Sunt mulți sportivi din ATP sau WTA care se plâng zilnic de lucruri mărunte, își pierd pasiunea pentru tenis și se retrag la vârste fragede. Dar există și eroi care aleg să lupte pentru visul lor în ciuda loviturilor crâncene primite de la viață! România se mândrește cu mulți astfel de oameni, care țin steagul sus în tenisul în scaun rulant, iar ei se mândresc cu România!
Ionuț Filișan (27 de ani) este cel mai bun jucător de tenis în scaun rulant din România, actual campion național și ocupant al locului 170 în clasamentul Federației Internaționale de Tenis (ITF). A rămas fără ambele picioare la vârsta de 3 ani, în urma unui accident de mașină, dar dizabilitatea nu l-a împiedicat să-și atingă visul. Motivat de mai multe dorințe pe care i le-a mărturisit reporterului ProSport, Ionuț și-a găsit chemarea în tenis. Despre satisfacții, greutăți, oameni și lucruri frumoase întâlnite în cariera începută la 22 de ani, dar și dragostea pentru țară, pe care o împărtășește oriunde merge, Ionuț Filișan ne vorbește de Ziua Națională a României.
„Dorința de a fi capabil să mă descurc singur a fost o motivație foarte puternică”
Cât de greu ți-a fost să devii un om independent, crescând în scaun cu rotile? Din fericire, nu mi-a fost atât de greu pentru că am avut întotdeauna sprijinul familiei. M-am integrat în colectiv destul de bine, începând cu școala generală, liceu, dar și cu restul grupurilor din care am făcut parte. Întotdeauna mi-am dorit să fiu capabil să mă descurc singur și cred că această dorință a mea a fost o motivație foarte puternică.
Au mai fost și alte lucruri care te-au motivat? Dorința de a lupta și dorința de a face performanță m-au motivat și încă mă motivează. Sunt încrezător că pot inspira și alte persoane cu dizabilități, alți sportivi, persoane fără dizabilități, care poate nu au încrederea necesară pentru a porni pe drumul pe care și-l doresc. Ce te-a atras la tenis și cum te-ai decis să practici acest sport? Urmăresc jocul de tenis din copilărie, dar nu mă gândeam atunci că voi ajunge să îl practic. Majoritatea încep să practice acest sport de când sunt copii, însă în sporturile adaptate poți să începi aproape de la orice vârstă. Așa a fost și în cazul meu: începând cu vârsta de 22 ani am pus prima dată mâna pe o rachetă. Cred că a fost o șansă, am participat la o tabără de pregătire, iar apoi la o competiție la care nu m-am descurcat foarte bine. Cu toate acestea, m-am îndrăgostit de tenis și de atunci am început să joc tot mai des și tot mai mult. Am început cu un antrenament pe săptămână, iar în cele din urmă am ajuns să mă antrenez de cinci sau chiar mai multe ori pe săptămână.
Ce te-a atras la tenis și cum te-ai decis să practici acest sport? Urmăresc jocul de tenis din copilărie, dar nu mă gândeam atunci că voi ajunge să îl practic. Majoritatea încep să practice acest sport de când sunt copii, însă în sporturile adaptate poți să începi aproape de la orice vârstă. Așa a fost și în cazul meu: începând cu vârsta de 22 ani am pus prima dată mâna pe o rachetă. Cred că a fost o șansă, am participat la o tabără de pregătire, iar apoi la o competiție la care nu m-am descurcat foarte bine. Cu toate acestea, m-am îndrăgostit de tenis și de atunci am început să joc tot mai des și tot mai mult. Am început cu un antrenament pe săptămână, iar în cele din urmă am ajuns să mă antrenez de cinci sau chiar mai multe ori pe săptămână.
„Au fost multe momente frumoase, mulți oameni care m-au inspirat prin dedicarea lor”
Cine te-a învățat să joci? De-a lungul timpului am avut două antrenoare, iar în prezent sunt pregătit de echipa formată din antrenorii Alexandru Berbec și Ștefan Enciu. Pe tot acest parcurs, în care am asimilat informații care mi-au conturat cariera, l-am avut ca partener de antrenament și de dublu pe Mihai Gaiță, care la rândul lui este jucător de tenis în scaun rulant.
Care a fost cel mai fericit moment din cariera ta? Au fost foarte multe momente frumoase, apreciez fiecare moment în care sunt pe teren și mă bucur să fiu acolo. Este o șansă incredibilă și rar întâlnită în viață, să poți ajunge să spui că faci ceea ce iubești cel mai mult. Dacă ar fi să enumăr câteva, cred că aș putea aminti momentul în care am câștigat primul meu meci, momentul în care am câștigat locul 1 la simplu și la dublu la Campionatul Național, faptul că am avut ocazia și onoarea să îi întâlnesc pe președintele României, Klaus Iohannis, Simona Halep, Ivan Patzaichin, ASR Principele Radu al României, Sandra Izbașa, Ana-Maria Popescu (Brânză), Marius Copil, Horia Tecău, Irina Begu, Monica Niculescu. Sunt multe persoane cu care am avut oportunitatea să colaborez în proiecte frumoase, mulți oameni care m-au inspirat prin dedicarea lor.
Dar cele mai mari dificultăți pe care le-ai întampinat? Sunt norocos să afirm că micile obstacole pe care le-am avut nu au contat atât de mult în retrospectivă. Ce pot aminti este faptul că inițial nu am fost luați în serios, că nu exista interes pentru ramura aceasta sportivă sau mai bine zis că lumea nu știa măcar că este posibil ca noi să practicăm acest sport. Dorințele noastre de a juca, de a face performanță și de a face cinste țării se pare ca au fost în cele din urmă mai puternice, iar acum lucrurile sunt pe un trend ascendent.
Ionuț explică ce înseamnă patriotismul pentru el: „Sunt mândru că pot duce o parte din România cu mine, la turneele internaționale”
Spui că joci tenis de performanță și pentru a face cinste țării. Poți să dezvolți? Ești patriot? Imi iubesc țara! Sunt mândru că pot duce o parte din România cu mine, la turneele internaționale. Sunt mândru să reprezint o țara cu o istorie și o cultură atât de bogată. Sunt fericit că prin interacțiunile mele pot îmbunătăți imaginea patriei peste hotare. Sunt bucuros chiar și pentru simplul fapt că pot arăta unde este România pe hartă sau că pot spune: ‘îi știți pe Hagi? Nadia? Halep? Năstase? Sunt toți români!’. Îmi amintesc de turneele din Africa de Sud, majoritatea persoanelor nu știau pe ce continent ne aflăm… Am petrecut o bună bucată din timp povestindu-le despre cine suntem. La final, le-am lăsat steagul pe care îl luam cu mine la orice deplasare, ca să își amintească de noi. Sunt mai multe bucăți de Românie pe care le-am lăsat în deplasările la turnee: magneți, ouă de lemn încondeiate, stegulețe sau insigne. Bucățile acestea sunt undeva pe un perete, la un club de tenis, la cineva acasă pe un frigider, pe un catarg lângă alte steaguri ale jucătorilor participanți, pe un ghiozdan în jurul lumii. Toate îmi și ne poartă povestea!
Cat de mari sunt premiile? Poți câștiga îndeajuns de mulți bani pentru a-ți susține cariera? Ai anumiți sponsori? Premiile pornesc de la 2.500 de dolari, premii totale pentru un turneu ITF, cea mai mică categorie, și pot ajunge până la 217.000 de dolari premii totale pentru un Grand Slam. Este foarte greu să îți susții cariera doar din tenis daca esti clasat în afara Top 50. În mare parte, doar jucătorii din Top 20 se pot susține doar din câstigurile din tenis în scaun rulant. Cel mai important lucru pentru cariera mea este faptul că, începând cu luna noiembrie, am fost legitimat în cadrul CSM Bucuresti și voi avea suportul lor pentru anii care urmează. Până acum am fost sponsorizat de Centrul Național de Tenis din cadrul Federației Române de Tenis, prin punerea la dispoziție a oricărui tip de suprafață pentru terenurile de antrenament. Wilson România îmi oferă echipamentul sportiv de care am nevoie, iar Comitetul Paralimpic Român mă sponsorizează cu 1-2 turnee internaționale anual.
Care este nivelul în Camponatul Național, în comparație cu turneele din afară? La turneele naționale avem aproximativ opt participanți per campionat, iar o parte dintre ei sunt jucători nou-veniți. În schimb, la turneele internaționale întâlnești oponenți diversificați, cu diferite stiluri, și în general cu mai multă experiență.
Mesajul pentru tinerii cu dizabilități: „E dificil să faci un sport de performanță, dar satisfacția pe care o primești când îți îndeplinești obictivul depășește orice altceva”
Care este obiectivul tău? Obiectivul pe termen scurt este să ajung printre primii 100 de jucători ai lumii. În prezent sunt clasat pe locul 170 la simplu, după ce am reușit să obțin cea mai bună clasare a unui jucător român în topul internațional. Pe termen lung, îmi doresc să obțin calificarea la Jocurile Paralimpice din 2020.
Ai vreun sportiv care te inspiră? Mă uit cu precădere la meciurile de tenis, iar majoritatea sportivilor care mă inspiră practică acest sport. Îi urmăresc în mod special pe Simona Halep, Stan Wawrinka, Roger Federer, Novak Djokovic, Victoria Azarenka, Shingo Kunieda sau Gordon Reid, cei din urmă fiind jucători de tenis în scaun rulant. Îmi plac și sportivi precum Steph Curry, Michael Phelps sau Usain Bolt.
Ce mesaj ai pentru tinerii cu dizabilități? De ce ar trebui să facă sport de performanță? Mesajul meu ar fi să încerce cât mai multe sporturi, să identifice un sport in care se regăsesc, care să îi bucure în fiecare zi. Este dificil să faci un sport de performanță, necesită multă muncă, dăruire și cheltuială, însă satisfacția pe care o primești când îți îndeplinești obiectivul depășește orice altceva. În cele din urmă, sportul pe care l-ai ales devine un mod de viață. Le transmit să țintească sus și să nu se lase descurajați, să nu accepte un ‘nu se poate’.
Îți mulțumesc! Mulțumesc și eu pentru oportunitatea de a vorbi mai mult decât o fac în mod normal despre sportul pe care îl practic!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER