Vaslui, varianta proletară

Acum un an, tot în etapa a optsprezecea, adică prima a returului, și tot în decembrie, Rapidul bătea cu 3-2 la Vaslui. Acolo antrenor era tot Viorel Hizo, varianta în trening, nu la patru ace, așa ca duminică seara. Veteranul primei ligi lipsise vreo nouă luni din peisaj și probabil că a ținut să onoreze revederea cu Rapid, celălalt club-reper al carierei sale, în condiții de maximă eleganță.

Nu felul în care arată Viorel Hizo e subiectul, ci modul în care arată echipa sa. În decembrie 2011 tricoul galben-verde ascundea o adevărată colecție de esteți. Principalul mijloc de producție era exteriorul ghetei, mingea se învârtea incitant, traseele curgeau de la sine, din rutina unor valori.

 Rețineți: Puia (Cerniauskas era accidentat) – Jovanovic, Milanov (improvizație în centru, Farkas era indisponibil), Papp, Milisavljevic – Pavlovic, Zmeu – Adailton, Wesley, Sânmărtean – Temwanjera.

Acum, primii 11 au fost Cerniauskas (accidentat Coman) – Milanov, Celeban, Varela, Sălăgeanu – Jumisse, Caue – Antal, Sânmărtean, Varga – Niculae.

Două punți de legătură, Milanov și Sânmărtean, plus Costin, intrat de pe bancă și atunci, și acum.

Adică o echipă cu totul nouă, la un an distanță. Dar o cu totul altfel de echipă, cu o altă textură și cu o altă exprimare.
Vasluiul variantă 2012 e o structură din beton, cu prea puțină poleială pe acoperiș. Într-un an, penelul lui Wesley a fost înlocuit cu mistria lui Jumisse. Sprintul scurt al lui Adailton a lăsat loc semifondului lui Caue. Sânmărtean e și colo, și colo, dar cu o viteză în minus. În schimb au venit rocile tari Celeban și Varela, plus musculatura lucrată a lui Marius Niculae vizavi de cea nativă a lui Temwanjera.

Dacă măsurăm distanțele alergate atunci și acum, probabil că în 2011 se ajungea până la Bârlad, adică o medie de 5-6.000 de metri de om, acum se merge spre Focșani, adică peste o sută de kilometri, ceea ce se apropie de media fotbalului civilizat. Atunci alerga mingea de la Wesley la Adailton și înapoi, acum aleargă Caue și Jumisse de la un adversar la altul.

Ne uităm pe clasament și vedem că și anul trecut, și acum, sunt zece puncte de lider, se pare rația matematică de la care echipa galben-verde pornește de regulă asaltul din retur. Când făceam aceste calcule, am auzit vocea lui Adrian Porumboiu din difuzorul plasmei de alături. Vorbea în principiu despre sistem și neregulile sale, dar rezuma cu destule rezerve sezonul de toamnă al echipei sale, condiționând o campanile de transferări răsunătoare de șase puncte în ultimele două meciuri ale acestei luni, cu Petrolul și cu CFR. Poate că în acest moment nu e nevoie de nume și de valori, ci de și mai multă alergătură, pentru ca suma distanței alergate  să treacă de Focșani, până spre viile de unde se văd luminile Râmnicului Sărat.

După ce Adrian Porumboiu a închis telefonul, am revăzut secvențe din meci, plus silueta elegantă a lui Viorel Hizo. Abia atunci am înțeles de ce s-a îmbrăcat veteranul la costum. Echipa sa e în salopetă proletară și muncește ca niciodată.
P.S. Cine vorbește de un Rapid descărnat, să ia act de opt oameni care au fost și acum un an pe terenul din Vaslui: Duarte, Bozovic, Oros, Teixeira, Pancu, Roman, N.Grigore, Grigorie. Și-atunci, unde e dezastrul?