Pe Martinovic l-am întâlnit prima dată în Belgrad, la restaurantul pe care mai târziu aveam să aflăm că este deținut de fratele său. Era 31 decembrie și, în loc să se gândească la bilanțul anului ce a trecut, ne spunea îngrijorat că a picat transferul lui la Pandurii: „Asta e, o să caut în altă parte”. Apoi a venit despărțirea iminentă de Steaua. Odată cu ea au apărut declarațiile acide. Mai întâi din partea celor din Ghencea, apoi din partea lui: „Am spus ce aveam de spus”. A mai vorbit încă o dată, pentru că înainte să înceapa 2013, într-un restaurant cochet din Belgrad, promisese că o să o facă. „Nu am uitat, facem interviul”, era mesajul scurt trimis pe telefonul mobil de Martinovic. Un sârb nu uită niciodată ce promite…
Novak, cum ai ajuns la juniorii lui Partizan Belgrad? Cum a fost viața ta acolo și de ce nu ai rămas mai mult timp? La Partizan am ajuns când aveam șase ani, eram un copil atunci, îmi ajungea mingea de fotbal până la genunchi. Primii pași de jucător, prima lecție de fotbal… Acolo le-am învățat. 12 ani am fost la Partizan, am fost căpitan și jucător de națională în toată perioada petrecută acolo. După ce am terminat junioratul am refuzat să fiu împrumutat și am plecat la Rad Belgrad, unde am semnat primul meu contract. Aveam aproape 18 ani atunci.
Cum vezi o comparație între Partizan – Steaua Roșie și Steaua – Dinamo? Ca trăire a oamenilor, ca intensitate… E normal ca un derby să nu fie la fel în toate țările, dar atât în Belgrad, cât și în București, înseamnă mult pentru jucători, dar în special pentru suporteri. În Serbia, oamenii sunt puțini mai duri și beneficiază de o oarecare libertate, motiv pentru care sunt mai „nebuni” și dau dovadă de o pasiune aparte.
Care este meciul de fotbal care ți-a rămas în memorie? Nu neapărat unul în care ai jucat tu… Sunt două partide care au rămas în memoria mea: o înfrângere și o victorie. E și normal, nu? Nu poți să cunoști succesul dacă nu eșuezi. Primul e meciul de calificare contra lui Napoli, când am primit gol în minutul 93. În noaptea aia m-am plimbat singur, pe străzi, eram supărat rău de tot. Nu știu să fi fost mai trist de atât din cauza unui meci. A doua partidă este cea cu Maccabi, de acasă. Și sunt două motive pentru care îmi amintesc atât de bine de ea: am avut parte de un tratament special din partea suporterilor și, cu un om în minus, am reușit să câștigăm cu 4-2. Meciul ăsta a decis calificarea, sunt sigur! Mi se pare că, după asta am început să jucăm ca o adevărată echipă. Două meciuri și amândouă de la Steaua… Coincidență sau iubire?
„Eram un anonim”
Care este jucătorul pe care îl priveai ca pe un model atunci când erai mic? Nu am avut idoli de la echipele mari. Nici jucători celebri. Eu am avut modele de la Partizan, de la Steaua Roșie: Belodedic, Mirkovic, Sabanadzovic, Ciric, Petkovic. Și mai sunt. E important pentru un copil să aibă la cine se uita, să încerce să-și copieze idolul. Dar din păcate sunt mulți care renunță la primul hop, nu-și aleg cel mai bun model de urmat.
Ce visuri aveai când erai junior și în ce măsură s-au concretizat ele acum, la maturitate? Am fost un copil care a visat multe lucruri. Multe de tot! Voiam să ajung la un club mare, să joc în națională, să dau goluri, să fiu erou. Steaua mi-a oferit șansa să le îndeplinesc pe majoritatea dintre ele.
Cum ai ajuns în România? Cum ar fi fost cariera ta dacă nu ajungeai la Pandurii? În România am ajuns ca un anonim. Am fost la probe în Turcia și Sorin Cîrțu m-a convins să vin în Liga I. La sfatul lui, am lăsat echipa din Serbia și am venit la Pandurii. Știu că am riscat, dar am fost sigur de calitățile mele. Nu știu care ar fi fost cariera mea dacă nu aș fi ajuns la Tg. Jiu. Poate era mai rău, poate era mai bine, niciodată nu se știe. Nu regret însă vreo secundă că am venit în România.
„Românii închid ușile pentru români”
Care crezi că sunt diferențele dintre fotbalul românesc și cel sârb? Dar diferențele dintre oamenii din fotbalul sârb și cel românesc? România are cluburi private, cu patroni care bag bani. La noi nu e așa. Și unde sunt patroni care dau banul, acolo sunt și jucători mai buni. E normal să vină și rezultatele așa. Cred că singura diferență e că, în timp ce un jucător care pleacă din Serbia în străinătate face performanță, unul din România nu reușește să se impună pe la alte echipe. Sunt și excepții, desigur, dar prea puține. Sârbii deschid uși pentru alți sârbi. Românii le închid pentru alți români.
Care a fost cea mai mare satisfacție a ta în Serbia, dar și cea mai mare dezamăgire? Care a fost cea mai mare satisfacție a ta în România, dar și cea mai mare dezamăgire? Și în țara mea, dar și în România am avut aceleași satisfacții. Oamenii m-au respectat în ambele locuri. Pentru mine, ăsta este un lucru foarte important. Înseamnă enorm. Oamenii din Serbia mă respectau și ei pentru că joc la Steaua. (face o pauză) Jucam, îmi pare rău, nu sunt încă obișnuit. Am avut dezamăgiri și aici, și acolo. Dar e un lucru normal, fac parte din viață toate. Și mi s-au întâmplat atât de multe lucruri bune, că aproape am uitat de cele rele. Dacă ar fi să o iau de la început, n-aș schimba nimic. Nimic! Câștigătorii nu au timp să se uite în trecut!
Cât de importantă este, pentru tine, loialitatea față de un club? E importantă. Nu mi se pare în regulă ca un jucător să facă drum între două echipe rivale din același campionat. În trecut era mai multă iubire între jucători și club. Mi se pare perfect normal ca un Totti sau un Maldini să nu vrea în niciun moment să părăsească echipa din orașul lui. Clubul ăla îi este inimă. Dar cred că există prea mulți bani în fotbal în prezent. Și sportul ăsta se distruge. Dacă întrebați… la Dinamo nu mă duc niciodată! Nu trădez culorile!
„Nu știu cât de curat e fotbalul”
Aveai 5-6 ani în momentul în care au început conflictele în Iugoslavia. Care este părerea ta despre ceea ce s-a întâmplat între Serbia și Croația și între Serbia și Bosnia? Eram un copil atunci. Nu am știut ce înseamnă un război. Am văzut doar niște imagini care mi-au rămas în minte și pe care le port cu mine întotdeauna. Oricum, orice om deștept știe că orice război nu este altceva decât o pierdere. Indiferent de natura lui, de vină, de motive.
Simți că acum, când a trecut atât de mult timp, rănile războiului și sentimentele negative între popoarele iugoslave au dispărut? Nu. Din păcate, nu. Pentru asta ai nevoie de timp. Eu nu urăsc pe nimeni, nu am nimic contra nimănui, dar există oameni care au pierdut oameni dragi lor în toată nebunia altora după putere. Și e normal ca ei să aibă nevoie de timp să încerce să ierte. Unii nu vor putea să facă asta vreodată. Și îi înțeleg…
Ai jucat în meciuri trucate, în blaturi? Din câte știu eu, nu.
Cât de curat crezi că este fotbalul românesc și cel din Serbia? Cât de curat… nu știu. Eu nu mi-am murdărit mâinile și asta e cel mai important lucru pentru mine.
„Nu merită să fie la un club atât de mare”
Poți să îmi povestești, te rog, la ce te gândeai imediat după incidentele de la Ploiești, din meciul cu Petrolul? Cum ai trăit noaptea de după acel meci? În acel moment am știut că am făcut ceva normal, ceva ce ar fi trebuit. Dar, în același timp, Dar am fost și puțin speriat, că puteam pierde meciul. Aveam doi oameni în minus. Noaptea aia nu am dormit, eram plin de adrenalină și mă gândeam la ce o să fie, cum o să fie. Sprijinul suporterilor și al altor oameni din fotbal m-a surprins.
Explică-mi, te rog, momentul în care, pentru o zi cel puțin, ai fost exclus de la Steaua pentru că nu ai vrut să joci pe postul de fundaș dreapta? Acum, când a trecut tot, pot să spun că noaptea trecută nu am dormit, că am fost stresat. Am vorbit de multe ori cu oamenii din club în legătură cu subiectul ăsta. I-am rugat fie să mă lase să plec, fie să mă bage pe postul meu. Că aveam dorința de a juca, de a-mi demonstra valoarea. A fost imposibil să ajungem la un acord. După doi ani m-am simțit obligat să pun punct.
Care a fost relația ta cu managerul Stelei și ce impresie ți-a făcut ca om el? Nu vreau să vorbesc mai mult despre el. Am zis ceea ce gândesc și am și justificări pentru asta, explicații pentru modul în care gândesc. Asta e părerea mea. Părerea mea despre el poate să fie exprimată într-o singură propoziție: caracterul lui nu merită să fie la un club mare cum este Steaua.
Unde vrei să joci în continuare? Acolo unde am zbor mâine (râde).
„Becali a fost cel mai corect om de la Steaua”
De ce ai ales să stai pe bancă, în loc să evoluezi, deși nu pe un post comod ție? Am luat singur decizia asta. Am plătit prețul pentru asta, am stat pe bancă mult și bine. Eram conștient că i-am dat conducerii un motiv să mă dea afară.
La întâlnirea de acum o lună de la Palat, ai declarat că . E normal ca, la nivelul ăsta, să existe o cale de mijloc între patron și jucător? Da și nu. Am avut o înțelegere cu el. Eu mi-am făcut partea, am jucat fundaș dreapta și el m-a lăsat să plec liber de contract. Am câștigat amândoi. Am cerut atunci să fiu respectat pentru munca pe care o depun la echipă. Iar el a părut că asta a făcut.
Cum ai caracteriza atmosfera de la Steaua? Conferințe la Palat, Becali la televizor, Meme Stoica implicat în diverse incidente… Cât afectează asta o imagine, o echipă? Noi, cei care am stat mai mult la echipă, eram obișnuiți cu toate astea, cu declarațiile lui Gigi de la Palat, cu atacurile venite din toate părțile. Au ajuns toate să fie normale. Acum, la sfârșit, pot să spun că cel mai corect om de la Steaua a fost patronul ei.
Au existat polemici legate de dopaj la Steaua. Au ele vreo bază? Toate controalele au fost negative. Deci nu, nu au o bază. Dar la cum aleargă echipa, zici că e dopată 24 din 24.
„O să sărbătoresc și eu titlul!”
Ți-ai exprimat, în diverse rânduri, dorința de a deveni antrenor. Îi vei impune vreunui jucător să joace pe un anumit post? Îmi doresc asta foarte mult. Sper să am atunci o relație bună cu jucătorii, că fotbalul e sport de echipă și e obligatoriu să existe o comunicare bună între omul de pe bancă și oamenii de pe teren. Nu o să oblig vreodată un jucător să facă ce vreau eu. Dacă faci compromisuri, nu poți face performanță.
Înainte să iei o hotărâre, o întorci pe toate părțile sau acționezi în funcție de impuls? Știu că nu e bine să reacționezi din impuls, să iei decizii într-o fracțiune de secundă. Dar ăsta sunt eu. Și așa o să fiu toată viața, cred. Reacționez cum simt, nu cum gândesc.
E o urmă de regret că părăsești Steaua înainte de câștigarea primul campionat al ei din ultimii ani? Da, normal. Regret că nu am reușit și înainte asta, că suporterii meritau mult mai multe lucruri. Dar sunt convins că anul ăsta se va sărbători la Piața Universității, sunt convins că echipa va face performanță în Europa League, că va bucura milioane de oameni. Printre care și pe mine. O să sărbătoresc și eu titlul, oriunde o să mă găsească momentul respectiv. Ă‚sta e anul 24 și, cum zic și suporterii… Sunt fericit și mă simt bine!
E dragoste la prima vedere un Steaua Roșie – Partizan, mai ales pentru un copil care are numai fotbal în cap, așa cum eram eu Novak Martinovic, fost jucător Steaua
A fost ciudată perioada în care Dmitrovic și Pejovic au început să vorbeasca despre blaturile din Serbia. Patronii de cluburi erau destul de periculoși, nu puteai să-ți exprimi o opinie fără să fii amenințat sau jignit Novak Martinovic, fost jucător Steaua
Mi-aș dori să revin în Liga I. Sunt obișnuit cu România, știu limba și mă simt fericit la voi Novak Martinovic, fost jucător Steaua
Țara voastră mi-a oferit multe și o să fiu recunoscător toată viața pentru lucrurile pe care le-am trăit la Steaua și la Pandurii. Novak Martinovic, fost jucător Steaua
La Dinamo nu o să mă duc niciodată! Niciodată! Nici nu se pune problema să fac așa ceva. Prefer să nu am echipă decât să fac un asemenea gest de trădare Novak Martinovic, fost jucător Steaua
Sper să vină timpul când o să iubim clubul nostru, dar nu o să îl urâm pe celălalt. Asta ne lipsește cu desăvârșire de la un derby, suntem prea extremiști. Și noi, și voi Novak Martinovic, fost jucător Steaua
4 goluri a marcat Martinovic pentru Steaua, în perioada 2010-2012
36 de apariții are sârbul în tricoul celor de la Pandurii Tg. Jiu
18 meciuri a bifat Novak la Steaua
800.000 de mii de euro este suma la care este cotat sârbul pe Transfermarket
745 de minute a evoluat Novak în Liga I, din 2009 și până în prezent
De 14 ani Martinovic trăiește o poveste frumoasă de dragoste cu Aleksandra, iubita acestuia
Un singur trofeu a câștigat fostul jucător al Stelei în perioada petrecută în Liga I: Cupa României în sezonul 2010-2011
A debutat în Liga I pentru Pandurii Tg. Jiu pe data de 4 aprilie 2009 într-un meci pierdut contra celor de FC Argeș
În octombrie 2011, în minutul 44 al partidei dintre Petrolul și Steaua, un suporter al gazdelor a intrat pe teren și l-a lovit pe Galamaz, moment în care Martinovic a intervenit în apărarea colegului său de echipă, aplicându-i acestuia o corecție. A fost eliminat de central.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER