În toamna lui 1993, un puști de nici 17 ani se agăța de scara acceleratului Craiova-București. Cu părul încă ud de la duș, se lăsa greu tras de limbă despre meciul pe care tocmai îl încheiase. Debutase în prima ligă în echipa lui Electroputere antrenată de Ovidiu Drânceanu, alături de Narcis Mohora, Cristi Albeanu, Gabi Popescu, Fane Nanu, Samir Zamfir, iar acum alerga la lotul de juniori. Vreun an Ionel Dănciulescu a tot făcut naveta așa, între Valea Roșie și lotul național.
Să ne transpunem în 1993. Încă se produceau Dacii 1300, dolarul era aproape o mie de lei vechi, pe Covaci și pe Șelari, unde astăzi se lăfăie terasele Centrului Vechi, se puteau cumpăra blugi aduși din Turcia. Exista doar televiziunea de stat, unde putea fi urmărit un meci pe etapă, iar sâmbăta și duminica toată lumea stătea ciorchine în fața micului ecran să vadă Twin Peaks sau Caracatița. Nu existau telefoane mobile, dacă doreai să suni în provincie băgai o fisă și formai numărul postului fix de acolo. Ziarele erau tipărite în plumb, cu poze făcute pe zinc, iar dacă doreai să bei ceva rece, găseai suc la dozator. Vedeți, așadar, ce demult a debutat Dănciulescu în prima divizie?
Din aproape 36 de ani, Dănciulescu a petrecut 19, adică mai mult de jumătate, pe prima scenă. A făcut acest lucru într-o epocă în care se pleacă masiv în străinătate, iar dacă analizăm tabelul de alături, aproape că nu ne vine să credem că o asemenea carieră poate fi posibilă.
Dacă ne uităm atent, observăm o ierarhie a apărătorilor în care se infiltrează mijlocașul defensiv Bölöni. Ispir, Ștefănescu și Petre Marin au fost fundași, iar Câmpeanu-Burebista a stat în poartă dincolo de granița celor 40 de ani. La atacanți, o asemenea longevitate e un fenomen rarisim, pentru că odată cu trecerea anilor scade viteza, scade acuitatea și e foarte greu ca în al 490-lea meci al tău încă să fii în stare să dai gol spre final, după ce-ai intrat de la început.
În plus, din acest sextet de onoare, Boloni e singurul care a jucat în străinătate, dar a făcut-o după 35 de ani. Dănciulescu a avut trei experiențe externe, la Izmir, în China și la Alicante, pe timpul cărora, dacă ar fi rămas în țară, ar mai fi adunat spre suta de partide, iar ca goluri, acum are 210, s-ar fi dus spre acea neverosimilă cifră, 252, a lui Dudu Georgescu.
În final, pentru cei care au sub 30 de ani și citesc acest text, ar fi interesant să-și aducă aminte ce făceau în acea toamnă a lui 1993, când a debutat Dănciulescu. Unii învățau alfabetul, alții nu se născuseră, iar cei mai „copți” terminau clasa a patra. Noi, ceilalți, ne-aducem aminte doar că eram tineri.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER