Fane Petcu, idolul Constanței și pentru doi ani al fanilor Stelei, face parte din acea categorie de oameni despre care se spune că nu ți-ar ajunge un ziar întreg ca să scrii totul despre ei. A fost un artist al balonului, spun toți cei care au evoluat împreună cu el, contra lui sau cei care doar l-au văzut jucând. Dar tot aceștia sunt de acord că viața nesportivă l-a îndepărtat, dramatic, de ceea ce ar fi reprezentat cea mai mare performanță a carierei lui, cucerirea Cupei Campionilor Europeni.
La o săptămână după 1-1 la Vejle, în manșa întâi din primul tur al Cupei Campionilor, în toamna lui 1985, Fane Petcu a fost scos din lot! Unul dintre idolii tribunei din Ghencea, din cauza stilului său de joc spectaculos, n-a mai apărut niciodată în echipă. Au ieșit fel de fel de zvonuri, cum că s-ar fi îmbătat și ar fi bătut un soldat de la stadion, lucru despre care mai târziu, după Revoluție, s-a și scris. Adevărul însă a fost altul, iar Petcu a acceptat să-l dezvăluie la 25 de ani distanță de la acel episod trist.
Dezmăț la cantonament
„Era vineri, iar returul cu Vejle se juca miercuri. A doua zi urma să intrăm în cantonament. Seara am fost la Lăcătuș acasă, ne-a pus Mariana, soția lui, o ciorbă să mâncăm, am mai vorbit, iar pe la zece și jumătate m-am dus acasă. Peste vreo oră-două a sunat telefonul. Era soldatul de la stadion, de la cantonament de fapt, care mi-a zis să mă duc repede acolo, că nu e bine ce se întâmplă. Când am ajuns, în bazin erau doi dintre coechipierii mei cu două fete pe care le agățaseră probabil în oraș, iar un altul, din câte mi-am dat seama, era sus la cameră cu alta. Problema mare a fost că băieții ăștia erau însurați! Soldatul de la cantonament era beat și ăla, că îl cinstiseră. Ă‚sta a apucat să mă sune pe mine, deoarece știa că mai ies cu ei în oraș. Le-am zis să plece acasă, că e târziu, că nu e bine ce fac, o să se afle, o să se afle și acasă, dar te-ai găsit! Erau luați bine, ce casă!, se gândeau doar la distracție. I-am lăsat acolo, iar a doua zi am auzit că ar fi ajuns abia dimineață acasă”, povestește fostul mijlocaș.
El și-a salvat coechipierii, pe el nu l-a mai salvat nimeni
„A doua zi – continuă Fane – la club, iureș mare. S-a aflat ce se întâmplase peste noapte, că au fost femei la cantonament, dar nu se știau numele celor implicați. Soldatul ăla, săracul, de frică n-a vorbit. Atunci, eu, Fane «Suflet mare», am luat totul asupra mea. Am spus că eu am fost, pentru că eu nu eram căsătorit, n-aveam niciun fel de obligații. Deja începuseră să sune telefoanele la club, erau soțiile celor care n-ajunseseră peste noapte acasă. Am fost trimis trei zile la arest, la garnizoană, «și mai vedem noi după aia». Returul cu Vejle l-am văzut din arest! Acum, Ion Alexandrescu, președintele nostru, nu știu cum, dar aflase că nu eu am fost, ci alții, însă îmi cerea să-i torn eu. «Spune, mă, cine a fost și scapi, te întorci la echipă. Altfel, în situația ta, nu mai apuci să joci la Steaua». Nu puteam să-i torn, nu-mi stătea în caracter, dar niciun moment n-am crezut că nu voi mai fi reprimit. După ce am ieșit de la arest, am fost trimis la unitate, opt ore pe zi. Nu făceam nimic, dar stăteam pe acolo. La primul meci la care am lipsit, publicul a început să-mi scandeze numele, deja se aflase că am fost scos din lot. Eram foarte iubit și, din acest motiv, conducătorii mi-au interzis să mai apar în tribune, să nu le pun lumea în cap. Ca să-i văd pe băieți, veneam camuflat, îmi luam bilet de intrare și stăteam undeva retras, să nu mă recunoască oamenii”!
„Soțiile unora dintre colegi au contribuit la mazilirea mea”
„Băieții, când au văzut că e groasă, au sărit să fiu reprimit, am senzația chiar că au recunoscut cei care au fost, dar cred că soarta îmi fusese deja pecetluită de faptul că eram considerat un mare petrecăreț. Adevărul e că îmi plăcea șueta, nu neapărat băutura. În sfârșit, nu mai contează! În returul ’85-’86 am fost trimis la FC Bihor, iar finala Cupei Campionilor am văzut-o cu băieții de acolo. Da, m-a durut inima când i-am văzut pe foștii mei colegi ridicând Cupa, știam că trebuia să fiu și eu acolo, poate că meritam să fiu și eu, în timp ce sfârșisem împrumutat la Oradea. Peste ani m-am întâlnit cu colonelul Gavrilă, comandantul clubului Steaua la vremea aceea, constănțean de-al meu. Nu m-am abținut și l-am întrebat de ce n-am fost iertat atunci. Știi ce mi-a spus? «Din cauza femeilor!». Atât. Adică din cauza nevestelor coechipierilor, care erau convinse că eu îi trăgeam pe toți după mine la chefuri. Rău e că și la club se gândea la fel. Asta e, poate că au dat un exemplu cu mine și astfel s-au potolit ceilalți. Eu m-am bucurat enorm când au luat Cupa Campionilor, iar regretul că n-am fost și eu acolo mi-a trecut repede, pentru că am avut o viață prea plină de evenimente, prea trepidantă ca să am timp să pun la suflet!”, încheie unul dintre cei mai talentați fotbaliști pe care i-a dat vreodată Constanța.
