De la Hagi și Răducioiu încoace, de generații, fotbaliștii noștri răspund pe nemestecate „Italia” atunci când sunt întrebați unde oare s-ar simți în largul lor dacă s-ar ivi un contract în străinătate. „Bineînțeles în campionatul italian” replică și dacă-i scoli din somn la două noaptea. Doar ici, colo, răzlețe câte o Spanie, câte o Anglie. Două posibile explicații pentru opțiunea-clișeu: una la mână, după Revoluție, primele transmisiuni dintr-un campionat de afară au fost din Serie A. Vinerea, pe TVR, la emisiunea lui Dadi Graur se comenta rezumatul meciului Napoli – Inter de duminica trecută. Apoi au venit și partidele în direct în care țineam pumnii Bresciei romena. În timp, caravana TV s-a mutat când la întâlnirile Galatei, apoi la cele ale Șahtiorului. Dar il calcio a rămas prima dragoste, care, nu-i așa, nu se uită. A doua la mână: probabil că destui dintre fotbaliști au rămas cu amintirea bunicilor care-și completau buletinele Pronosport exclusiv cu meciuri din Serie A atunci când campionatul nostru pleca la săniuș în vacanța de iarnă. Inter – Roma pauză și final…
Visul de bondoc cu mingea sub braț în curtea școlii a fost una, realitatea din terenul adevărat cu totul alta. Nemiloasă, crudă cu marea majoritate. Aproape toți au sclipit o etapă, două, cinci, după care s-au stins ca orice meteorit. Răducioiu la Bari ori la Verona, Hagi la Brescia, Dan Petrescu la Foggia, Contra la Milan sau Goian la Palermo, mai către vremurile de-acum. N-a fost cazul și cu Torje. A început ezitant la Udinese și a încheiat decepționant. Dacă-și mai aduce aminte de vreo jumătate de repriză mai acătării dintr-un întreg sezon.
Excepția parcă s-ar numi Mutu. A fost singurul copleșit de titluri de-o șchioapă în Tuttosport și cu o sumă record la transferul la Chelsea. A scris o părticică de istorie, o frază, două, dacă nu cumva chiar un capitol atât la Parma, cât și la Fiorentina. Spre deosebire de Mutu, cei mai mulți au trecut prin il calcio precum gâsca prin apă. Chiar merită un premiu cel care își aduce aminte pe la câte cluburi a trecut Codrea. E ceea ce ar trebui să-l tragă de mânecă pe Chiricheș, care, se zice, s-ar pregăti de Milan: și Dică, și Claudiu Niculescu, și Paraschiv, și Torje, ultimii de pe listă, au demonstrat că fotbalistului român nu i se prea potrivește campionatul italian. Bazaconia cu „suntem la fel de tehnici precum italienii, deh, noi, latinii” e valabilă doar în măsura în care suntem la fel de ordonați ca nemții. Și când te gândești că odată ne-am umflat în pene botezându-ne și „brazilienii Europei”… Aparențele însă nu mai înșeală, iar tehnicitatea se nivelează cu adevărat numai la miuțele cu burțile la vedere și părul grizonat în care Gino Iorgulescu și Antognoni încearcă un remake după pelicula preliminariilor din ’83.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER