În acest weekend, etapa 21 în Spania. Oarecare pentru ei, istorică pentru noi. După 20 de ani, Primera Division nu mai contabilizează nici măcar un jucător român. Săptămâna trecută căzuse și ultimul bastion, Contra, iar speranța a mai pâlpâit o zi, două, într-un transfer al lui Pulhac la Valladolid. A fost sugrumat din leagăn. Singura nădejde e legată acum cu fundă de ghetele lui Dănciulescu, în plin fuleu spre promovare cu Hercules, ca să mai vedem din toamnă vreun român bătând la porțile Realului sau Barcelonei.
S-au închis coperțile unei cărți de povești, deschisă acum două decenii într-o seară de mai în care Hagi, cu vocea gâtuită de emoție și extaz, declara în fața camerelor TV că a semnat cu Real Madrid. Acele 4 milioane de dolari plătite atunci au devenit în timp un fel de bornă în fotbalul nostru, un kilometrul zero precum cel de la Universitate. O unitate de măsură. Toate celelalte tranzacții ulterioare au fost cântărite pornindu-se de la acele 4 milioane. Transferul lui Gică Popescu sau al lui Adi Ilie, al lui Stelea sau al lui Craioveanu, ale lui Lăcătuș, Contra, Balint, Belo, Lung ori Gâlcă, printre alții. Fiecare în parte cu povestea sa, toți laolaltă dând pe dinafară nu un lot, ci două de Mundial sau Euro. Ceea ce dealtfel s-a și întâmplat.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER