Când Tănase a ratat ultimul penalty, iar eroul Niță a început să facă tumbe a la Hugo Sanchez, tot ce era galben pe teren, adică toate tricourile Chiajnei, s-au strâns într-un meleu gălăgios și descătușat. Masori, secunzi, rezerve, titulari, trăiau intens o performanță care, exceptându-l pe Sorin Ghionea, nu le mai trecuse pragul. Singurul care a rămas pe bancă, stingherit cumva de larma generală, a fost Ilie Stan. Nu s-a bucurat, așa cum jucțătorii de bun simț nu se bucură atunci când marchează împotriva fostei lor echipe. La sfârșitul lui martie Ilie pleca de la Steaua, după 6 luni de mandat. Și după alții zece de carieră de jucător. N-avea cum să țopăie alături de meleul galben la doar câțiva metri de galeria Stelei, care în timpul reprizei a doua îi scandase numele și-i ceruse salutul a la Galata.
Cine țopăia în meleul galben? O oaste adunată acum patru luni și ceva, după ce la Chiajna mai rămăseseră doar portarul Niță și căpitanul Pană, plus Crețu, reîntors din împrumutul de la Rapid. Ilie Stan a semnat după câteva săptămâni de tatonare, în care și-a înroșit telefonul în căutare de jucători. A venit plutonul Timișoara, cu Lepmets, Belu, Popovici, Rocha, Rover Cârstea, Florin Ilie. S-a apelat la trei veterani, Paraschiv, Ghionea și Florin Maxim. Antrenorul a deschis agenda cu numerele de la Brănești și i-a găsit acolo pe Ispir, Zuluf și Simion. Și-a adus proprii copii, pe Dani și pe Andrei. I-a scos de nicăieri, adică din eșaloanele inferioare, pe Leca și Serediuc. I-a găsit, numai el știe unde, pe Bambara, Wellington, Belica. Între timp din grup s-au autoexclus Rocha, Lepmets și Maxim.
Cu oastea asta adunată în grabă, Ilie stă liniștit la mijlocul clasamentului. N-a primit gol de o lună și ceva, de peste 400 de minute jucate. A strâns trei victorii afară în campionat, cele mai multe, alături de Steaua, Astra, Pandurii și CFR. Prin comparație, Vaslui, Rapid și Dinamo sunt sub Chiajna la acest capitol. A jucat ultimele trei meciuri acasă în Liga I cu om în minus aproape o repriză și a reușit să nu le piardă.
Cam asta e Chiajna. Echipa comunei cu o populație cât două sectoare de pe Național Arena, dar echipa unui club care are sală de sport ultramodernă, hotel propriu și terenuri de antrenament mai multe decât Steaua sau Rapid. Echipa care în loc să se împrăștie prin cârciumi, a stat în cantonament după meci, iar a doua zi dimineață a făcut antrenament și refacere.
Echipa unei nopți parcă fără sfârșit și a unui meci care a început în octombrie și și-a dat ultima suflare când era deja noiembrie. Să pui meciurile de Cupă, care pot avea prelungiri, de la nouă și jumătate, înseamnă masochism! E frig pentru spectator și e târziu chiar și pentru cei care stau acasă, la televizor. Se mai poate vorbi de rating și de prime-time dincolo de miezul nopții? Atunci e ora reluărilor, a nocturnelor culturale sau a canalelor dotate cu control parental.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER