În acest weekend, etapa 21 în Spania. Oarecare pentru ei,
istorică pentru noi. După 20 de ani, Primera Division nu mai
contabilizează nici măcar un jucător român. Săptămâna trecută
căzuse și ultimul bastion, Contra, iar speranța a mai pâlpâit o zi,
două, într-un transfer al lui Pulhac la Valladolid. A fost sugrumat
din leagăn. Singura nădejde e legată acum cu fundă de ghetele lui
Dănciulescu, în plin fuleu spre promovare cu Hercules, ca să mai
vedem din toamnă vreun român bătând la porțile Realului sau
Barcelonei.
S-au închis coperțile unei cărți de povești, deschisă acum două
decenii într-o seară de mai în care Hagi, cu vocea gâtuită de
emoție și extaz, declara în fața camerelor TV că a semnat cu Real
Madrid. Acele 4 milioane de dolari plătite atunci au devenit în
timp un fel de bornă în fotbalul nostru, un kilometrul zero precum
cel de la Universitate. O unitate de măsură. Toate celelalte
tranzacții ulterioare au fost cântărite pornindu-se de la acele 4
milioane. Transferul lui Gică Popescu sau al lui Adi Ilie, al lui
Stelea sau al lui Craioveanu, ale lui Lăcătuș, Contra, Balint,
Belo, Lung ori Gâlcă, printre alții. Fiecare în parte cu povestea
sa, toți laolaltă dând pe dinafară nu un lot, ci două de Mundial
sau Euro. Ceea ce dealtfel s-a și întâmplat.