Edi Iordănescu a acordat primul interviu de când a plecat de la FC Vaslui Într-o discuție cu Prosport, el explică ce planuri are, dar și experiența dobândită în urma colaborării cu doi dintre cei mai dificili patroni din Liga 1, Adrian Porumboiu și Gigi Becali
Ce mai face Eduard Iordănescu de când a plecat de la Vaslui? Nu îi lipsește agitația dinaintea unui meci cu Inter Milano sau Fenerbahce? Deocamdată stau alături de familie. Că tot ai pomenit de Inter, pe termen scurt mi-aș dori să fac două deplasări în interes personal, una la baza de pregătire de la Appiano Gentile și alta la Dortmund. Toate acestea pentru a mai acumula experiență.
Lumea se întreabă cât o să mai stai pe bară… Îmi doresc să mă angrenez într-un proiect, dar de această dată nu mai există varianta de secund. E un capitol închis, experiența acumulată este suficientă. Doresc să trec într-o nouă etapă din cariera mea și voi merge unde mi se va propune un proiect serios și realist. Vasluiul l-a atras cu mirajul Ligii Campionilor
Când ai plecat de la Steaua, ai spus că nu te vei mai duce nicăieri ca secund. A urmat Vasluiul. De ce? Așa e, însă mirajul Champions League, plus oferta financiară foarte tentantă făcută de domnul Porumboiu, m-au făcut să mai accept o experiență ca secund. M-am gândit că încă un an nu îmi strică. Din păcate, am găsit acolo o echipă nouă, în schimbare, care se despărțise de jucători ca Adailton, Wesley, Papp, Farkaș, și cu 15-16 fotbaliști noi. Adică un proiect de reconstruție, cu bătaie pe termen mediu, dar cu așteptări imediate, pe măsura investițiilor. Rezultatele nu au venit, dar nici nu au fost cele mai proaste.
La fel ca în momentul plecării de la Steaua, și la Vaslui ți s-a oferit postul de antrenor principal. De ce nu ai acceptat? Sunt la început de carieră. Am tinerețea de partea mea și consider că vor mai veni altfel de șanse. Principalul argument pentru care am refuzat, au fost colaborările cu antrenorii principali. Mi s-a părut normal să îmi asum răspunderea și eu pentru munca depusă. Nu neg că în multe momente, poate aș fi făcut altfel. Și mă refer la metodica de lucru, dar mi-am asumat rolul și m-am adaptat. Însă, faptul că cei care s-au ocupat de destinele echipelor mi-au propus să continui, înseamnă mult pentru mine. Înseamnă că au avut încredere în mine și munca mea a fost apreciată. Steaua și Vaslui reprezintă vârful competiției noastre totuși…
Ai avut ocazia să lucrezi cu Gigi Becali și cu Adrian Porumboiu. Care sunt diferențele dintre ei și cine „se ocupă” mai îndeaproape de echipă? Pe lângă că investesc foarte mult, amândoi investesc și mult suflet. Poate uneori această pasiune este chiar dusă la extrem. În plus, sunt și orgolii la mijloc și toate aceste amănunte îi fac uneori să mai și greșească atunci când își administrează echipele. Sunt de apreciat, pentru că nu mulți se înghesuie în ziua de azi să bage bani în fotbal și chiar țin să le urez succes și satisfacții pe măsura investițiilor.
Studiul acestei meserii în străinătate trebuie aplicat ca atare și la noi? Sau este necesară adaptarea la fotbalul românesc? Dacă da, ce fel de adaptări ai făcut tu? Am participat la diverse cursuri de specializare afară și pot spune că am învățat multe lucruri. Se pot pune în practică chiar și la noi și chiar pot fi constructive. Cursurile pentru licența PRO le-am urmat aici, în cadrul școlii de antrenori. Federația a făcut eforturi importante și a reușit să aducă reprezentanți de marcă ai școlilor de antrenori din Spania, Italia, Germania, Franța și Anglia. Adaptările mele le veți sesiza atunci când voi fi principal. Sunt un tip avid de informație și zgârcit în a da informații, în special în ceea ce privește meseria mea. Poate pentru că am și muncit mult să acumulez! „Vreau să fiu angajat antrenor, nu executant!”
Sunt ridicate costurile de studiu pentru un tehnician? Crezi că aspectul financiar stă în calea aprofundării acestei meserii pentru mulți dintre tinerii noștri antrenori? Sunt costuri foarte mari și, din păcate, sunt sigur că nu mulți tehnicieni și le permit. Problema este că în această meserie trebuie permanent să te documentezi și să fii la curent cu tot ceea ce e nou. Costurile deplasărilor în străinătate, taxele pentru cursuri, materialele pe care le procur permanent, abonamentele la revistele și siteurile de specialitate, toate costă bani. Partea cea mai importantă este cum adaptezi și pui în practică aceste lucruri acolo unde vei antrena.
Care sunt compromisurile pe care nu ai de gând să le faci în meseria asta? Nu prea sunt dispus la așa ceva! Mă simt stăpân pe ceea ce pot face, îmi place să îmi asum responsabilitatea și ca urmare vreau ca deciziile să îmi aparțină. Simt că deja lumea mă cataloghează că aș fi rigid în relația cu patronii. Probabil mi se trage de la Steaua, unde am luat poziție în anumite momente. Cred că între antrenor și patron comunicarea este foarte importantă, chiar capitală. Eu mereu voi fi deschis dialogului și orice idee bună va fi bine-venită, dar deciziile de ordin tehnico-tactic îmi vor aparține. Așa că oricine se gândește să mă angajeze, să știe dinainte! Vreau să fiu angajat antrenor, nu executant, iar patronul să se bucure de munca mea și de rezultatele echipei.
Ai avut o singură replică la atacurile pe care managerul Stelei le-a făcut la adresa ta și a tatălui tău. Știam că erați prieteni, ce crezi că l-a determinat să facă asta? Nu am simțit nevoia să mă transform în avocatul lui Anghel Iordănescu, pentru că pe el îl apără rezultatele și istoria. În ceea ce mă privește, eu nu am nimic cu managerul Stelei și nu îmi place să mă bag în treburile altora. Însă, nu voi ezita niciodată să iau poziții și să răspund chiar agresiv, atunci când cineva mă va implica în scandaluri sau va face remarci negative la adresa mea. Așa că, în viitor, cine se gândește să o facă, să se aștepte la reacții!
I-au dat echipa greșit lui Gigi, ca să câștige cu Dinamo
Din punctul tău de vedere, al antrenorului, ți-ai dori să ai parte de un manager general care intră în conflict cu fostele glorii ale clubului? Și totul creat doar cu scopul de a proteja jucătorii… Este normal ca un manager să își protejeze jucătorii și echipa. Însă acum nu era cazul. Erau niște obervații pertinente și reacția managerului Stelei a fost nejustificată. În plus, nu ai cum să ai un conflict cu gloriile, pentru că acestea sunt persoane atașate de club. Deci, practic, nu ai ce să aperi și de cine.
Cum te simțeai la Steaua când patronul dezvăluia echipa la televizor? Prost, ce vrei să zic? Că bine? Dar, am folosit o dată în sens constructiv acest obicei al lui. Știam că o va face și l-am dezinformat, pentru ca la rândul lui să inducă adversarul în eroare. Chiar înainte de jocul cu Dinamo, din „Ștefan cel Mare”. Ne-am asumat riscul că se va supăra, dar cred că victoria l-a făcut să treacă acel amănunt în plan secund.
„Aș putea lucra cu Becali, dar nu știu dacă și dânsul cu mine”
Copilăria lui Edi Iordănescu se confundă cu Steaua. Cum tatăl său era antrenor în Ghencea, Edi era mereu prezent la antrenamentele roș-albaștrilor, dar și în deplasările echipei
Când erai mic, obișnuiai să vii la antrenamentele steliștilor? Da, era cea mai mare satisfacție a mea. Adormeam noaptea cu gândul că a doua zi voi fi la antrenamentul Stelei.
Ce jucători steliști îți plăceau cel mai mult? Hagi, Lăcătuș, Dumitrescu, Tudorel Stoica, sunt mulți. Cert e că cele mai mari contre le aveam cu Bumbescu, care dezvoltase o plăcere în a mă agita (n.r. râde).
„Ilie dumitrescu era protectorul meu”
Se știe că veneai la antrenamente alături de Alin Stoica. De ce crezi că el nu s-a impus niciodată la Steaua și a făcut carieră în Belgia? Alin a fost un copil talentat, însă alegerea a fost a lui și a familiei lui. Nu i-o pot comenta eu…
Ai vreo amintire de la vreun jucător important al Stelei? Da, cu Ilie Dumitrescu! Era protectorul meu! Destinul a făcut ca alături de el să îmi încep și cariera de antrenor.
Când ai avut prima minge de piele? Pfuuu, e de mult, stai să îmi aduc aminte… În ”87. Am primit-o de la stadion, de la băieți, după ce au câștigat Supercupa Europei.
Tatăl tău te lua în deplasările Stelei? Da, în multe.. Am avut și șansă pentru că ei erau superstițioși. Acum, când stau și rememorez, cred că de multe ori mă luam cu ei din superstiție, că le mergea bine cu mine. De fapt, le mergea bine pentru că erau toți foarte valoroși.
Unde ai urmărit finala Cupei Campionilor Europeni din ”86? Acasă. Alături de prietenii mei, aveam opt ani!
Care a fost eroul tău din acea finală? Cu siguranță Duckadam.
Ce a lipsit fotbalistului Edi Iordănescu pentru a ajunge un jucător important în Ghencea? Să am un tată mai puțin celebru și o presiune mult mai mică. Și dacă sunt sincer până la capăt, mult mai multă muncă… Într-o bună zi, crezi că Edi
Iordănescu ar putea reveni ca principal în Ghencea? Nu știu, vom vedea dacă Steaua va avea nevoie de mine.
Dar ar putea lucra cu Gigi Becali? Eu da! Nu știu dacă dumnealui ar putea…
Ce urmează în carieră? Mă voi angrena în orice proiect serios și realist care mi se va propune, chiar dacă am avut posibilitatea să îmi încep cariera de principal de la cel mai înalt nivel al fotbalului românesc. Sunt dispus să o fac de la orice nivel, unde va fi seriozitate.
34 de ani are Edi Iordănescu, el renunțând la cariera de fotbalist pe când avea doar 26 de ani
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER