Cum scoate capul de viperă câte un conflict în vestiarul echipei naționale, poți să juri că avem în fruntea federației un elvețian get-beget. În momentele în care toți se perpelesc pe jăratic, Mircea Sandu e rece, distant, neutru ca un demnitar de canton helvet. Privește de undeva de sus, din Olimpul său, la zbaterile muritorilor. Probabil că Nașul a văzut de prea multe ori filmul „Duzina de ticăloși” și s-a amorezat de rolul lui George Kennedy, un șef de stat major american care privea din tufișuri la exercițiile de luptă, război în toată regula, și trăncănea într-una când trebuia să se implice: „eu sunt doar observator, n-am voie să mă bag”.
Nici Nașul nu se bagă. O vorbă cumpătată, așezată, bătrânească ar fi sugrumat din leagăn conflictul de dinaintea lui Euro 2000 și nu s-ar mai fi ajuns la mazilirea lui Pițurcă, decizie regretată public ulterior chiar de către șeful FRF. La vremea respectivă însă, a privit tolănit într-o rână cum bulgărele se dolofănea luând-o la vale și apoi a scos bărbătește castanele din foc cu mâinile păpușărite din Comitetul Executiv.
Ce-a priceput din povestea amară de acum un deceniu vedem prea bine azi. Între Răzvan Lucescu și Mutu se tot înalță un munte de gheață și Mircea Sandu iarăși nu se bagă. Când conflictul îl mai calcă pe propriile bătături, doar atunci, mai aruncă peste umăr câte o vorbă în doi peri, după care se cuibărește iarăși în carapacea observatorului neutru. O invitație la o cină în trei ar fi lămurit multe, poate totul. Nașul lasă însă senzația că nu se bagă de parcă ar fi vorba de cantitatea de pesticide la hectar. În fond doar un exercițiu de diplomație, un antrenament dacă se tot visează mâna dreaptă a lui Platini.
P.S. Cu această neutralitate prezidențială de forță, probabil că toată cariera lui Dobrin la națională s-ar fi încheiat după Mexic.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER