Nu-l numesc arici tricolor, pentru a nu bagateliza un simbol național. Doar galben, e mai bine așa! Asta e echipa națională a României, un arici cu țepi, pe care nu poți pune mâna, mingea sau ce vrei să pui, pentru că te înțeapă. Țepii noștri naționali au fost extrem de ascuțiți, ne-am strâns cu totul sub ei și am izbutit o seară rezonantă.
Dacă nu vă place jocul, nu-i nimic, o să vă treacă! Dar tabela, tabela vă place? Cum să nu! Un rezultat mare se obține dincolo de mijloace. Se închide totul, cu șapte lacăte, și cu Grozav, de a cărui prezență în lot ne-am mirat cu toții, pentru că-l așteptam acolo pe Rusescu. După cum ne ascuțeam penițele să-l nimicim pe Pițurcă pentru că a îndrăznit să înceapă fără Mutu. Opinam că fără el nu vom pasa deloc în terenul advers, dar nici n-a fost nevoie, pentru că din arcul lui Pintilii (excelent stelistul!) pleacă săgeata spre Grozav și sumara noastră activitate ofensivă se isprăvește așa cum trebuia.
Nu glorificăm rezultatul, îl contabilizăm doar și mulțumim că s-a isprăvit așa. Ne apărăm, pentru că asta putem. Nu mai suntem demult o echipă mare și, ca să ne relansăm, avem nevoie de rezultate, de puncte, de calificări. Estetic am jucat la Ljubljana și am luat 4. Acum ne mângâiem țepii istorici, țepele istorice și ne mândrim că-i mai lăsăm o dată pe turci la porțile gloriei. Da, într-adevăr, în acest moment Copacabana pare mult mai aproape de București decât de Stambul.
O să se spună că turcii au fost bramburiți, haotici și neinspirați. De acord, dar țepii noștri ascuțiți i-au făcut să fie așa. O să se mai spună că acest ulcior al defensivei nu prea merge de multe ori la apa spectacolului. Iarăși de acord, dar a mers o dată, exact atunci când a trebuit. Asta știm noi să facem, să ne apărăm țara. Așa am învățat la istorie, așa procedăm. Pe aici nu se trece!.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER