Veșnic tânărul Roti!** Fostul internațional a împlinit 50 de ani

Nu se cunoaște că a trecut o jumătate de veac peste Rotariu. Are aceeași greutate ca în 1990, când l-a marcat pe Maradona, și sfidează cifrele din buletin, practicând zilnic cel puțin patru ore de sport. Ținând în mână tricoul personalizat al naționalei, dăruit de Pro Sport, Rotariu ne-a „făcut cinste” de ziua lui cu câteva povești din cariera sa de fotbalist

Povestea lui Iosif Rotariu începe la sfârșitul anilor ’60, în satul Prigor (județul Caraș-Severin). „Am dat prima oară cu piciorul în minge la vârsta de cinci-șase ani. S-a văzut de atunci că eram talentat, atât eu, cât și fratele meu. În clasa I aveam o minge de fotbal și făceam duble pe drumul de acasă până la școală. Era o minge de 13 lei, din aceea mai voluminoasă și mai ușoară, puțin mai grea decât un balon”, spune Rotariu.

Puștiul dezorientat, protejat de Păltinișanu

S-a călit, încă de la 15 ani, la Nera Bozovici, în liga a treia. În preajma majoratului, Poli l-a luat la prima echipă, iar pe fratele său geamăn, Ilie, l-a înregimentat la tineret. Șocul trecerii de la sat la oraș a fost imens pentru adolescentul Iosif Rotariu. „Stăteam în căminul 11, în complexul studențesc și de-abia mă descurcam să merg de acolo la stadion. În fiecare dimineață greșeam drumul, atât de dezorientat eram”, mărturisește fotbalistul de 50 de ani.

Chiar a fugit de trei ori de la Timișoara, deoarece colegii mai experimentați îl certau prea des. „Erau numai jucători valoroși care, când mergeau lucrurile prost, se descărcau pe mine. Un factor important care m-a determinat să rămân la Timișoara a fost Dan Păltinișanu. El era căpitanul echipei, m-a protejat într-un fel față de ceilalți. După ce a stat într-un cantonament cu mine în cameră, nu a mai țipat nimeni la mine”, a spus Roti. Pe timpul armatei, a jucat la Tulcea, în Divizia B, apoi s-a întors la Timișoara.

Acontat de Dinamo, transferat de Steaua

În vara lui 1986, Dembroschi l-a recomandat pe mijlocaș celor de la Dinamo. „Eram ca și transferat, dar Mircea Lucescu a spus să mă mai lase la Timișoara, să mai cresc puțin. Liță Dumitru mi-a schimbat însă destinația. M-a sunat și m-a chemat la București. Acolo m-am întâlnit cu Valentin Ceaușescu și Ion Alexandrescu și am semnat cu Steaua”, își amintește Roti.

Amenințat de Ilie Ceaușescu

Cei de la Poli au făcut eforturi pentru a-l întoarce din drum, însă Rotariu a rămas la Steaua, de frica fratelui dictatorului Nicolae Ceaușescu. „Am plecat la Forban în cantonament cu Steaua, iar după câteva zile m-a sunat fratele meu și mi-a zis: «Trebuie să vii neapărat la Timișoara». Era vorba de o ofertă, o casă în spatele Prefecturii, ca să joc pentru Poli. Eu am fost de acord, am găsit un pretext, că trebuie să plec să o văd pe maică‑mea, că e foarte bolnavă. Mi-au zis «bine, poți să pleci de la Forban, dar, înainte să ajungi la Timișoara, facem un drum până la București». Acolo, m-a așteptat domnul Alexandrescu la gară și m-a dus direct la Ilie Ceaușescu în birou. Nici nu am apucat să salut și mi-a zis: «Tu ești jucătorul Stelei, ai înțeles? Te duci până acasă și te întorci înapoi!» Mi-a fost frică, aveam o spaimă în mine… am venit cu avionul seara în Timișoara, am închis ușa de la apartament, suna telefonul încontinuu, erau bătăi în ușă non stop, dar nu am deschis la nimeni, iar dimineața am plecat înapoi la București cu avionul. M-am simțit amenințat”, dezvăluie cel care avea să facă istorie în tricoul Stelei.

Arogantul Maradona

Înainte de a împlini 28 de ani, Rotariu a participat la unicul turneu final din cariera sa, Mondialul din Italia. Iar în meciul decisiv din grupă (1-1 cu Argentina) l-a marcat pe Maradona. „Eu eram coleg de cameră cu Silviu Lung, căpitanul echipei. În seara de dinaintea meciului, nea Imi își punea problema cum să îl marcăm pe Maradona. Silvică m-a recomandat pe mine. Nea Imi m-a întrebat dacă pot să-l marchez. Eu am zis da, dar am dat răspunsul acela pentru că mi-era jenă să zic nu. Nu am dormit toată noaptea, iar emoții am avut și când am intrat pe teren, la încălzire. M-am dus aproape de Maradona, să văd ce face. El făcea jonglerii cu mingea, o ținea pe cap, pe umăr, era puțin nebărbierit… Am avut un pic de teamă, dar după încălzire am scăpat de emoții, de stres, am intrat în ritmul jocului și mi‑am revenit. Nu știu dacă l-aș fi marcat la fel de bine dacă l-ar fi ajutat și echipa, pentru că în acel meci, în afară de Caniggia, nu l-a prea ajutat nimeni. Am stat tot timpul în preajma lui, nu îl lăsam să preia mingea, l-am și faultat de câteva ori. S-a enervat de multe ori, m-a înjurat în spaniolă, dar nu l-am băgat în seamă, eram concentrat la joc. După ce s-a terminat partida, am scos tricoul de pe mine și am vrut să fac schimb cu el. Mi l-a luat și l-a aruncat în iarbă. Dar nu mi-a păsat, eram fericit că ne-am calificat”, povestește Roti.
Banii n-aduc selecții la națională

Roti regretă plecarea la Galatasaray. Putea să joace în Occident, dar banii turcilor au contat enorm. „Le-am cerut 100.000 de dolari ca să semnez. Ei au făcut rost de bani în 15 minute, mi-au dat banii și am semnat. Dacă nu ar fi fost acel episod, aș fi plecat la Anderlecht. Antrenorul de acolo mi-a transmis, prin intermediul lui Mircea Petescu, că am un loc de titular asigurat. Au mai fost oferte și de la Monaco și Atletico Madrid. Patru ani, cât am stat în Turcia, nu cred că am adunat decât șase-șapte selecții, deoarece campionatul Turciei era considerat unul destul de slab pentru Europa. Ă‚sta este regretul meu, că am pierdut contactul cu echipa națională. În loc de 27 de meciuri, câte am, puteam să am acum 50-60”, a spus fostul mijlocaș al tricolorilor.

Prea bătrân pentru Rapid, bun pentru Steaua

Omul care l-a adus la Steaua în 1986, Liță Dumitru, a vrut să îl ia și la Rapid, zece ani mai târziu. „Nea Liță Dumitru m-a chemat la București, era antrenor la Rapid. Am mers la domnul Copos în birou, am negociat, ne-am înțeles în principiu, dar am simțit că oamenii de acolo nu aveau încredere că mai pot să joc la 33-34 de ani. Am zis să îmi mai dea răgaz două-trei zile. Am plecat la Ploiești cu Poli, am învins Petrolul cu 5-4, am dat trei goluri în ultimele cinci minute și a doua zi m-a dus Tică Dănilescu la Steaua și am semnat cu ei”, povestește Roti, care a mai apucat apoi să joace cu Steaua în Champions League (patru meciuri, două goluri). A mai evoluat o dată și pentru România, în meciul cu Irlanda, la 35 de ani și jumătate.

Momente cheie din carieră

18 ani: pleacă de la Nera Bozovici la Poli Timișoara
23 de ani: se transferă la Steaua, la scurt timp după ce bucureștenii câștigă Cupa Campionilor
26 de ani: în ciuda unor dureri mari de spate, intră pe teren în finala Cupei Campionilor, AC Milan – Steaua 4-0
27 de ani: îl are ca adversar direct pe Diego Maradona, în meciul România – Argentina, de la CM 1990
27 de ani: pleacă în Turcia, după ce Galatasaray i-a oferit o primă de 100.000 de dolari
32 de ani: își relansează cariera, jucând la CFR Timișoara, apoi la Poli Timișoara
33 de ani: înscrie de trei ori în finalul meciului Petrolul – Poli, de la Ploiești și întoarce scorul de la 4-2, la 4-5. Steaua îl transferă din nou
35 de ani: lasă Champions League pentru Divizia B. Se întoarce la Poli, unde e antrenor-jucător
37 de ani: ultimul sezon ca jucător în prima ligă, în tricoul lui Extensiv Craiova
40 de ani: devine antrenor secund la naționala României
43 de ani: revine la Poli Timișoara, unde a activat ca secund la prima echipă și principal la satelit
50 de ani: joacă pentru ASU Politehnica, în Liga a V-a. A fost integralist în toate meciurile de pe teren propriu din acest sezon

A jucat pe numele fratelui său

Iosif Rotariu are un frate geamăn, Ilie, care a fost și el fotbalist. „Când el era jucător la Nera Bozovici, eu jucam la Poli. M-am dus de două ori acasă, când Poli nu avea meci, și am jucat în locul lui. Nu ne-au recunoscut decât colegii din vestiar, în rest nimeni nu și-a dat seama, nici spectatorii, nici adversarii. Apoi, când el era antrenor-jucător la Vulturii Lugoj, în liga a treia, am mers la un meci la Deva și, la fel, am jucat în locul lui. Am câștigat cu 1-0, am dat gol și nu și-a dat seama absolut nimeni”, își amintește râzând Iosif.

Minimum patru ore de sport pe zi!

Roti explică de ce reușește să se mențină într-o formă excelentă, la 50 de ani: „Dimineața, la ora șapte, o duc pe Kassandra la școală, apoi mă întorc acasă, la ora 10:30 merg la o sală de fitness, pentru o oră și jumătate, apoi merg la tenis de câmp, revin acasă, mă odihnesc și apoi merg la antrenament, ori la ASU Poli, ori la echipa de futsal la care joc. Minimum patru ore de sport fac zilnic. Nu am un regim special, mănânc practic orice. Dar de un an de zile nu mai consum alcool deloc, nu beau nici măcar bere. Aveam 79-80 de kilograme acum un an, și de atunci am ajuns la 74 de kilograme, exact cât aveam când jucam fotbal de performanță”.

Kassandra, a 31-a operație

Fetița pe care Iosif și Dana Rotariu au adoptat-o în urmă cu trei ani este la școală, în clasa I, chiar dacă îi este foarte greu să scrie. Kassandra trebuia să fie operată în primăvară la umărul drept, însă proteza nu a fost nici acum finisată. „Va merge pe 22 octombrie la Strasbourg, pentru analize. Apoi, în noiembrie, sperăm să o opereze”, a explicat Roti. Pentru fetița de șapte ani urmează a 31-a intervenție chirurgicală!

CEA MAI FERICITĂ‚ ZI: „Ziua în care am văzut-o pe Kassandra că merge singură. Știu în ce stare era când am luat-o de la spital, nu credeam că va putea vreodată să meargă pe picioarele ei”.

CEA MAI TRISTĂ‚ ZI: „Când am retrogradat cu Poli, după ce ne-a bătut FC Argeș la Timișoara. Am rămas două ore la stadion după meci, am plâns și nu am putut să dorm toată noaptea”.

CEL MAI BUN MECI: „Meciul memorabil al meu în România l-am făcut cu Poli Timișoara la Petrolul, când am înscris cele trei goluri în ultimele cinci minute și am câștigat cu 5-4”.

CEL MAI FRUMOS GOL: „Cel pe care l-am dat lui Duckadam pe Ghencea, într-un meci Steaua – Poli 4-2. Am tras de la vreo 25 de metri, în vinclu”.

CEL MAI FRUMOS ORAȘ: „Toronto! Am văzut toată Europa de două-trei ori, am fost și în China, Japonia, Iran, dar ce am văzut în Canada m-a impresionat foarte mult. Dacă aș avea acum 20 de ani, aș pleca să trăiesc acolo”.

27 de selecții și un gol are Rotariu la echipa națională

11 trofee a cucerit Roti ca jucător: cinci titluri și patru Cupe cu Steaua, iar în Turcia – o Cupă și o supercupă cu Galata

4 copii au Iosif și Dana Rotariu: doi naturali (Romina și Roberto) și doi adoptați (Kassandra și Cristi)