Vindecându-li-se palmele de la aplauze și uscându-li-se obrajii de la pupături, cei de la CFR își pot umezi degetele ca să-și numere banii. Vor primi un premiu colosal, va fi pentru prima dată în istorie când în fotbalul românesc va intra o asemenea sumă. (Ignorăm Oțelul de anul trecut, pentru că din acei bani nici un euro n-a ajuns efectiv în club, din cauzele pe care le cunoașteți).
Sunt 20 de milioane, dintre care o parte va merge spre jucători sub formă de prime, o altă parte se va concretiza în transferurile urgente pe care le așteptăm și o felie importantă va rămâne în club, bani albi pentru nedorite zile negre. Din punct de vedere financiar, clubul e rezolvat măcar pentru doi ani de obiective la vârf, iar satisfacția e cu atât mai mare cu cât, spre deosebire de primele două participări în Ligă, care s-au produs automat prin condiția de campioană, de data asta calificarea a fost trudită în preliminarii. Și nu oricum, ci cu patru victorii la rând.
Acum vin meciurile din grupă, pe care CFR le va aborda din postura de cel mai bogat club din România. Și de aici vor mai veni niște bani, ceea ce e foarte bine. Dar, când ajungi la acest nivel, după ce ai încasat deja 20 de milioane, pe primul loc nu mai sunt neapărat banii, ci imaginea. Nu punctele, nu coeficientul UEFA, ci imaginea, impresia pe care o lași în cele șase apariții de sub lumina celor mai strălucitoare reflectoare. Deși în prima ei apariție în Champions League echipa din Ardeal a bătut la Roma și a făcut egal acasă cu Chelsea, rămâne regretul că de fiecare dată, atât în 2008, cât și în 2010, se putea ajunge mai sus. Ceva spre traseul Urziceniului din 2009, adică la un pas de calificarea în primăvară. Și, mai mult decât atât, imaginea unei echipe vii, dăruite, cu valoarea clar definită.
Anul trecut am rămas cu imaginea searbădă a Oțelului, care în grupă parcă a jucat la zero o partidă de whist. De asta trebuie să se ferească proaspăt calificata în grupe CFR, de blazarea rătăcitului prin urne și mai apoi pe marile stadioane. Cine face așa, înseamnă că ia banii și fuge. Că s-a zbătut să ajungă aici doar ca să se îmbogățească și că nu dă doi bani pe imaginea pe care o lasă în urmă.
Nu vrem asta de la CFR, chiar dacă e greu, chiar dacă până aproape de Crăciun va juca de două ori pe săptămână. Cine spune că e greu, să se lase! Dincolo de bani, Champions League e o chestiune de onoare și de ștaif. O adunare de gentlemani la care n-ai voie să te duci în izmene, ci ești obligat la frac.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER