Steaua – Dinamo e cel mai dezechilibrat meci din istoria întâlnirilor directe. Steaua privește de undeva din cer, cam cum privea Felix Baumgartner Pământul când a sărit în gol de la 39.000 de metri. Echipa în alb și roșu e văzută de acolo, de sus, fără culoare, fără identitate, o formație pierdută într-o gaură neagră, pe locul șase, bătută de parașutele Bistriței acasă și blocată de anonimii modești de la Ceahlăul în deplasare. Zece puncte avans după numai 13 etape nu mai pot fi recuperate nici dacă Dinamo îi transferă pe Messi și pe Cristiano Ronaldo, pentru că nici ăștia doi nu joacă singuri. Mai au nevoie și de apărare, și de un „Fabregas” sau „Xavi”.
Steaua posedă cel mai bun atac și cea mai bună defensivă din Liga I, Dinamo se înclină în apărare în fața oricărei echipe, ezită, se chinuie, iar în atac parcă nu mai e nimeni. Țucudean a rămas o promisiune, s-a stins pe parcurs, în timp ce Dănciulescu are și el o vârstă.
Steaua adună câte 45.000 de oameni pe Național Arena, Dinamo nu umple nici măcar un „inel” cu o rănită ce-i drept, ca și ea, Rapid. Fanii Stelei vin să vadă spectacol în Europa League, cei ai lui Dinamo s-au resemnat cu Harkov.
Steaua trimite câte opt jucători la națională, Dinamo doar doi, și aceia cu șanse infime de a intra vreun minut pe teren.
Steaua se gândește deja la viitoarea campanie de achiziții, Dinamo nu știe cum să-și plătească actualii jucători. Până și nașul marelui dinamovist Borcea e stelist!
Steaua – Dinamo nu mai e un mare derby, nici măcar un derby, ci un meci între o echipă care privește de sus spre una care se află foarte jos. Știu, în fotbal se întâmplă și surprize, sunt atâtea exemple, dar, vă rog să fiți sinceri, ați paria o sumă consistentă pe victoria lui Dinamo în meciul de duminică?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER