Moștenirea pe care a lăsat-o Cristian Chivu la naționala României ar putea fi preluată, în scurt timp, de un tânăr de 18 ani, pretendentul numărului 5 la prima selecționată. Joacă în Anglia, la Leicester, s-a schimbat în același vestiar cu Jamie Vardy, Riyad Mahrez sau N”Golo Kante și deși a crescut în Anglia încă de la cinci ani, nu simte nimic pentru naționala Albionului, ci trăiește la intensitate maximă meciurile României.
Până să fie chemat de selecționerul naționalei mari, Alexandru Pașcanu, fundașul lui Leicester U23, își face „rodajul” și leagă relații de joc cu tricolorii mici, de la U21. Are un fizic impresionant pentru vârsta lui și atitpic pentru postul de fundaș stânga sau dreapta, acolo unde recunoaște că e folosit la echipa de rezerve a celor de la Leicester.
În interviul pe care ProSport i l-a luat lui Alex Pașcanu, probabil următorul fundaș care va face „legea” în apărarea României ne-a vorbit despre perioada în Anglia, despre prieteniile pe care le-a legat cu fotbaliștii lui Leicester și emoțiile pe care le-a trăit chiar la Buftea în momentul în care a auzit despre un post de titular la echipa sa.
„Fizic și tactic m-am dezvoltat bine”
Cum și când te-a remarcat Leicester? Într-o declarație pentru FRF spuneai că părinții tăi s-au stabilit în Anglia încă de când tu erai mic. Părinții mei s-au mutat în Anglia încă de când eu aveam 5 ani, iar eu la Leicester sunt de când aveam 8 ani. Un scouter m-a văzut la echipa la care jucam, o echipă de amatori, și de acolo m-au luat în probe. Le-a plăcut ce au văzut. Eram vreo 300 de copii și au semnat 15 dintre ei printre care și eu. Era sezonul de U9 și acum mai suntem doi băieți de atunci.
Crescut în fotbalul britanic ce calități ți s-au dezvoltat? Fizic m-a dezvoltat bine și în același timp tactic cred că m-am dezvolat bine. Lucrurile pe care trebuie să le mai lucrez sunt cele legate de tehnică, asta ca să ajung la un nivel mai ridicat.
Noi încă nu ne-am hotărât. Care e piciorul tău de bază, pentru că am văzut că ești folosit la echipa U23 pe toate posturile din apărare. De exemplu: Petre Marin a început să lovească și cu stângul după o accidentare la piciorul drept. La tine cum se explică? Sunt dreptaci, dar mai mult joc fundaș stânga și de asta lovesc bine și cu stângul, dar piciorul de bază e dreptul. La U13, U14, antrenorul nu avea fundaș stânga și m-a pus pe mine acolo câteva meciuri. Mi-a zis că încă de atunci, dacă mă pune să joc acolo, o să mă dezvolt mai bine. „Poate când o să crești mai mare o să joci fundaș stânga, cine știe”. Dacă dezvoltam piciorul stâng era mai bine și pentru mine.
Dar unde te simți cel mai bine? E și domnul Isăilă lângă noi, află mai bine. Oriunde aș juca sunt fericit că joc. Cred că poziția mea cea mai bună e de fundaș central, deși joc mai mult fundaș stânga și dreapta la echipa de club.
„Să zică Shakespeare asta și voi fi fericit”
Ai debutat în echipa U21 în momentul în care aveai 16. Ce sentimente te încercau în condițiile în care tu erai unul dintre cei mai tineri fotbaliști de pe teren? Pentru mine a fost ca orice alt meci. M-am pregătit… nu știu dacă mai bine pentru meciul ăla, dar eram mai concentrat. Țin minte că am avut un meci sâmbătă și antrenorului de la U21 i-a plăcut cum am jucat și mai aveam meci și luni. I-a plăcut cum am jucat sâmbătă. Când stăteam în autocar mă gândeam că nu o să mă joace după ce am jucat sâmbătă 90 de minute și am fost titular. Adrenalina și totul a crescut și am zis că doar trebuie să mă concentrez mai bine.
Ai avut antrenamente cu echipa mare. Ce-ți amintești de la prima pregătire cu campionii Angliei? Țin minte, când m-am antrenat prima oară, a fost mai greu. Era și fizic și mental foarte greu. Erau niște jucători, acum un an, pe care eu îi vedeam la TV și eram în aceeași clădire cu ei, dar nu pot zice că aveam vreo conversație cu ei, dar de atunci am progresat mai bine și m-am făcut mai bun în anumite aspecte ale jocului. Acum, mi se pare că găsesc antrenamentele mai ușoare, pentru că am crescut și eu și am învățat multe.
Când vom putea spune că românul Alex Pașcanu e titular în apărarea primei echipe la Leicester? Te impulsionează că Amartey și Kapustka, colegi cu care ai jucat la U23, acum sunt la echipa mare? Sincer să zic nu știu când voi fi titular la echipa mare, dar știu că dacă tot muncesc ca acum și dau totul din mine o să ajung într-o zi să joc pentru echipa mare. Faptul că joacă fotbaliști tineri, de 19-20 de ani, cum e Ben Chilwell, Amartey… da, îmi dă și mie o ambiție să se poate ajunge. Dar să vedem unde o să fiu în 2-3 ani.
Dacă Shakespeare te anunță că intri titular la următorul meci, cu cine crezi că te-ai completa mai bine în centrul apărării? Cu Huth sau Morgan? (zâmbește) Pfff… nu știu. E o întrebare grea asta. Pfff.. Cu care o fi. Doar să zică Shakespeare asta și voi fi fericit.
Ranieri ți-a dat sfaturi în perioada în care a antrenat acolo? Am făcut câteva antrenamente când era el principal și așa nu prea am stat de vorbă față în față, doar că făceam antrenamentele cu secundul și el îmi dădea mai multe sfaturi. Și de acolo m-am cunoscut mai bine cu Shakespeare și am făcut mai multe antrenamente cu echipa mare.
Cu cine ții legătura de la echipa mare? Cu Kapustka! Vorbim des, pentru că și el e de vârsta mea și a jucat multe meciuri cu mine, la U23. Altul e Ben Chilwall. Și el are 19 ani și era în locul meu acum 2 ani.
Cine face „legea” în vestiarul echipei mari? (zâmbește) Asta chiar nu știu, pentru că nu sunt acolo, în vestiar, cu ei. Dar nu știu. Toți au caracterul loc.
„> Mai mult mă gândeam când o să joace România”
Vom avea la finalul preliminariilor pentru EURO 2019 o națională U21 cu care se ne mândrim? Vă dați seama că ar fi un lucru mare, dacă reușim să ne calificăm și asta e o motivație în plus pentru noi.
Cu cine ai cea mai strânsă legătură la naționala U21? Sunt câțiva băieți care ne cunoaștem bine. Suntem 1998. Printre ei, toți suntem strânși. Cu Dragomir, împotriva căruia joc în Anglia, ne înțelegem bine. Toți sunt băieți de treabă.
Costel Pantilimon și Florin Gardoș sunt românii care deja evoluează în Premier League. Ai apelat vreodată la ei, ții legătura cu cei doi? Le-ai cerut sfaturi până acum? Nu am vorbit vreodată cu ei. Doar cu Gardoș am vorbit în persoană o dată. Am avut un meci împotriva lui Southampton și am stat la două vorbe, după meci.
Cum trăiești meciurile naționalei? Care a fost cel mai nebunesc lucru pe care l-ai făcut atunci când te-ai bucurat sau ai fost supărat privind echipa națională? Să mă gândesc… Trăiesc la maxim când joacă România și de mic țin minte că atunci când juca România voiam să mă uit la TV, să-i vad pe fotbaliști, pentru că nu simțeam același lucru când juca Anglia. Colegii de clasă: „Joacă Anglia, diseară, joacă Anglia diseară”. Mmm… pe mine nu mă… nu eram așa de înfocat să mă uit la meci. Mai mult mă gândeam când o să joace România și să mă uit cu prietenii mei, de acolo, la meci. Cel mai tare moment era când am jucat meciul de deschidere la EURO 2016, când am jucat cu Franța. Și toată lumea vorbea, eu vorbeam cu colegii de la fotbal că uite că e și România la EURO. Să vedem ce o să facă diseară. Eram foarte încrezător că o să scoatem ceva și aproape am scos.
Te-au tachinat coegii că avem o națională mai mică decât a lor și am fost și eliminați? Nu… doar că dacă începeam să spun că România e mai bună decât Anglia vă dați seama că nu puteam să le spun nimic după ce că România nu s-a calificat. Dar după ce Anglia a fost eliminată de Islanda, am putut să zic și eu ceva înapoi.
Cea mai importantă realizare a ta de până acum e…. Antrenamentul cu echipa mare!
Numărul pe care-l vrei la naționala mare e… 5!
Titlul în Anglia sau un turneu final cu naționala României? Titlul!
Fundașul de la care te inspiri este… Tiago Silva.
Echipa la care visezi să ajungi este.. Real Madrid.
Sursa foto: facebook Alex Pașcanu
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER