Aparent, este neschimbat. Aparent, doar! Din punct de vedere fizic este OK, dar mental este departe de a se fi vindecat. Siguranța de odinioară i-a dispărut, iar în locul ei a rămas poate teama, poate incertitudinea vizavi de viitor. Asta i se citește în ochi, în gesturi, în frământarea permanentă, aproape necontrolată, a mâinilor. La nouă luni după ce a ieșit din penitenciar, unde a fost trimis pentru acuzația de luare de mită, Gheorghe Constantin, fostul șef al arbitrajului românesc, încă nu și-a revenit din șoc.
Mă ia din prima: „Te rog frumos să nu mă întrebi dacă sunt sau nu sunt vinovat după tot ce ce s-a întâmplat! Sunt încă în stare de judecată și nu pot să vorbesc despre asta. Pe urmă, cine știe ce li se pare că am spus și mă trezesc că mă iau iar, și nu mai vreau să ajung acolo! Nu mai pot să trec încă o dată prin ce am trecut! E o perioadă în care mă feresc de cuvinte. Acolo am învățat că e bine să nu mai vorbesc, să nu-mi mai dau cu părerea. Înțelege-mă!”. Îl înțeleg.
„Sunt sănătos tun până la gât! De la gât în sus, nici eu nu știu…”
Nici nu e nevoie să-l chestionez, anticipează prima întrebare. „Nu, încă n-am trecut peste momentul acela urât, nu mi-am revenit”. Își duce degetul la cap. „Știi cum îmi place să spun? Că din vârful picioarelor și până la gât sunt sănătos tun. De la gât în sus, nici eu nu știu… Nu trebuie să mă enervez, nu pot suporta momentele emoționante. Indiferent că este ceva de bine sau nu. Mă cuprinde o stare urâtă, o stare de rău, chiar plâng! Dar deja asta nu mai e nimic, zece luni, cât am stat departe de casă, acolo, am plâns pentru tot neamul și pentru șapte vieți!”.
Își frânge mâinile. Vrea să fie clar: „Uite, m-a chemat fostul arbitru Florin Chivulete la nunta băiatului său, la București. Am fost întâi acasă și, când am intrat și au început lăutarii să-mi cânte, m-a luat starea asta de care vorbesc, mi s-a făcut rău și a trebuit să mă întorc acasă, la Vâlcea. Pur și simplu n-am mai putut sta. Psihologul mi-a spus că doar de mine depinde să depășesc starea actuală. «Fiecare om are psihicul lui, mai puternic sau mai puțin puternic, doar de dumneavoastră depinde când și cât de bine vă veți reveni»”. „După eliberare, mi-era rușine să ies din casă”
Retrăiește crispat primele zile de după eliberare: „Câteva săptămâni nu am ieșit din casă. În primul rând de rușine, apoi de teamă. Teamă de privirea oamenilor pe stradă, pentru că uneori o privire este mai sugestivă decât orice cuvânt. Iar Vâlcea e mică, lumea te recunoaște imediat. Din fericire, aproape toți m-au încurajat, mi-au vorbit frumos. Oricum, eu sunt conștient că, indiferent de verdictul final, vor fi destui cei care mă vor judeca după idei preconcepute, dar sunt împăcat cu mine însumi”. Nici despre arbitraj, despre actualii șefi ai arbitrajului sau despre cei care conduc federația nu vrea să vorbească. Explică sec: „Ce rost are? Dacă ei mă lasă pe mine în pace, eu să mă apuc să-i zgândăr?”.
Mai adaugă, totuși: „Ce s-a întâmplat cu mine și cu arbitrii arestați, povestea asta, a creat un culoar favorabil celor care au venit. E un moment favorabil pentru arbitraj, cei care conduc acum trebuie să-l speculeze”. Tace pentru câteva secunde, apoi mărturisește: „Nu mai am nici puterea să mă uit la meciuri. Mă plictisesc repede, plus că nu îmi plac scandalurile de care este plin fotbalul nostru. Când am dat peste scandalul replicilor dintre Avram și Crăciunescu, am schimbat canalul!”.
Făcea intermedieri ca să-și umple timpul
„Totuși, din ce ați trăit toată perioada asta?”, vine, inevitabil, întrebarea reporterului. „Am avut firmele mele, de care s-a ocupat fiul meu, Augustus, cât am fost închis, dar care, să fiu sincer, nu merg grozav. Până să preiau funcția de președinte la Piatra Olt, ca să-mi ocup timpul, mai făceam intermedieri comerciale între diverse firme. Dar mi‑era clar că asta nu poate dura, eu tot în fotbal speram să lucrez. Acum, că am revenit, poate asta mă va ajuta să uit prin ce am trecut. Să încep altceva acum, după ce am fost o viață în fotbal? La aproape 60 de ani? Nu! Nici nu știu de ce m-aș mai zbate!”. În timp ce Gheorghe Constantin se depărtează, mi-amintesc de vorbele lui Hagi vizavi de amestecul lui Gigi Becali în problemele tehnice ale echipei, cum că în acest fel antrenorului și jucătorilor li se ia personalitatea. Lui „Costică Vâlcea”, lunile de detenție i-au luat mai multe și e nevoie de timp pentru a redeveni omul de dinainte.
A divorțat după 37 de ani de căsnicie
Cum un necaz nu vine niciodată singur, în această vară fostul șef al arbitrajului românesc s-a despărțit, după aproape 37 de ani de căsnicie, de soția sa Tamara. În momentul de față, Constantin trăiește alături de o profesoară universitară cu 26 de ani mai tânără decât el. „Așa a fost să fie… Nu știu ce va aduce viitorul din acest punct de vedere. E un subiect extrem de delicat, chiar nu‑mi face plăcere să vorbesc despre asta”, a precizat el. „Nu-mi cade rangul că m-am dus la «C»!”
De câteva zile, Gheorghe Constantin este noul președinte al echipei FC Piatra Olt, din liga a III-a. Asta după ce în vară fusese în discuții cu FC Vaslui, CSM Râmnicu-Vâlcea și ALRO Slatina. „Da, m-am dus la «C», nu-mi cade rangul! Fotbal să fie”, spune cel poreclit „Costică Vâlcea”, care, legat de planurile de viitor ale grupării oltenești, adaugă: „Nu se pune problema să forțăm promovarea în acest an, dar la anul poate o vom face, dacă vom reuși să închegăm o echipă competitivă”.
„Relația mea actuală cu Ion Crăciunescu? Frecușurile noastre de-a lungul timpului au lăsat urme. Avem o relație civilizată, dar atât, nu mai este prietenia de pe vremuri” Gheorghe Constantin, fost președinte al arbitrilor
„Din păcate, greșelile arbitrilor sunt judecate în continuare în funcție de cine țipă! Dacă țipă o voce de la un club important, bietul arbitru n-are nicio șansă”, Gheorghe Constantin, fost președinte al arbitrilor
Articol scris de Ioan Viorel
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER