Alibec e onorat de interesul lui Reghecampf, chiar dacă la 14 ani a avut o experiență nefericită la Steaua Pe când era la Inter, jucătorul de 22 de ani a încercat să copieze programul lui Javier Zanetti
Denis, te așteptai ca lucrurile să meargă atât de bine pentru tine în momentul în care te-ai hotărât să te întorci în țară? Eu îmi pierdusem încrederea în mine, dar am avut parte de mult sprijin. M-au ajutat colegii, antrenorii, domnul Hagi…
Cum te simți acum față de momentul revenirii tale în România? Mai am un pic de lucru în ceea ce privește pregătirea fizică, nu prea pot să duc acum 90 de minute, dar în rest sunt bine. Mi-am revenit și psihic, mă simt foarte bine aici.
Știu că din momentul venirii tale Gică Hagi s-a ocupat personal de situația ta… Așa este. A vorbit cu mine, m-a învățat ce trebuie să fac pentru a reveni la cea mai bună formă. Mi-a spus că sunt un jucător foarte talentat și că o să ajung cel mai valoros atacant din România dacă o să trag de mine. Când îți spune Gică Hagi așa ceva, nu are cum să nu te pună puțin pe gânduri. Și am zis să încep să muncesc, să trag de mine…
A avut mult de lucru cu tine? Cum erai din punct de vedere fizic și psihic? Eram la pământ cu amândouă… (pune capul în pământ și tace timp de câteva secunde)
Cum ai ajuns în situația asta? Nu m-am acomodat în Belgia, nu îmi plăcea deloc atmosfera de la echipă. Colegii erau mai în vârstă și nu prea știau cum să se comporte cu tinerii. Mă simțeam respins de grup. Eram doar vreo trei-patru jucători mai mici, iar «bătrânii» nu prea ne suportau. Au vorbit cu antrenorul să nu ne mai bage și, până la urmă, m-am enervat și am făcut urât! Am avut o răbufnire, acumulasem prea multe frustrări.
„Leonadro mă voia, Gasperini mi-a zis să-mi găsesc echipă”
Dar tu cum ai ajuns tocmai la Mechelen? La echipa mare a lui Inter era antrenor Leonardo și el voia să mă oprească în lot pentru sezonul următor. Dar a plecat și a venit Gasperini. Lui nu prea îi plăceau tinerii din câte am înțeles și, când mai erau două zile până se termina perioada de mercato, mi-a zis să îmi caut echipă.
Și a apărut varianta plecării tale în Belgia. A fost singura opțiune? Eu i-am zis lui Gasperini «Acum ce fac? Cine mă mai ia când mai sunt două zile din perioada de transferuri?» Până la urmă, am mers în Belgia. Iar după câteva etape Gasperini a plecat de la Inter!
A mai existat vreo altă ofertă în afara celei de la Mechelen? Exista posibilitatea să mă întorc în țară, din câte am înțeles, mi s-a spus că Steaua m-a vrut. Am vorbit și cu Victor Becali, care este impresarul meu, și mi-a zis să mă duc în Belgia, să joc tot în străinătate. Au mai fost și niște variante din Serie B, dar mai toate echipele aveau deja loturile formate.
„Mi-a fost frică să mă antrenez cu Mourinho”
Tu mai ai contract cu Inter și presupun că scopul tău este să te întorci la Milano… Mai am încă 4 ani de contract. Da, vreau să joc la o echipă cât mai mare, e normal.
Ai plecat la 18 ani din țară și te-ai dus la una dintre cele mai bune echipe din Europa. Care au fost primele diferențe pe care le-ai observat în Italia? Eu am mers la început la Primavera. Aveam deja câteva meciuri în «A», la Farul, și nu mi-a fost greu. Dar după două săptămâni, când m-a chemat Mourinho să fac antrenamente cu ei, mi-a fost puțin frică. Ritmul în care se pregăteau era mult mai ridicat.
Cum ți se păreau antrenamentele cu Jose Mourinho? Nu erau grele, niciunul nu ținea mai mult de o oră și jumătate. Se lucra foarte mult cu mingea. Mourinho căuta să umble foarte mult la psihicul jucătorilor, din acest motiv au și ajuns să domine Europa în perioada în care a fost el acolo. Lui îi plăceau tinerii, dar pe primul plan era performanța. Care era mai bun, ăla juca.
„Recunosc, m-a luat valul”
Când ai plecat din țară probabil erai conștient că ești cel mai bun din generația ta. Ai mai simțit același lucru și la Inter? La echipa a doua jucam titular, eram căpitanul echipei. Am fost conștient de valoarea mea. Doar când am plecat în Belgia am început să mă îndoiesc, am căzut total.
Această cădere s-a produs și din cauza ta? Nu mai erai puștiul de la Farul, acum câștigai mult mai mulți bani… Da, m-a luat valul! La început am avut un contract, apoi mi l-au mărit… vedeam că banii tot vin și am cam uitat de fotbal. Dar mi‑am dat seama că lucrurile nu stau chiar așa. Acolo, la Mechelen, eram singur, nu-mi spunea absolut nimeni ce să fac și m-a luat valul.
Care a fost momentul în care ai conștientizat că drumul pe care erai nu e cel bun? Acum, de când am venit la Viitorul. La început, eu doar mă antrenam cu echipa, nu jucam. Stăteam și mă uitam la alții cum o fac. Mi‑am zis că nu am cum să rămân așa, că trebuie să fac ceva și asta cât mai repede.
Încă un lucru legat de Inter: cum se ocupă ei de formarea tinerilor jucători? Cel mai bun lucru acolo este că oamenii din club nu fac diferența dintre tine, un junior, și un fotbalist de la echipa mare. Lucrul asta îți dă încredere. În plus, cât timp ești acolo nu ai nicio grijă în afară de fotbal. Ai tot ce îți trebuie: și bani, și notorietate… tot!
Și, în plus, ai și niște modele excelente de urmat. Poate pe cel mai bun dintre ele, Javier Zanetti. Zanetti e incredibil, e un idol acolo! Eu nu am văzut așa ceva în viața mea. În fiecare zi venea cu o oră și jumătate înainte de antrenament și pleca la o oră și jumătate după ce se termina ședința de pregătire. Fantastic! În fiecare zi! Iar el nu a avut niciodată o accidentare. Am încercat să fac și eu ca el de câteva ori, dar mai mult de două-trei zile nu am reușit.
Care era jucătorul de la Inter căruia, din punctul de vedere al oamenilor de acolo, îi semănai ca și calități. Tind să cred că Zlatan Ibrahimovic. Mi s-a mai spus asta în Italia, dar nu cred… Eu l-am prins pe Ibrahimovici două luni la Inter și era un adevărat fenomen. Era cel mai important, poate chiar peste Zanetti. Asta vedeam eu din reacțiile suporterilor. Și s-a văzut asta și ulterior, pe oriunde a fost.
„La Steaua am fost neglijat”
Este adevărat că acum câțiva ani ai fost să dai probe de joc la Steaua? Nu am fost în probe la Steaua, ci am jucat acolo jumătate de an. Asta pe la 14 ani. Dar nu mi-a plăcut. Nu prea mă băgau în seamă, antrenorilor nu prea le plăcea de mine și am decis să plec. Clacasem, mai ales că stăteam și singur.
Tu ești genul de om a cărui stare este influențată într-o proporție foarte mare de feedback-urile celor din jur? Mai mult mă afectează dacă sunt neglijat, atunci mă închid în mine. Laudele nu mă schimbă. De fapt, acum nu mă schimbă, că înainte mi se urcau la cap (râde).
Unde ai vrea să joci după expirarea împrumutului? În țară sau în străinătate? Oriunde. Dacă e vorba și de o echipă care joacă în cupele europene, atunci e perfect.
S-a vorbit de interesul celor de la Steaua pentru tine… Am auzit și eu asta, dar până nu e nimic concret nu știu ce să spun. Mai e și Inter la mijloc și nu pot să hotărăsc eu.
O ultimă întrebare: care este cea mai mare satisfacție pe care ți-o dă fotbalul? Că pot să o fac fericită pe mama mea. Ea m-a ajutat tot timpul.
Știu că trebuie să încep să marchez mai des, vreau să mă descătușez Denis Alibec, atacant Viitorul Constanța
Înseamnă enorm pentru noi să îl avem alături pe domnul Hagi. La început aveam emoții de fiecare dată când îl vedeam Denis Alibec, atacant Viitorul Constanța
Mama făcea taximetrie Denis Alibec a crescut fără tată, părinții lui divorțând atunci când el era încă foarte mic, iar mama sa a făcut taximetrie pentru a-l putea ține la fotbal. Cu primii bani primiți de la Inter Milano, vârful de 22 de ani a cumpărat o casă în Mangalia, orașul său natal, în care aceasta să locuiască alături de bunica jucătorului
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER