Pe un post, Oțelul-Astra. Pe altul, Real-Celta. Pe al treilea, Juve-Napoli. La ce să te uiți mai întâi? Mai la vale, pe telecomandă, tenis de masă. Auzisem ceva de un Campionat European în Danemarca, de o finală la dublu. Dar era deja 3-0 pentru unguroaicele Toth și Pota, una dintre ele cu un chip decupat parcă de pe plicurile cu supă gulaș. Șansele noastre, minime. Stângacea Samara nu prea nimerea masa, blonda Dodean părea crispată și parcă deja înfrântă. Dar nu strică privit câteva minute, nu s-or supăra Cârjă, Higuain sau Cavani! Măcar în memoria acelor ani în care jucam și noi, cu carnetele de elevi pe catedră, în așteptarea doamnei de mate care mai întârzia preț de-o țigară la o bârfă în cancelarie.
Am aflat, după ani buni de despărțire de acest sport, că nu mai sunt seturi până la 21, ci până la 11. Se joacă 4 din 7, iar clasica serie de cinci serve a dispărut și ea demult. Greșesc, mă mai uitasem acum vreo 10 ani la o finală a Otiliei Bădescu, relatată însuflețit de Emil Grădinescu și terminată cu medalie de aur. Atunci am avut ore întregi de discuții cu colegii, am ținut neapărat s-o dăm pe Otilia pe prima pagină în loc de un meci Dinamo-Rapid. Acum, ca un făcut, tot Dinamo-Rapid ține afișul.
Spuneam că la 3-0 pentru unguroaice am vrut să mă întorc la Takayuki, dar ceva parcă mă ținea la Dana și Eliza. Începeau să revină, iar revenirea e o însușire atipică pentru români. 3-0, 3-1, 3-2. Oare Costin Ștucan, expertul de cele mai multe ori îndreptățit al lui „1 pauză, 2 final” s-o uita la grozăvia asta?
Setul șase a fost și mai și. Prelungiri după prelungiri, unguroaicele au avut o minge de meci, noi vreo cinci-șase mingi de set. Parcă nu se mai termina, până la urmă s-a ajuns la 21-19, de parcă se juca pe stil vechi. Renăscute, ale noastre au defilat în setul 7, stânga Elizei nimerea mereu masa, iar chipul unguroaicei de pe plicul de gulaș se schimonosise de tot. Un 4-3 peste Depor-Barca, peste golul primit de Astra, iarăși, în prelungiri.
În sfârșit, un 4-3 pentru toți românii care stau din reflex cu capul plecat și care la primul eșec devin învinși pe viață. O seară în care Dana și Eliza i-au compromis ratingul lui Cristiano Ronaldo și au făcut din fotbal o îndeletnicire pleziristă, în care psihicul are doar rol de mediu de cultură pentru diverși microbi. La ping-pong, scuzați expresia peiorativă, dacă n-ai psihic, mai bine nu te apuci. Când ne va fi greu și vom crede că toate căile ni s-au închis, putem folosi ca terapie DVD-ul cu Dana și Eliza, cu țăcănitul mingii de celuloid și cu această extraordinară forță de a renaște.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER