La 12 fără trei minute, Christoph Daum intră pe ușile tribunei VIP de la Național Arena, salută politicos și se pune la dispoziția jurnaliștilor. Nu schițează niciun zâmbet deschis și îți dă senzația că urmează să te mănânce de viu. În același timp, înainte de interviul video, acceptă, amabil, o scurtă ședință foto. Nu e, însă, totul perfect. „N-am știut că facem și poze, trebuie să-mi spuneți. Veneam îmbrăcat altfel”. Apoi o altă observație: „Spuneți-le celor care tund iarba să închidă mașinile. Nu ne vom auzi, veți vedea!”. La 62 de ani, germanul analizează totul, rapid, cu pupilele sale alerte și se mișcă pe esplanada stadionului cu o energie nebănuită. Experința în relația cu media se simte în orice mișcare. Se pune în fața aparatului foto și pozează așa cum nu vei vedea niciun antrenor român făcând. Reporterul îi sugerează: „Puteți ține mâinile în lateral, ca în faimoasa poză a lui Bill Shankly (n.red. – legendarul manager al lui Liverpool din anii 60)?”. Daum răspunde scurt, cu un zâmbet politicos: „Nu sunt Bill Shankly!”. După câteva minute, așezat pe un scaun înalt situat pe stadionul pe care își va da marile teste din următorii doi ani, noul selecționer vorbea deja despre planurile sale, despre disciplină, respect, fizică cuantică și mersul pe cioburi de sticlă. În următoarele rânduri, puteți citi prima parte a interviului acordat în exclusivitate pentru ProSport.
Bună ziua, domnule Christoph Daum. Este deopotrivă o onoare și o plăcere să vă cunoaștem! Mulțumim din toată inimă pentru solicitudinea dumneavoastră! Costin, ai cuvântul!
Am vrea să începem cu o glumă. Aceasta este a șasea zi ca antrenor al echipei naționale. În această perioadă de timp, Dumnezeu a creat lumea și se pregătea să se odihnească în a șaptea zi. Ne puteți spune cum stați cu planul pentru echipa națională a României după șase zile? În primul rând, această așa zisă glumă nu este valabilă pentru un muritor. Vorbim despre cineva care este deasupra oricărui muritor și trebuie să respectăm asta. Dar dacă mergem la acest Dumnezeu, acest Dumnezeu ne spune: „Vă rog duceți-vă și trăiți cum puteți mai bine pe acest pământ pe care l-am creat”. Până acum, am avut multe întâlniri și am cunoscut o mulțime de oameni care sunt absolut fantastici. Cred că cel mai semnificativ lucru în România sunt locuitorii ei. Oamenii pe care i-am întâlnit pe stradă…
V-au recunoscut? Da, sigur. Mi-au cerut autografe. Acum știți că toată lumea vrea să facă o poză.
Selfie… Selfie. Nu pot să spun decât că e o țară minunată, cu oameni minunați. În ce privește fotbalul, am adunat o cantitate mare de informație și încerc să o pun într-o ordine clară. Apoi voi da informații clare diferitelor departamente, să vedem ce putem face împreună. Mai bine. Sunt aici să lucrez împreună cu oameni fantastici. Nu vin aici să spun că eu știu să fac totul mai bine. Sunt aici să învăț de la România. Cred că aveți obiceiuri fantastice pe care le vom folosi. Sunt importante.
Ne puteți spune care este cea mai importantă informație pe care ați primit-o în cele șase zile scurse. Ok. Când vorbim despre corpul tău. Poate că ochii vor spune că sunt cei mai importanți. Aveți grijă la mine. Dacă ochii nu funcționează, nu vei putea vedea. Apoi, vor veni urechile. „Uite, dacă nu asculți pe nimeni nu va funcționa”. Apoi vine inima. Inima va spune: „Eu sunt în centru. Dacă eu încetez să mai funcționez, totul se va termina”. Apoi vine ficatul și putem trece prin tot corpul…Totul e important. Fiecare bucățică e importantă. Vreau să-i explic fiecăruia cât de important este pentru succesul fotbalului românesc și pentru succesul diverselor echipe naționale. Ce e cel mai important? Dacă acorzi atenție doar ochilor, ce se va întâmpla cu inima? Dacă ai grijă de inimă, ce se va întâmpla cu ficatul? Nu vrea să merg mai în profunzime.
Ochii sunt oglinda inimii. Da. Este acea numită comunicare nonverbală. E foarte importantă. Când ajungi într-o țară în care nu vorbești nicio limbă. Ok, va exista o traducere, dar oamenii vor vedea doar cum te comporți. Este o persoană deschisă, persoană simpatică, este o persoană deschisă? De asta vreau să mă prezint tuturor.
Christoph Daum, la plimbare în pădurea de lângă casa sa din Koln
„Dracula aduce România în centrul lumii”
Ați întâlnit până acum persoane antipatice în România? Nu, am întâlnit doar persoane bune și foarte bune.
Sunteți norocos. E ceva ce nu v-a plăcut de la început în România? Până acum, dacă ar fi să mă gândesc la ceva care a fost, să spunem, un pic dificil e faptul că avem (n.r. – folosește persoana întâi plural) aici anumite obiceiuri. Suntem obișnuiți cu ele. Mulți oameni au o zonă de confort. Se întreabă foarte des: „Dacă a mers până acum, de ce să schimbăm?”. Din punctul meu de vedere, nu este vorba doar de a schimba, de a face un lucru nou, vreau să facem lucruri mai bine. Am multă experiențe în diverse țări din întreaga lume, nu doar în țările în care am antrenat echipe de top. Sunt pregătit să împărtășesc această experiență. Împreună cu românii din jurul meu, împreună cu fanii, cu sponsorii, chiar și împreună cu oamenii care în acest moment sunt puțin împotriva noastră. Avem nevoie și de ei pentru viitorul fotbalului românesc. Dacă au o opinie diferită, nu contează. Îi vom asculta și vom găsi un compromis, să spunem așa. Uneori, să lupți pentru un compromis bun e cea mai bună discuție într-o democrație ca România.
Credeți că veți găsi o cale de înțelegere cu oameni care nu sunt atât de toleranți? În lumea fotbalului de aici sunt o grămadă de oameni, să le spunem „talibani”. Sunt mulți. Eu nu-i voi numi niciodată așa. Nu voi face această comparație pentru că ne ducem spre lucruri care se leagă de terorism. Fotbalul e mai degrabă legat de pace, de o uniune în întreaga lume. De aceea, nu-mi place această comparație. Îi voi trata pe alții așa cum vreau să fiu eu tratat. Din asta, cred că se va naște un anumit respect. Nu trebuie să mă admire, trebuie doar să mă înțeleagă. Condiția minimă pe care trebuie să ne-o acordăm unii altora este un respect important. Le voi acorda celorlalți acest respect și voi vedea ce feedback primesc. Sunt responsabil doar pentru comportamentul meu, pentru deciziile mele. Tot ce fac fac pentru România, ca țară, pentru federație și pentru succesul dezvoltării naționalei A.
Vreau să vă întreb ce știați despre România înainte să veniți aici. Nu vă întreb despre fotbalul românesc pentru că știu că aveți o mulțime de informații despre echipele trecute, despre legendele fotbalului. Poate cea mai importantă persoană, cum este Hagi pentru mine, a fost Dracula.
Ați citit cartea? Am văzut multe filme. Am citit.
E un mit. Un mit înfricoșător. Dar uneori ăsta e cel mai bun lucru pe care-l poți avea. Vinde. Nici Harry Potter nu există.
E o valoare adăugată de marketing, nu e un adevărat istoric. Dar vinde. Este alăturat Transilvaniei, României. Ador această poveste. Aduce România în centrul lumii.
Prințul Charles este un promotor important al regiunii. Am senzația că și dumneavoastră veți fi un promotor important. Nu sunt diplomat. Sincer, trebuie să vă spun că voi ținti rezultatele. Rezultate care privesc fotbalul. Dacă în afară de asta vom putea crea o relație fantastică, lucruri pe care le-am văzut de-a lungul secolelor la străinii din Germania care au avut o influență asupra României, atunci veți vedea că lucrând împreună fiecare va obține mai mult. Împreună putem produce rezultate ieșite din comun pentru viitorul României.
Sincer, nivelul fotbalului din România este în opinia dumneavoastră…? Dacă ne comparăm cu nivelul fotbalului din Germania, din Anglia, din Italia, e un nivel pe care oricând îl poți îmbunătăți. De un lucru sunt sută la sută sigur. Acesta este schimbarea, îmbunătățirea. Un exemplu, o floare în natură. Își încetează creșterea și apoi dispare. Întotdeauna există o creștere, o dezvoltare a unei plante de la țară. Dacă o plantă decide să-și înceteze creșterea, va dispărea. Va muri…
Putem spune din punctul nostru de vedere fotbalul românesc este ca o floare care a înflorit și acum se îndreaptă spre dispariție… Nu.
Poate doar niște apă magică o va reînvia. Mai avem rădăcinile! Să nu uitați niciodată de rădăcini! Nu vă uitați decât la ce e deasupra suprafeței. Ok, uneori ce vezi nu te satisface, dar pe de altă parte și mai important este ce nu vezi. Acestea sunt rădăcinile. Și dacă mergi la rădăcinile fotbalului românesc și vorbim aici de jucători mari, de echipe mari. Au aparținut mereu claselor muncitoare și asta trebuie să fie un exemplu că lucrurile acestea au fost posibile și trebuie să fie posibile din nou. Voi folosi pe toată lumea, pe antrenorii de copii, pe cei de departamentul de antrenori, pe jucătorii mei de la echipa mare, pentru a atinge cel mai înalt nivel posibil la acest moment. Să scoatem rezultatele optime pentru potențialul lor.
Dacă-mi permiteți…Înapoi la limba germană…Toți au aici în România așteptări mari de la dumneavoastră! Într-o primă fază, ar trebui să le reinsuflați băieților spiritul-de-luptă, pasiunea și – de ce nu – de asemenea bucuria jocului! Cum veți reuși să atingeți aceste obiective, domnule Daum? În primul rând, trebuie să-i ascult pe jucători. Degeaba mă apuc eu și vorbesc dacă habar nu am cu ce se identifică ei, dacă nu înțeleg în ce direcție își văd ei sensul în fotbal și dincolo de el! Până nu deslușesc toate aceste necunoscute, nu pot, pur și simplu nu am cum să le cer ceva. Dacă ne găsim acest sens comun – care, foarte important, trebuie să fie împărtășit în egală măsură și de către fani – atunci vom fi toți pregătiți să ne depășim limitele! Mai întâi trebuie să existe dialoguri, conversații individuale și apoi de grup. Ce și cum gândesc jucătorii, ce și cum simt ei, ce știu ei și ce nu știu încă… toate acestea trebuie așezate pe fundația relației mele cu echipa. Un antrenor trebuie să vorbească pe limba jucătorilor lor, și aici nu mă refer neapărat la limba lor maternă, deși absolut normal că va exista un translator, ci la adecvarea antrenorului la limbajul emoțional – dacă vreți – al jucătorilor săi! Antrenorul trebuie să încerce să fie mai tot timpul pe sufletul lor, să fie pe felie cu ei, cum se zice în limbaj colocvial!
Deci aici va interveni Daum psihologul? Unde e organizatorul în domeniul tactic, unde începe cel în registrul tehnic și unde apare cel în câmpul infrastucturii? Nu știu exact cum se împart domeniile, nu este o delimitare clară, este multi-funcțional! Job-description-ul meu este multi-funcțional. Este absolut indiscutabil că voi pune accentul principal pe succesul echipei naționale, dar o să mă implic și în proiecte auxiliare, conexe echipei mari, cum ar fi de pildă echipele de tineret, competiția de futsal, „Centrele de Excelență” înființate de Răzvan Burleanu, precum și în activitățile Școlii de antrenori care se află chiar lângă biroul meu. În multe domenii pot să-mi aduc sprijinul, acolo unde sprijinul meu este dorit…
Daum și trofeul de campion în Bundesliga, cucerit în 1992, cu VfB Stuutgart
Prieten sau conducător?Reprezintă o artă această abilitate de a fi simultan „user-friendly” și exigent cu jucătorii? Nu spun să fiți neapărat un dictator, dar cum se va împăca statutul de conducător, de lider cu postura de camarad al jucătorilor? Otto Rehhagel era văzut în Grecia ca un dictator. Era ca un branding. Eu îmi iubesc jucătorii! Iubesc fotbalul! Pentru mulți fotbalul e un joc. Pentru mine fotbalul e viața mea! Îi prețuiesc enorm pe jucătorii mei, dar trebuie în același timp să mențin și o anumită distanță! Mi-ar plăcea să-i tratez pe toți, tot timpul, la fel… Din păcate în viața reală, așa ceva nu se prea poate. Se întâmplă cazuri când un jucător nu-mi satisface așteptările la nivel pur profesional și atunci trebuie să trec peste afinități personale, emoționale și să mă ghidez exclusiv rece după principii profesionale. Iar aceste principii nu au decât un singur, un unic scop deopotrivă pe termen scurt, lung, și îndepărtat: succesul echipei naționale! După cum spuneam, nu pot să chem decât 23 de jucători la lot, dintre care 11 titulari și 3 pe care îi schimb. Indiferent de statul lor la un anumit moment, ei trebuie să înțeleagă că este o relație inter-activă, o relație în continuă evoluție și uneori chiar involuție, supusă schimbărilor de tot felul. Fiecare jucător este important, fie că este vorba despre cei 11 din teren sau despre cei 5 – 10 care stau pe bancă! Iar antrenorii din campionat poartă o mare responsabilitate în acest sens, pentru că ei îi formează pe jucătorii lor de club care ajung la națională, indiferent că antrenorul se numește Daum, Moldovan sau Iordănescu. Am mare nevoie, o nevoie indispensabilă de ajutorul tuturor antrenorilor din Liga 1! Ei sunt furnizorii mei de talente! Este absolut necesar să fie o relație de sprijin reciproc cu unicul și supremul scop de creștere a valorii echipei naționale. Atât a valorii profesionale, cât și a valorii psihologice a jucătorilor. Tocmai în acest sens voi solicita o întâlnire cu toți antrenorii… pentru a găsi un modus operandi șiun modus vivendi, un agreement. Pentru că degeaba îmi ofer doar eu întreaga mea disponibilitate, dacă nu primesc la schimb empatie și susținere. La această întâlnire eu le voi împărtăși viziunea mea, le-o voi asculta pe a lor și sunt convins că vom găsi un numitor comun care să fie în avantajul echipei naționale. Aici chiar nu e vorba de mine, e vorba de echipa națională a României. Iar eu cu adevărat îi respect pe toți antrenorii din România.
Niciodată în istoria fotbalului românesc un antrenor al echipei naționalei nu a fost atât de criticat și de analizat cum ați fost dumneavoastră în ultimele zile. Vreau să știu dacă v-ați simțit ofensat de faptul că antrenorul celei mai importante echipe din România a spus că ați venit de pe o terasă, dintr-o cafenea. Aș vrea să știu ce ați simțit când ați auzit sau ați citit ce a spus Reghecampf? Îl știu pe Reghecampf ca jucător și ca antrenor, din Germania, din Arabia Saudită. Am un respect imens pentru el ca jucător și ca antrenor. Ok, voi vorbi direct cu el. Dacă-mi va spune asta direct în față, atunci voi intra cu el într-o conversație. Vreau doar să am o colaborare pe bază de respect, în sensul că-i voi trata pe alții așa cum vreau eu să fiu tratat. Nu vor fi comentarii negative din partea mea legate de o persoană care lucrează în fotbalul românesc pentru că nu vor ajuta la nimic. Nu ajută pe nimeni. Care e rolul unei asemenea declarații? Nu e de folos pentru el, nu-mi ajută nici mie și nu ajută nici echipa. Ce fel de ajutor îmi aduce? Așa că voi vorbi cu el, am un respect deosebit față de el. Poate așa voi înțelege. Poate că nu a fost niciodată la o terasă. (râde)
Poate că ați aflat până acum. Relația dintre federație și Steaua a fost atât de pline de turbulențe în ultimii ani. Au refuzat să lase jucătorii să vină la echipa națională. Multe lucruri mărunte care au pus presiune pe echipă, pe jucători și care au creat multe scandaluri în media. Cred că va trebui să rezolvăm această problemă. Nu e vorba despre Steaua sau despre federația de fotbal. E o chestiune care decide viitorul fotbalului românesc. Pe de altă parte, dacă un jucător care nu este accidentat refuză să vină la echipa națională poate fi suspendat. E posibil conform regulilor FIFA. Nu e așa de ușor ca un jucător sau un club să refuze selecția. Atunci există reguli pe care nu le doresc. Dar avem aceste reguli și va trebui să lucrăm la o relație de înțelegere mai bună. Vreau să construiesc poduri, nu să le distrug. Asta e ideea mea principală.
Podurile pot fi construite dintr-o singură parte sau trebuie să le pornești din ambele părți? Cred că ești un constructor mai bun decât mine. Întotdeauna există un proiect. Nu se întâmplă totul peste noapte. Poate că la un moment dat apare o problemă, poate apărea o neînțelegere. Știu doar că Steaua e o echipă mare cu jucători fantastici. O echipă care a avut un succes mare în Europa și pentru mine va fi o plăcere să vizitez acest club și să le arăt că le mulțumim cu adevărat pentru ceea ce fac și pentru ajutorul pe care ni-l vor da în viitor.
A fost deranjat că Isăilă a vorbit în presă
Unii membri ai staffului dumneavoastră deja au plecat. Daniel Isăilă a spus că în timpul discuției cu dumneavoastră s-a simțit ca și cum ar fi dat un interviu pentru un job. S-a simțit jignit. E impresia pe care a lăsat-o. Cum a decurs discuția cu el? Pentru mine, Daniel e o persoană fantastică. O persoană foarte ambițioasă. M-am întâlnit cu 50-60 de oameni. Cum poți aduna informații? Informații de genul: „Cum e jobul tău?”, „Care e postul TV, cum putem comunica în viitor, care sunt regulile referitoare la jobul nostru”. Eu ascult. Nu mă duc acolo și mă uit așa (Se uită încruntat la reporter). „Tu te uiți frumos, poți să rămâi! Dacă nu te uiți drăguț, ești afară!”. Ce e asta? Am un respect important pentru toată lumea. La fel și pentru Daniel. Am încercat să-l fac pe Daniel să aibă încredere, iar atunci când a decis să vorbească mai întâi în public am fost surprins. Am decis să comunicăm între noi despre viitor. Repet, voi fi fericit dacă oamenii vorbesc direct cu mine, nu prin media. Nu e felul meu de a face lucrurile. Poate că fac o greșeală, poate că el nu se simte bine cu asta. Sunt o ființă diferită. Am un respect mare pentru Daniel, iar comunicarea directă trebuie să primeze. Nu-mi place comunicarea legată de jucători sau de antrenori prin intermediul presei. Singurii care vor fi fericiți și vor râde vor fi jurnaliștii, dar la finalul zilei noi vom distruge imaginea antrenorului. Poate că azi e antrenorul ăsta, iar mâine altul. Trebuie să creăm o imagine a tuturor antrenorilor din România, că suntem împreună, uniți, chiar dacă gândim diferit.
Vorbele dumneavoastră sună a utopie. Da, dar îmi aduc aminte că atunci când Jules Verne a spus că ocolul pământului se poate face în 40 de zile, toată lumea a sărit și a zis că nu va fi posibil niciodată. Pot să vă dau o grămadă de alte exemple care funcționează în ziua de astăzi.
Asta a fost acum aproape 200 de ani. Dumneavoastră aveți 200 de ani înaintea dumneavoastră? Nu, nu am atâta.
Doar doi ani de mandat. Nu. Avem acum oameni mult mai bine educați. Cunoașterea este internaționalizată prin intermediul internetului. E o lume complet diferită și o generație complet diferită. Vom folosi toate aceste lucruri și pe această temelie cred că putem construi lucruri fantastice împreună.
Veți căuta un antrenor român nou? Am unul.
Veți încerca să mai aduceți unul? Cred că, pe lângă…
Daniel pleacă…Va rămâne un loc gol. De ce? Poți să întrebi dacă e necesar să aduc încă unul.
Este necesar? Asta e mult mai bine. E important să-mi dau seama. Pot să am cinci secunzi și atunci voi avea mai mulți secunzi decât jucători. Ce doriți?
Maradona avea 20. 15 sau 20. De Cartea Recordurilor. Da. Ok, ne vom uita foarte clar la ce nevoi are echipa. Dacă va fi nevoie de ceva pentru a asigura succesul echipei, o vom face. Dacă mă întrebați pe mine, în acest moment nu avem nevoie de nimic. Am secunzi buni, pe Ionuț (n.r. – Ionuț Badea) și pe Rudi (n.r. – Rudi Verkenpinck). Trebuie să vedem ce se va întâmpla cu antrenorul de portari. Pe partea de atletică și de pregătirea fizică, îl avem pe Christos Papadopoulos. A lucrat 10 ani la Schalke, a lucrat la Schalke în Liga Campionilor și în Europa League. A lucrat mult timp cu succes la Stuttgart și, chiar dacă echipa a retrogradat, asta nu are nicio legătură cu el. Cred că e expert recunoscut internațional. Avem experți acum în echipa noastră. Trebuie să ne uităm să vedem exact unde avem nevoie de oameni noi. Poate pe partea de analiză, dar aceste decizii sunt în construcție. Nu vă pot spune acum cu exactitate…Pap, pap, pap. Mai dați-mi câteva zile să-mi limpezesc mintea. Mă voi uita cu atenție la persoanele potrivite, în special români. Sunt specialiști în IT și poate că avem persoane fantastice în jurul nostru. Uneori, trebuie doar să le găsești. Îi voi căuta cu ochii și cu inima deschise.
Mulți români se uită la dumneavoastră ca la un salvator. Ați mai fost în situația asta la FC Koln. Cum vă simțiți în postura asta? Când ați citit…
În ziarele germane, v-au numit Mesia. Da, e similar. Răspunsul meu a fost: „În mod normal, ar trebui să plec imediat! Nu pot împlini aceste așteptări. Nici o persoană din lumea asta nu poate împlini aceste așteptări. Dar era o asemenea rumoare din partea publicului, încât am spus că e o onoare mult prea mare pe care mi-o acordă. Sunt un simplu om, ok, cu ceva experiență și cu cunoștințe în anumite domenii. Aceste așteptări sunt prea mari, dar ce pot să fac este să vă garantez că voi face tot posibilul pentru ca jucătorii, echipa și infrastructura să devină mai bune. Dar nu vă pot garanta succesul sută la sută. Întotdeauna rămâne ceva în afara controlului tău. Nu vin aici ca Mesia, cu mâinile ridicate. Nu, asta nu va funcționa.
După cum știți, deopotrivă sângele germanic și input-ul nemțesc ne-au ajutat mult mai ales în prima jumătate a secolului trecut! Cărțile de istorie conțin mii de pagini care descriu cu mândrie națională multitudinea de profrese și lupta deloc sortită eșecului împotriva corupției și a diletantismului din timpul dinastiei Hohenzollern-Sigmaringen! O sută de mai târziu – păstrând marja de eroare de rigoare – ați putea deveni dumneavoastră un străin, rebel și modern rege al fotbalului românesc? După ce am fost atât timp „down”, am putea fi, în sfârșit, din nou, sus? Vom avea iar voie să visăm cu ochii deschiși și apoi să ne și trăim visul? Se poate face upgrade-ul de la „down” la DAUM, ce credeți? Nu vreau să fiu un rege! Vreau să-mi dedic timpul petrecut aici muncind pentru fotbalul românesc. E un proiect foarte ambițios. Nu pot spune că un antrenor străin, neutru, poate face minunile, pe care un antrenor român nu le-ar putea face. Aveți foarte buni antrenori români. Doar că acum este vorba de o schimbare de mind-set. Se poate ca această „neutralitate” să prindă bine, foarte bine! Poate că eu o să reprezint doar o perioadă de tranziție, de predat ștafeta… Poate că o să continui… Chiar nu știu. Aici trebuie să-l întrebați pe Răzvan Burleanu! Ar fi putut fi un englez, un spaniol, cine știe! Poate că aceasta este totuși cea mai bună decizie acum, cea a reclădirii echipei cu un antrenor neutru, iar după ce-și va fi îndeplinit misiunea, acesta să-i lase locul unui selecționer român! Repet la modul cel mai sincer: antrenorii români sunt foarte, foarte buni! Luați Anglia de exemplu, patria mamă a fotbalului… Cine ar fi crezut atunci în Eriksson!… Un suedez antrenor al reprezentativei Albionului! Incredibil! Toți erau stupefiați, dar apoi, când au constatat că între timp trecuseră mulți ani și Eriksson avea rezultate, scepticii de la început și-au dat jos pălăria în fața lui la final…Dar vreau să las ceva frumos în urma mea. Ceva solid peste care să se poate construi mai departe, poate chiar mai bine decât am făcut-o eu. Să spună lumea după ce am plecat de aici: „Wow, super, omule, tipul ăsta, Daum, chiar a făcut ceva! A lăsat ceva în urma lui: o echipă adevărată!” Mă văd mai degrabă un co-ordonator, cel care transmite impulsurile!
Interviu realizat de Ovidiu Iordan și Costin Ștucan
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER