titlul „Iar a pupat steagul!„, Sabin Ilie era prezentat drept un jucător îndrăgit la Fener, dar cu sume în contract contradictorii, iar Marcel Pușcaș explica într-un interviu de urmărire al subiectului lansat în primul număr, realizat de Andrei Vochin, de ce Steaua a ratat aducerea lui Rednic și Florea, de la Galați, în luptă cu rivala istorică: „Cred că Nețoiu era dator față de Dinamo„.
„INTIFADA PEPENILOR”
Pagina a doua – una dintre cele patru color din totalul de 12 ale ziarului, consacra deja o rubrică îndrăgită, care, sub o formă ușor diferită și eticheta „Imaginea zilei” atrage și astăzi atenția cititorilor, în era online a ProSport. În numărul al doilea, cititorii aflau cum un negustor palestinian de pepeni își atrage clienții la marginea drumului jonglând cu fructele uriașe.
„Sub semnul semilunei”, Cristi Geambașu trăgea un semnal de alarmă în ceea ce privește generalizarea migrației tinerilor jucători români în Turcia, fenomen care amenința viitorul naționalei și risca să-l transforme pe Iordănescu într-unul dintre „navetiștii rutei București-Istanbul„: „între un angajament rotund financiar, acompaniat de dansuri din buric și sarailii, și un contract auster cu un club titrat, tinerii jucători trebuie îndrumați spre a doua variantă. Cei care se bat cu cărămida în piept că vor binele fotbalului românesc, de la președinți la procuratori, au prilejul s-o arate, sfătuindu-și emulii să privescă totul cu un ochi critic. Altfel, lui Sabin, Dănciulescu și Corpodean le vor urma alții și alții„, se putea citi în paginile ProSport.
Tot aici, aflăm despre compromisul făcut de Borussia Dortmund brazilianului Julio Cesar, un fel de Rui Duarte din campionatul României – imposibil de găsit în baza sportivă în momentul reunirii lotului după vacanță și despre „mișcarea pe orizontală a conducătorilor de club” în fotbalul românesc, astfel încât „președinții au ajuns să circule mai abitir ca jucătorii„. Nu în ultimul rând, apare un alt text trans-disciplinar, care leagă sportul și politica: „Sportiv vorbind, sîntem deja în NATO” – aviz Mircea Sandu!
Persona non grata în fotbalul românesc
Înainte de Gigi Becali sau Marian Iancu, Mircea Pascu – fost președinte al Federației Române de Fotbal a fost declarat persona non grata în fotbalul românesc, iar Cristian Bivolaru îi intenta un proces de calomnie în care cerea daune de 54.000 de dolari.
Fundația „ProRapid” s-a înființat cu o zi înainte de apariția primului număr ProSport, iar publicația anunța acum, în numărul doi, faptul că Mircea Lucescu a fost numit vicepreședintele acestei noi entități. Iar FC Național, eterna abonată la locul doi se reunea cu doar 19 fotbaliști din 27.
Povestea fotbalistului Cristian Gațu, membru al „unui partid cu patru milioane de membri sau măcar simpatizanți”
În pagina a patra, la secțiunea „FOTBAL / INTERVIU”, al doilea număr al ziarului ProSport publica o discuție de colecție cu Cristian Gațu. Marele handbalist al României nu a ajuns întâmplător în această pagină, nici din vreo „regretabilă eroare”. Dincolo de faptul că urma să conducă un club cu secție importantă de fotbal și controversată, Gațu vorbea pentru ProSport despre aspecte mai puțin cunoscute ale carierei sale. „Am început cu fotbalul, am jucat la Dinamo 10 ani, pînă-n ’63. Ajunsesem titular în echipa de tineret a lui Dinamo și fusesem selecționat în lotul UEFA. Handbal jucam doar în perioadele de întrerupere a campionatului, când din cauza căldurii ori a zăpezii fotbalul lua vacanță. Vă spun cinstit că am iubit mai mult fotbalul, dar până la urmă am ajuns la handbal pentru că îmi plăcea să dau goluri, ori ca fotbalist reușeam mai rar„.
„Sunt colonel al Armatei române, deci nu se pune problema să fac parte din vreun partid politic. Ba nu, sunt membru al Partidului Sportivilor, care există chiar dacă nu a fost înregistrat la nici un tribunal. În România sunt înregistrați un milion de sportivi. Aceștia au familii, prieteni, rude. Puneți la socoteală doar 4 persoane apropiate fiecăruia și veți avea un partid cu 4 milioane de membri sau măcar simpatizanți. În orice moment ar putea câștiga alegerile din România”, Cristian Gațu în numărul doi al cotidianului ProSport
Iar Dan Petrescu vorbea pentru ProSport, „ușor bronzat”, despre vacanță și Premier League.
Echipa cu datorii de 887.113.265 lei dispare
ProSport anunța moartea unei echipe de legendă în România, în pagina a cincea: „Până acum de la ‘Bătrâna Doamnă’ s-a furat tot ce s-a putut. Chiar și mingea de la statuia care-l întruchipează pe Iosif Petschovschi. (…) Vineri va avea loc Adunarea Generală a membrilor fondatori, care va lichida actuala SC UTA, constituită în 1995, și va pune bazele lui FC UTA S.A„.
Într-un film care pare că rulează până în 2017, neîncetat, lupta promovării era însoțită, și în 1997, de acuzații.
Pe vremea aceea, România îl trimitea la Tunis pe profesorul Ion Ionescu pentru a ține un curs despre „tendințele actuale în dezvoltarea fotbalului european”.
Juninho, „mijlocașul de buzunar” care ținea în șah campionatul Angliei
În pagina dedicată fotbalului european, numărul doi al cotidianului ProSport vorbea despre transferuri și, evident, despre brazilieni. Juninho, legenda lui Middlesbrough, era jucătorul pe care se băteau granzii din Anglia. Mijlocașul de doar 1,68 m a ajuns până la urmă la Atletico Madrid, unul dintre argumentele prezentate în articolul semnat de Dan Cărpinișan fiind acela că fotbalistul era atras de faptul că La Liga era un campionat care se vedea la televizor și în Brazilia natală.
Tot în acele zile, Luis Aragones prelua banca tehnică a celor de la Betis. cu 11 ani înainte de a conduce Spania spre titlul european din 2008.
Iar „cu 11 kilograme mai puțin, după pregătirea efectuată la Toronto cu atletul canadian Ben Johnson„, Diego Armando Maradona își pregătea revenirea în Argentina, în tricoul lui Boca, punând însă o condiție clară: nu îl luați pe Chilavert. „Dacă vine el, eu plec”, era mesajul lui Maradona pentru șefii Bocăi. „El Pibe D’oro” urma să meargă mai întâi la debutul pe scena de teatru a fiicei sale, iar apoi promitea show la conferința de presă, pentru a demonstra jurnaliștilor că forma lui fizică este una de 10.
Pagina 7 este despre „3, 2, 1… Ziar!”
Aflăm din materialul lui Alin Buzărin că petrecerea de lansare ProSport s-a ținut într-o marți. Nici vorbă de trei ceasuri rele. În schimb, „clubul Keoke avea aerul unui ranch texan unde se întâmplă un garden party între magnații petrolului. A veit practic tot ceea ce se cheamă lume bună„: de la ministrul de resort, la „fruntașii” fotbalului – Adalbert Kasai, Dan Petrescu, Gică Craioveanu, Costică Ștefănescu, Adrian Porumboiu, Florin Halagian, Ioan Andone, până la politicieni și oameni din showbiz.
Ilie Năstase, Ivan Patzaichin, Gabi Balint și Gică Popescu – pe care i-ați văzut în filmulețul aniversar ProSport 20 de ani, au fost alături de ProSport și la debut. „Să fie cel mai tare” – își dorea „Baciul”, „cu cele mai alese sentimente și mult succes” – încuraja noul cotidian de sport primul număr unu din istoria tenisului masculin, „bun venit în lumea sportului cotidianului ProSport, căruia îi doresc să devină number one și să aibă viață lungă” – era mesajul de întâmpinare al omului care a cucerit Jocurile Olimpice chiar și cu pagaia ruptă și un scurt, dar puternic „Baftă, ProSport!” era îndemnul ca înaintea intrării pe gazon a lui Gabi Balint.
„Draci verzi pe pereți” și înapoi la realitatea tristă a sportului românesc
În pagina a opta, ProSport publica povestea echipei de volei U-ARDAF Cluj, abandonată spre destrămare după moartea președintelui Mircea Nicorici. „Istoria destrămării începe, paradoxal, în perioada de glorie a clujenilor„, scria ProSport. Turul ciclist al României avea premii în valoare de 40 de milioane în 1997, iar ciocolata era la putere în „Mica Buclă. Tot în această pagină își găsea locul și Radu Naum, cu un comentariu intitulat „Cruciada Copiilor”.
,
„Păcatele unui greu”: Mike Tyson „gândește cu mușchii”
Pentru presa mondială, nu doar cea sportivă, un subiect suculent în iulie 1997 era Mike Tyson – un zeu căzut de pe piedestal. ProSport aloca și în al doilea număr spațiu important – o pagină întreagă – marelui „Iron Mike”. „Mașina de pumni a fost pusă pe butuci„, este „fluierat de public, acuzat de presă„, „iar de la președintele Clinton până la cetățeanul de rînd, totă lumea își exprimă repulsia, indignarea, dezamăgirea față de gestul campionului de ieri. După opinia majorității, Tyson este terminat„, scria ProSport. „Antijocul este un semn al neputinței, iar în cazul lui Tyson antiboxul nu putea lua forma unor țineri repetate… simțind că îi fuge ringul de sub picioare, campionul de ieri a apelat la o soluție de scăpare pe cât de neașteptată, pe atÎt de grotească – și-a înfipt colții în urechile lui Holyfield! Semn evident al neputinței” – apreciau Marian Burlacu și Viorel Sima. Concluzia: „Tyson gândește cu mușchii„, el, „barbarul„, „spaima femilor” și cel care la 12 ani era deja „bad boy”, furând o poșetă! În plus, la capătul meciului incriminat, Tyson a lovit și un polițist, acest gest neducând însă la o anchetă.
3 iulie 2017 – startul ediției 131 a Wimbledon-ului. 3 iulie 1997 – se jucau optimi, „centralul chelise”, Sampras gâfâia. Iar ProSport avea corespondent la All England Club
În 1997, „Pistol Pete” relua seria succeselor la Wimbledon. În faza optimilor însă, gâfâia, după un maraton de cinci seturi, întrerupt și jucat în două zile din cauza întunericului. Dacă pe 3 iulie 2017 asistăm la debutul turneului londonez, în 1997 turneul era deja în săptămâna a doua. Doina Stănescu relata din Londra pentru ProSport, despre un tenis american care părea în declin, întrucât pentru prima dată în 70 de ani, rămăsese cu un singur reprezentant pe tabloul masculin înainte de sferturi. Însă Pete Sampras avea să găsească resurse incredibile pentru un al patru titlu în cel mai vechi turneu de Mare Șlem din tenis. Martina Hingis visa la o întâlnire cu Alberto Tomba, Navratilova – la Madonna, iar Adrian Georgescu scria despre calvarul jucătorilor de a juca pe un teren ros, pe pământ – în loc de gazon. Peste o săptămână, Halep, Kerber, Federer, Nadal și Murray se vor confrunta cu aceleași probleme, în 2017 – în cazul în care vor mai fi în competiție.
Tenismene și tenizmene
Tenisul era sport de prim-plan încă de la debutul ProSport. O a doua pagină, color, dedicată sportului alb, atrăgea atenția cititorilor cu un titlu incitant, dat de Luminița Paul: „Sportului alb i se văd tenizmenele„, într-un review al manierei de relatare a tabloidelor britanice. Interesant este că ProSport insera pe această pagină o reclamă a unei celebrei mărci de bere care 17 ani mai târziu avea să devină sponsor al turneului de la Wimbledon. Iar 20 de ani mai târziu, aceeași marcă de bere a lansat o campanie importantă de promovare a colaborării cu cel mai conservator turneu de tenis din lume.
Iar românca noastră, Irina Spîrlea părăsea competiția în optimi în 1997.
Numărul doi al ProSport s-a încheiat cu o investigație a lui Grigore Cartianu, intitulată „Afacerea Mogoșoaia” – despre un proiect de patru milioane de dolari al Federației Române de Fotbal, pentru care însă timp de cinci ani „nu s-a bătut nici măcar un țăruș”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER