Pilot, organizator de raliuri și om de publicitate. Acesta este profilul lui Norris Măgeanu, bărbatul de 38 de ani care își împarte săptămâna între întâlniri de afaceri și adrenalina curselor cu mașini
Biroul unui om de afaceri conține, de cele mai multe ori, indicii despre pasiunile acestuia. În biroul lui Norris Măgeanu din zona Cotroceni, hobby-ul proprietarului domină autoritar spațiul. Aproape 20 de cupe de diferite mărimi și machete de mașini de toate dimensiunile îți atrag atenția de la primii pași. Îmbrăcat casual, cu pantaloni de culoare albastră, tricou polo alb și o eșarfă galbenă în jurul gâtului, Norris Măgeanu se așază în scaunul său făcut, probabil la comandă, după forma celor pe care le regăsești în mașinile de raliuri.
„Am fost tot timpul în preajma mașinilor. La vârsta de șapte ani am lovit Trabantul tatălui meu. Am băgat cheia în contact și mașina era în viteză, spune zâmbind atunci când reportofonul reporterului nu este încă pornit. Răspunsul și-l coafează când discuția începe să fie „on the record”: „Când sunt în mașină mă simt la fel ca atunci când fac o activitate normală. A venit cumva firesc apropierea de motorsport, atunci când un prieten apropiat mi-a spus să participăm la raliuri. Asta se întâmpla în 2003″. Copilotul unei Dacia Nova mult îmbunătățită față de varianta pe care o puteai întâlni pe șoselele țării, Norris Măgeanu a avut un debut ciudat, la Brașov: „Ningea și mi se părea că mergem foarte încet. Am terminat cursa crezând că suntem ultimii și că o să râdă toată lumea de noi. Nu aveam experiență, dar am terminat raliul pe locul întâi în clasamentul debutanților, pe doi la clasa N, și undeva pe 12 la general”.
În acea perioadă, debutantul din raliuri era și directorul de marketing al companiei Elmec, distribuitorul Nike în România, și gestiona cea mai importantă alăturare de branduri din sportul intern: parteneriatul producătorului american de echipament sportiv cu Steaua.
„Anul trecut, campionatul a fost câștigat de Francois Delecour, la două-trei minute pe raliu în fața celorlalți. I-a spulberat. Și a participat la câteva etape afară, iar diferența pe care o avea el în fața celor din țară era acum diferența dintre el și ceilalți din străinătate”, a explicat Norris Măgeanu nivelul campionatului de raliuri din România
Pilotul Măgeanu: „Pentru mine rămâne un hobby. Ar fi prea restrictiv să fac doar asta”
În 2014, Norris Măgeanu pilotează o mașină Subaru în Campionatul Național de Viteză în Coastă, „un sport diferit de ceea ce înseamnă raliurile”, și spune că, în ciuda vechimii și a implicării, nu ar fi tentat să aibă un job full-time în motorsport: „Sunt 5-7, hai 10 piloți profesioniști. În continuare, componenta de hobby își face foarte mult simțită prezența în motorsportul de la noi. Și diferențele apar când vorbim de sursele de finanțare și de bugete”. Primul criteriu, spune Măgeanu, este cel al mașinii. Un pilot profesionist conduce o mașină de 250.000 de euro și, anual, primește câteva sute de mii de euro de la sponsori: „Așa reușesc să participe, să câștige și să își asigure un salariu. Diferența dintre amator și profesionist e clară: ești sau nu plătit. Ceilalți, cum sunt și eu, se finanțează singuri. Sigur, am niște parteneri, dar nu e o relație comercială între noi, ci un semn de apreciere reciprocă”.
Motorsportul este o activitate costisitoare. Nu încape îndoială. Norris Măgeanu oferă câteva exemple de cheltuieli pe care le suportă un pilot pentru a beneficia de o mașină care să funcționeze la capacitate maximă: „Producătorul mașinii are niște termene foarte clare pentru service. La 200 de kilometri făcuți trebuie, de exemplu, să revizuiești cutia de viteze, la 500 de kilometri trebuie să faci motorul. Asta presupune să dai jos motorul – în România nu se ocupă nimeni de desfacerea lui pentru că nu există piese – să-l bagi într-o cutie de lemn și să îl trimiți la producător. Și îți vine înapoi o factură de 20.000 – 30.000 de euro. Nu mai vorbim de lucruri minore: plăcuțe de frână, cauciucuri sau jante. Sunt mizilicuri, dar să știi că un cauciuc performant costă 250 de euro și, în funcție de probă, poți să termini fără probleme un rând de cauciucuri”. „Piloții amatori sunt oameni de tot felul”, răspunde Norris Măgeanu atunci când e întrebat de profilul celor din a căror categorie face parte: „Sunt oameni de afaceri care așa se eliberează de stresul acumulat în timpul săptămânii, sunt fie dealeri auto, tot felul de șefi de service-uri mari. Oameni care ajung să fie aproape de mașini și care, în același timp, își pot asigura cele necesare pentru participare”.
Norris Măgeanu, omul din publicitate: client, apoi furnizor
În perioada în care debuta în raliuri, Norris Măgeanu ocupa funcția de director de marketing al companiei elene Elmec, unic distribuitor al produselor Nike în România. Bărbatul de 38 de ani a renunțat în urmă cu șapte ani la postul de la Elmec, „pentru că firea mea, una destul de independentă, atinsese niște limite în cadrul unei multinaționale”, și și-a deschis propria agenție de publicitate, Hatters Incorporated: „Aveam contacte în toate sectoarele publicității și pasul a fost făcut firesc. Doar am schimbat partea baricadei: din client am devenit furnizor”. Reprezentarea unui brand precum Nike, susține Măgeanu, i-a folosit în drumul pe care l-a ales ulterior, mai ales că printre responsabilitățile sale se afla și gestionarea relației cu Steaua. Actuala campioană a fost prima echipă din țară care a îmbrăcat echipament Nike. „Atunci când am intrat în echipa Nike, în România era un singur magazin, cel de pe Magheru. În primul an am deschis alte 15 magazine, atunci era și perioada de început a parteneriatelor cu sportivi și cu echipe”.
Aceasta din urmă, în România, nu a fost niciodată o piață dezvoltată. Explică Măgeanu: „E un cerc vicios, pentru că eu simt și am simțit că producătorii de echipament trebuie să susțină mai mult sportivii. Dar pot să și înțeleg și companiile care, neavând o întoarcere a investiției, nu au cum să justifice o cheltuială cu acești sportivi sau cu aceste echipe”. Parteneriatul cu Steaua, poate cel mai important semnat de Nike în sportul românesc, obliga Nike să furnizeze echipei din Ghencea echipament sportiv în valoare de 300.000 de euro. Asocierea celor două branduri, spune Măgeanu, a venit natural: „Directorul de atunci, parcă îl văd și acum, a spus «Numărul 1 dintre producătorii de echipament sportiv trebuie să fie cu numărul 1 din fotbalul unei țări». Țin minte că, în momentul în care am mers la primul meu interviu în companie, unul dintre lucrurile de care m-au întrebat a fost cu ce echipă țin. Până să răspund, directorul general mi-a spus «Nu contează, de acum ții cu Steaua»„. Sarcina de serviciu a durat până în 2007. De atunci, Norris Măgeanu nu s-a mai uitat la meciuri de fotbal.
Cheltuielile, atunci când mergi să concurezi afară, sunt mult mai mari pentru un pilot român. Pentru că faci eforturi mai mari să te prezinți onorabil Norris Măgeanu
Mașina mea de stradă e tot un Subaru, la fel ca aceea de raliuri și, culmea, e și mai puternică decât cea de curse Norris Măgeanu
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER