Valeriu Iftimie este principalul finanțator al clubului FC Botoșani. Compania pe care o conduce, Elsaco, a încheiat anul 2013 cu o cifră de afaceri de 50 de milioane de euro și cu un profit net de un milion de euro, sumă din care Iftimie direcționează un procent important spre fotbal. Pentru iubitorii fotbalului din România, Iftimie este patronul de club mereu dispus să comenteze situația fotbalului, într-un stil aparte, fără se se teamă că va răni sentimentele jucătorilor sau ale antrenorilor. Pentru jucătorii lui FC Botoșani este omul care aduce banii, dar și cel care îi critică de multe ori public.
ProSport a obținut un interviu cu Valeriu Iftimie în biroul său de la Elsaco, din Botoșani, interviu care s-a transformat într-o discuție amplă despre starea fotbalului. Finanțatorul moldovenilor a explicat care este felul în care intervine în deciziile lui Leo Grozavu, antrenorul lui FC Botoșani, a mărturisit că are fotbaliști apropiați de la care obține informații din vestiar, dar a negat că prietenia cu aceștia l-ar putea ajuta să îi controleze în cazul în care, spre exemplu, ar vrea să „trântească” un meci. Iftimie nu s-a ferit să spună că i s-a părut că meciul Steaua – Viitorul 2-5 a fost blat și nici că Hagi are dreptate atunci când atrage atenția asupra lipsei de moralitate a cluburilor care își declară insolvența, dar continuă în Liga 1.
Principalele subiecte de discuție și răspunsurile pe care Valeriu Iftimie le-a oferit pentru ProSport:
Despre posibilia participare în Europa League: Nu suntem gata, în niciun caz. Nu înseamnă că nu ne vom pregăti, dar în momentul ăsta Botoșaniul nu poate fi o echipă de cupele europene. Dar ne-am ales echipele în Antalya (n.r. – în cantonamentul iernii) de nivel european. Am bătut câteva dintre ele și am venit în România și nu am bătut pe nimeni în primele patru etape.
Despre corupție și meciuri trucate: Am avut cazuri în care am fost executați acasă prin Divizia B. Erau corupți, așa cred eu! N-am argumente, dar logica jocului spunea că nu se poate așa ceva. Când Viitorul a bătut-o pe Steaua acasă de a înnebunit-o… ăla a fost un meci jalnic, jalnic. Urât! Dădeau ăia de la Viitorul niște goluri, nici dacă se antrenau cu mine nu dădeau asemenea goluri frumoase. Rușinos, rușinos și pentru patronul de la Viitorul. Dacă îmi spune cineva că aranjează meciuri fără să știe patronii înseamnă că e scăpat sistemul de sub control.
Despre relația cu fotbaliștii: Dacă tu ești patron și nu ai un fotbalist care să îți spună lucruri, e o problemă. Eu sunt prieten cu doi-trei, dar nu le cer neapărat să dea din casă. Dacă le cer să piardă un meci? Dacă ar fi relația așa cum pare la prima vedere, e complicat, pentru că nu te refuză. Așa cred. Dar eu nu am relația asta cu ei. Unul dintre prietenii mei a fost rezervă foarte multă vreme.
Despre schimbările dese de antrenori: Este ca la Revoluție, bucuria nebunilor. Cred că putem găsi șocul și altfel. E adevărat că există o stare de nou, dar eu insist pe modelul englezesc. Să stai ca Ferguson sau ca Wenger. Un regizor bun poate crea valori bune în timp dacă știe să dozeze, dacă nu explodează repede și dacă nu crede că lumea e a lui. Pentru că în fotbal, ca în orice spectacol urmărit de oameni, îți pierzi cumpătul și ajungi să te crezi Mourinho, îți poate lua Dumnezeu capul.
Despre epoca apusă din fotbal: Acum câțiva ani dacă era la putere PSD-ul și șeful clubului era PSD-ist nu îi păsa nimănui, făcea legea. Veneau și sponsori, și fotbaliști, și antrenori. Când lucrurile au început să se normalizeze, așa cum sunt acum, constatăm că e o mare lipsă de inteligență, de management inteligent în fotbal.
Despre criza de identitate a Stelei: Este azi o echipă bună, sau a fost o echipă bună până acum vreo 2 luni de zile, pentru că brand-ul, istoria au dus mult. Dacă întrebi orice copil unde vrea să joace, la Steaua sau la Botoșani, nici nu aude de Botoșani. Stelei îi face rău doar discuția asta, că nu-i Steaua, că e FCSB, că n-are culori. Nu ne putem juca cu lucrurile astea, au foarte mare încărcătură sentimentală. E ca-n dragoste, nu pui virgulă după fiecare vorbă când îți bate inima în piept.
Despre viața de patron în Liga 1: Trecerea de la agonie la extaz e plăcută pentru că îți simți limitele. Pot spune că poate provoca dependență, bucuria, plăcerea este uneori atât de mare încât abia aștepți duminica viitoare. Este ca atunci când eram mic, aveam trei lei și jucam la loz. E o dependență costisitoare, dar toată munca de aici este ca să aduc cât mai puțini bani de acasă. Până acum, Botoșaniul a mâncat din compania ELSACO peste 5,5-6 milioane de euro. Drepturile TV în bugetul nostru acoperă aproximativ 70%, extraordinar de mult. Dacă nu se plăteau drepturile TV eram și noi în insolvență. În fotbal, dacă ai dat 10.000 de ron a doua zi vrei să te numești patron. Să te caute cineva să te filmeze, să apari pe la ziare. Eu sunt sponsorul echipei, anul trecut am dat 400.000 de euro, asta a fost diferența între venituri și costuri.
Despre insolvența din fotbal: Îți aduci fotbaliști, le spui că îi plătești foarte bine, ei îți fac puncte. Când nu mai poți să îi plătești intri în insolvență și nu îi mai plătești. Ajungi pe un loc bun cu niște fotbaliști pe care nu îi mai plătești. Eu n-am văzut companii care să intre în insolvență și să renască.
Despre colaboratori: Recunosc că eu am mers mereu pe oamenii care au făcut școală. De multe ori încerc să discut cu antrenorul. Nu am impus niciodată o formulă de echipă, dar i-am criticat alegerile. Nu am dat niciodată bilețele cu echipa, ferească Dumnezeu!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER