Comentează aici cu redactorii ProSport.ro.
Orice intenție de comunicare cu antrenorul Stelei devine și un exercițiu de hermeneutică (ups!). Facem analiza pe text și observăm cu strângere de inimă că nu am sesizat nuanțele, am neglijat umorul și am supralicitat ironia.
Reghe vorbește bine, însă, în vestiar, de vreme ce Dodel pare veșnic uimit, iar Nikolic fatalmente amețit. Își ia treningul A1 și dă drumul la treabă cu gândul la finale europene, dar așteptînd prima înfrângere autohtonă.
Un lucru e cert, m-am convins aseară. Steaua traversează clipe de grație. Nu, nu vă speriați, e de bine! Marile victorii ale fotbalului românesc, atâtea câte au fost, au fost rezultatul unor clipe de grație. Niciodată altfel! Steaua ’86, Hagi și Generația de aur, Steaua 2006 au fost momente excepționale.
Reghe „riscă” să creeze o nouă stare de emulație, să fie „locomotivă”. Așa cum au fost Olăroiu și Răzvan Lucescu la vremea lor. Credeți că întâmplător singurii oameni care au făcut treabă prin Liga 1, incluzându-l aici și pe Dan Petrescu, sunt acum exilați?! Nu.
Cu fiecare bandă TRX întinsă la maxim și până la ultima eprubetă a comisiilor antidoping, Reghe pregătește, de fapt, marea înfrângere. Are alură de mic revoluționar într-un sistem aflat în moarte clinică.
Pentru binele lui, al Stelei și al fotbalului, sper să vină cât mai târziu momentul când va spune, asemenea lui Che Guevara: „nu trageți, valorez mai mult viu decât mort!”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER