Toate cele patru puncte câte stau în dreptul CFR-ului în clasamentul grupei de Champions League au fost rodul unui intens și eficient zbucium defensiv, plus al unor contraatacuri perfect țintite. La Braga și la Istanbul reduta a funcționat și e clar că în acest moment campioana României asta e în stare să facă: să stea la cutie și să lovească pe contre.
În fața Bragăi există mai multe ispite de a abandona cazemata. Întâi, mirajul unei victorii care i-ar fixa pe clujeni măcar pe locul trei. Apoi terenul propriu, cu tot ce înseamnă el. Teren propriu a fost însă și cu Astra, și cu Viitorul, și cu Galata, și cu Iașiul, și cu Mediașul, meciuri încheiate fără victorie și cu destule semne de suferință. Nu mai amintim de Manchester United, pentru că deja acolo lumile se separă.
E clar, și nu trebuie să te cheme nici Andone, nici Paulo Sergio, ca să-ți dai seama că echipa din Gruia are probleme atunci când trebuie să atace. Nu știe s-o facă, se descoperă, nu aduce deloc mingea către izbăvitorii Sougou sau Kapetanos. Din cauza accidentărilor printer mijlocași, dar și din cauze care țin de viziunile tactice din ultima vreme, CFR 2012, colecția de toamnă-iarnă, n-are nici o legătură cu posesia în terenul advers, nu poate decât să aștepte, uneori să bubuie mingile în mod rustic afară.
Dacă-și va propune altceva cu Braga, CFR va avea șanse mici. Încă nu știm exact ce fel de antrenor e Paulo Sergio și cât a putut să-și cunoască noua echipă, dar e de presupus că pe Braga o știe, poate mai bine decât pe CFR. Sunt portughezi, latini, le place mingea și impresia e că singurii latini cărora nu le place mingea s-au cuibărit în Gruia.
Tocmai de aceea e nevoie de muncă brută, la nevoie chiar de un pic de bubuială, dar fără greșelile imense din fața Galatei. Asta în ideea în care celebrul domn Mihai a luat-o razna. Pentru că altfel, dacă domnul Mihai e încă zdravăn la cap, nu trebuie să se repete nimic din ce-a fost rău și urât în acea seară blestemată.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER