În 1954, finalul de an în presa sportivă din Republica Populară Română, pe scurt R.P.R, însemna o poză a lui Stalin și multă propagandă comunistă. Marele conducător sovietic murise cu un an în urmă, însă perioada de dezgheț de la Moscova urma să înceapă abia în 1956. Până atunci, paginile din Sportul popular aveau să fie dominate de știri despre performanțele sportivilor sovietici, modele de „abnegație” pentru români, și de materiale de propagandă despre încercările Germaniei federale de a reface Wehrmacht-ul. La 9 ani după terminarea războiului, zecile de milioane de oameni captivi dincolo de Cortina de Fier trăiau cu frica indusă că un nou război este iminent. ProSport vă propune o întoarcere în timp, din 10 în 10 ani, pentru a scana modul în care s-au transformat sportul și presa de sport din România.
Ștefan Covaci, fotbalistul strungar care și-a făcut planul pe următorii 7 ani
Pe 21 decembrie 1954, sub semnătura locotenent colonelului Felix Țopescu, antrenor și călăreț fruntaș și, în același timp, tatăl viitorului comentator TV Cristian Țopescu, cetățenii RPR erau asigurați că „Vom ști să impunem pacea!” (foto, colțul de jos): „A dispărut prea repede din mintea ațîțătorilor la război rușinoasa zdrobire a armatelor germane, risipite și măcinate de marea armată a păcii, de glorioșii ostași sovietici”. Poza răposatului Stalin trona peste o primă pagină în care nu se scrie nimic despre sport. În așteptarea războiului, Sportul popular relata în finalul de an 1954 despre marile reușite în muncă ale sportivilor români. Era perioada în care, în timp ce mii de români pătimeau în lagărele comuniste, încadrarea în câmpul muncii decidea statutul social. Sportivii nu puteau face excepție.
Într-un text care acum stârnește zâmbete, un anume Ștefan Covaci, fotbalist și muncitor la întreprinderea Electromotor din Timișoara, este lăudat pentru modul în care punea în aplicare diverse tehnici de strungărie inventate, evident, de strungarii sovietici. Deși marele Ștefan Covaci, viitorul antrenor care a câștigat Cupa Campionilor cu Ajax de două ori în anii ”70, e născut în Timișoara, strungarul Covaci e doar o potrivire de nume. Mult mai cunoscutul Covaci antrena în 1954 la Universitatea Cluj, pe atunci Știința, după ce se retrăsese din cariera de jucător cu un an în urmă. În finalul textului, aflăm că strungarul Covaci a reușit să-și depășească zilnic planul cu 280 la sută, ajungând să muncească pentru producția anului 1961! Adică peste 7 ani de la acel moment.
Cupa pierdută de Dinamo în fața unei echipe din liga a doua
Ce se întâmpla însă în sportul adevărat în acel final de an? Campionatul care se disputa pe sistemul primăvară toamnă se încheiase, iar titlul fusese luat de Flamura Roșie Arad, viitoarea UTA. CCA și Dinamo au terminat pe 2, respectiv, 3 într-un clasament în care U Cluj și Poli Timișoara se numeau Știința, Petrolul era Flacăra, iar în campionat participau trei Locomotive, din Timișoara, Târgu Mureș și București. Pentru cititorii tineri, Dinamo Orașul Stalin este FC Brașov de acum.
Marea surpriză avea să apară în finala Cupei României, disputată pe 5 decembrie, pe stadionul Republicii. După ce eliminase 4 echipe din prima ligă, printre care CCA, Metalul Reșița, o formație aflată pe locul 7 în seria a II-a din liga secundă, a învins-o și pe Dinamo cu 2-0. N-a contat că Dinamo era cea mai în formă echipă a finalului de campionat. Cu o apărare formată din 7 oameni, echipa din Reșița a câștigat prin dubla lui Seleș. După această performanță, Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport a premiat Metalul cu 10 milioane de lei, sumă care a fost folosită pentru construirea stadionului din Valea Domanului.
În ciuda înfrângerii care reprezintă și acum un moment negru din istoria clubului Dinamo, pe finalul anului Titus Ozon, atacant și maestru al sportului, semna un articol în Sportul popular în care promitea că „noi fotbaliștii și cu deosebire fruntașii trebuie să ne pregătim cu multă seriozitate și ambiție, să ne ridicăm nivelul politic, ideologic și profesional”. În orașele Republicii Populare Române, condusă stalinist de Gheorghe Gheorghiu Dej, se făceau promisiuni de creștere a nivelului politic, în munții Fărăgaș o mână de români, care refuzau să accepte comunismul și care erau numiți „bandiți” de autorități, continuau să se opună sistemului. Abia în 1958 „bandele” aveau să fie lichidate de comuniști.
Anchetă cu echipamentul unui sportiv de la Recolta MAS
În 1954, Sportul popular nu făcea anchete care să desemneze sportivul anului. În schimb, apăreau numeroase materiale critice cu scopul de a menține trează vigilența cetățenilor și a forțelor de ordine. Un exemplu este materialul „Până când?”, despre un anume tovarăș Virgil Bucur, sportiv la Recolta MAS, care a primit echipament în februarie 1953 și nu l-a returnat nici până la finalul lui 1954. Publicată pe pagina a doua a unui cotidian național, fapta tovarășului în cauză este susținută și cu fotocopia procesului verbal de primire a echipamentului.
În ultimul număr al anului, pe lângă paginile dedicate împlinilor, apar clasicele „răvașe”, mesaje în versuri dedicate diverselor persoane din sport. De cele mai multe ori, ele conțineau înțepături aluzive la adresa performanțelor din acel an. În 1954, unul dintre mesaje conține o întrebare care stârnește acum hohote de râs. Personajul căruia îi sunt dedicate versurile este un anume fotbalist Salam.
CE SE ÎNTÂMPLA ÎN 1954 ÎN LUME
CE MAI SCRIA SPORTUL POPULAR PE FINAL DE 1954
Textele de mai jos nu sunt publicate în colțul ziarului. Ele au apărut pe pagina a doua. În primul sunt lăudate realizările de la cluburile sportive Recolta Grumăzești și Recolta Brusturi din raionul Târgu Neamț. În cel de-al doilea, este prezentat un fapt divers din Comănești unde sportivii erau obligați să se echipeze direct în sală din cauză că vestiarul era ocupat de instrumentele fanfarei întreprinderii.
CITEȘTE AICI EPISODUL 2, DEDICAT FINALULUI DE AN 1964. CUM ERAU IRONIZAȚI FOTBALIȘTII ȘI CUM ARATĂ‚ FOTBALUL DE MOȘ GERILĂ‚
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER