Acel stil cu „bă, mânca-v-aș gura voastră”, continuat cu „să moară mama, pă ei și la casierie”, desenat de destui antrenori de pe la noi, continuă în fața camerelor tv cu „a fost o victorie meritată, nu vorbesc de arbitraj, dar azi nu ne-a dat două penaltyuri”. Stilul și-a găsit în sfârșit antonimul, opusul, reversul, măcar în fața aparițiile publice. Nu știu ce stil are Valentin Sinescu în vestiar, dacă vorbește academic cu Tembo, Yahaya sau Bărboianu, dar în fața microfonului devine un fel de Hegel plus Sartre de Giurgiu, dogmele, chintesențele și paradigmele rotunjindu-i un discurs de om citit, care a stat până la aproape cincizeci de ani departe de luminile rampei, iar acum, la o vârstă coaptă, încearcă să îmbrace în concepte filosifice ideile esențiale ale unui meci.
Sinescu, gnosticul tacticii de la Astra, acel tip care provoacă zâmbete când aleargă să-și îmbrățișeze jucătorii, are victorii la CFR (cu eroare de arbitraj, ce-i drept), în Giulești, plus o bătaie cu terenul în cap administrată Pandurilor. Câți dintre antrenorii de bani gata ai fotbalului nostru, care nu se apleacă să ridice un pai de jos fără 20.000 de euro pe lună se pot lăuda cu o asemenea triplă în mai puțin de o lună? Câți dintre acei Misteri cu clauze de reziliere de o jumătate de milion sunt în stare să spună că săptămâna dinaintea meciului cu Steaua e pentru ei cea mai liniștită, fiindcă n-au nimic de pierdut? Câți dintre magiștrii rezilierilor amiabile, care, dacă le-ar da legea dreptul, ar pregăti zece cluburi pe sezon, încasând de la fiecare prime de instalare, își trec în discurs capitole de mulțumire pentru cei care au pregătit echipa înaintea lor?
Mai nimeni! Toată lumea, după ce semnează, spune că jucătorii nu pot să meargă, că totul e praf și lasă de înțeles că predecesorul lor a fost o nulitate ștampilată. Nimeni nu-și dă seama de ridicolul unor asemenea declarații și că, mai ales la schimbările din cursul sezonului, noul antrenor n-ar fi instalat niciodată dacă vechiul ar fi ok.
Sinescu, așa gnostic și existențialist în filosofie cum ni s-a arătat, n-a ezitat să le mulțumească lui Stelea și lui Mulțescu pentru ce-au făcut la Astra înaintea lui. În plus, printre teze și antiteze, s-a ferit să pună limba pe așezătorul patronului, ducând elogiile spre vestiarul transpirat al jucătorilor. O lecție pe care alții n-o învață în sute de conferințe de presă a fost predată de un om care își numără pe degete aparițiile în fața microfoanelor. Iar acestea sunt aproape egale cu numărul victoriilor de răsunte pe care le-a obținut în ultimele săptămâni.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER