Țeparilor, dați banii!

Vali Tomescu strigă din China după ce-a strigat din America și după ce a făcut scurtă la mână compunând scrisori Premierului. Diță, Andrunache, Susanu, Covaliu, Alin Moldoveanu, Marian Oprea, Drăgulescu, fetele din barca de 8 plus 1, cu toții legitimați la Dinamo, au obosit să-și tot ceară banii pentru Olimpiada de la Beijing. Am spus Beijing 2008, nu Londra 2012! De patru ani, statul român n-a reușit să facă niște plăți pe care le-a promis.

Nu mai contează despre câți bani e vorba. Unii au de luat mai mult, alții, mai puțin, în funcție de ce-au făcut în China. Dar și un leu dacă era de primit, trebuia primit. Și n-a fost!

Mai nou, s-a inventat o încurcătură demnă de Scrisoarea pierdută a lui Caragiale. Că fostul comandant de la Dinamo nu s-a adresat cui trebuie, că Ministerul Administrației și Internelor nu știe, că Ministerul Finanțelor nu poate. O grămadă de justificări care durează de patru ani și irită tot de atâția. Oamenii ăștia și-au făcut treaba, statul a promis în mod public și, firește, electoral, că-i va plăti și totul s-a înecat într-un ocean de promisiuni.
E din ce în ce mai clar că acești bani nu vor mai veni niciodată. Acum s-a ajuns la concluzia, smulsă din culisele Finanțelor, că după trei ani orice promisiune s-ar prescrie. I-auzi! Cum aici au trecut patru ani, nu trei, e clar că s-a prescris, așa că adio bani! Încă o țeapă luată de cei care muncesc corect și dată de cei care promit ca să se afle în treabă. Situație simptomatică pentru Stat, indiferent de culoarea celor de la guvernare.

Cum ar fi dacă în locul datornicilor de stat s-ar afla datornici de rând? Dacă un oarecare ar face un credit la o bancă (toate băncile sunt girate și avizate de stat) și timp de trei ani nu și-ar plăti nici o rată? Oare după trei ani datoria se mai prescrie? Poate să te cheme oricum, Vali Tomescu, Andrunache sau Drăgulescu, ești executat imediat. Numai pe cei ce promit și nu se țin de cuvânt nu-i execută nimeni!

Oameni buni, continuați-vă scrisorile din America, apelurile, protestele. Mergeți în audiență la Premier, la Președinte, oriunde! Statul să se descurce, să găsească sponsori, treaba lor. Dacă nu se rezolvă, înseamnă că trăim într-o țară condusă de papagali vorbitori în care noi, ceilalți, suntem grăunțele de ciugulit. Sta-v-am în gât!