Pe vremea când jucam la Farul, când intram în restauÂrante, se ridicau clienții în picioare și mă aplaudau! Ștefan Petcu
Cu Valentin Ceaușescu mai făceam câte o miuță lunea. Venea el cu doi-trei prieteni, veneam noi, cei care stăteam la cantonaÂment, era caterincă. După miuță, ne invita de fiecare dată la o bere, era un tip deștept și educat Ștefan Petcu
În 1983, eu, Eduard, Tătăran, Laurențiu, Lăcătuș, Diaconescu și ceva mai târziu Pițurcă am ajuns în Ghencea la recomanÂdarea lui Halagian, care trebuia să preia echipa atunci. A venit un an mai târziu, aducându-i cu el și pe Bărbulescu, Radu II și Bumbescu, apoi pe Boloni Ștefan Petcu
„Pe Lăcătuș îl trimiteam la culcare la zece seara”
Printre prietenii mulți pe care și i-a făcut la Steaua, Lăcătuș a fost cel mai apropiat. „Ne știam din meciurile Farul – FCM Brașov, era drăcos tare și mi-a plăcut. Apoi, în vara lui ’83, eu am ajuns mai întâi la Steaua, după câteva zile a venit și el și a cerut să stea în cameră cu mine, că pe atunci se locuia la cantonament. Pe cât era de rău pe teren, pe atât de timid era în afară. Țin minte că înaintea meciului se perpelea, avea emoții, se gândea cum o să joace a doua zi, asta e o latură mai puțin știută a lui. Apoi, s-a spus că îl stricam, că îl luam după mine. Dacă mergeam la un restaurant, dar asta cu toții, pe el îl trimiteam la culcare la ora zece, chiar dacă noi mai întârziam”, a povestit fostul fotbalist.
„Ce ți-a făcut, bre, ministrul, ți-a dat un whisky!?”
Despre Emeric Ienei – chiar dacă despărțirea brutală de Steaua s-a produs când era nea Imi antrenor -, Petcu vorbește foarte frumos. „Era genul de om care îți impunea respect numai prin modul în care îți vorbea și se comporta. Mai glumeam noi cu el, dar nu știu cât de repede le prindea, îi trebuia timp să le seteze! Venea câteodată la antrenament: «Măi, băieți, m-a chemat ministrul la el. Ce mi-a făcut!…». «Ce ți-a făcut, bre, ți-a dat un whisky?», îi ziceam eu. Bineînțeles, toți râdeau. «Da, măi, dar până mi-a dat whisky-ul ăla, ce m-a mai certat!…». Băiat dulce nea Imi, iar pregătirea jocului dura zece minute, la el conta mai puțin cum joacă adversarul, conta cum jucăm noi. Dar ne mobiliza astfel. Halagian avea altă metodă să ne bage în meci. Începea din drum spre stadion: «Bagă-ți, mă, buzunarul înăuntru, nu vezi cum arăți?», sau «Vezi că ai cămașa pe afară, nu ți-e rușine, că se uită lumea la tine?». După ce te echipai, iar începea: «Leagă-te mai bine la șireturi» ori «Lasă-ți gulerul la tricou, tu nu te uiți la tine?», totul ca să te irite, să te înrăiască înainte de a intra pe teren.
Fane Petcu era un fotbalist excelent și un băiat extraÂordinar. Din păcate, stilul său de viață l-a împiedicat să răzÂbească în carieră așa cum i-ar fi dat dreptul talentul Tudorel Stoica
Petcu a fost un fotbalist foarte bun… Păcat de viața extrasportivă. A trebuit să alegem împreună cu Ion Alecsandrescu dacă să-l ținem și să pierdem doi jucători, pe el și pe Lăcătuș, sau să-l sacrificăm pe el și să pierdem numai unul! Emeric Ienei, fost antrenor Steaua Este antrenor la „Academia Hagi”
După încheierea activității de jucător, Petcu a mers pe calea antrenoratului. A fost multă vreme antrenor la Centrul de copii și juniori de la Farul Constanța, din mâinile sale ieșind în ultimii ani, printre alții, Cosmin Matei, actualmente în lotul Stelei, și Denis Alibec, aflat la Internazionale Milano. Faptul că este considerat la ora actuală unul dintre cei mai valoroși antrenori de juniori din județul Constanța l-a determinat pe Gheorghe Hagi să-l coopteze în colectivul său de tehnicieni de la academie, unde pregătește grupa de juniori mari.
Articol publicat de Ioan VIOREL
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER