Eternul Badea

Interesantă remarca unui cititor, care a pus în oglindă situația la limită de acum de la Dinamo cu cea de la Steaua de aproape un deceniu în urmă. Nu tot ca Negoiță a preluat și Becali conducerea Stelei de la Păunescu? Adică în forță, cu buldozerul. Vă aduceți aminte de noaptea cuțitelor lungi în care acțiunile subevaluate erau numărate din doi în doi și numai cine n-a vrut din clanul Becali nu s-a ales cu câte 0,25 la sută dintr-o acțiune la Steaua. Îți făceai cruce de unde mai scoate Becali câte un nepot, și încă unul…

Paralela se frânge însă aici. Se frânge totodată, mai mult ca sigur, și aventura lui Negoiță în acționariatul lui Dinamo. Doar nu are acasă dosită sub pat o tiparniță de bani și nici nu are cum să vândă peste noapte câteva sute de apartamente construite ca să poată pune pe masă dintr-odată 14 milioane de euro. Asta la o primă strigare. Șase ar fi investiția promisă în varianta în care ar deveni acționar unic, iar celelalte opt sunt prețul pretins de Nicolae Badea pentru pachetul majoritar. All-inclusive o pungă cu lămâi ca în hârjoneala cu Copos.

Pachetul majoritar, ba chiar unic dacă socotim că toți ceilalți acționari din ultimul deceniu și jumătate au dispărut pe rând, unul câte unul, precum cei zece negri mititei. Cohn, Nețoiu, Borcea, Turcu, Săvulescu…Negoiță a întrebat, iar Badea i-a răspuns. Opt milioane. Doar așa mai citesc printre rânduri mercurialul și dinamoviștii și află cam câte parale face pe piață o acțiune la Dinamo. E de presupus că nu e nimeni într-atât de picat din Lună încât să-și imagineze că Badea chiar a adus de acasă cele opt milioane de euro de când e acționar la Dinamo. Nu, e altcumva. De unde se vede că Badea nu e Păunescu. E distanța ce separă boemia unui șef de bar Melodi din timpul Epocii de aur de datul din coate al unui ginere de Dincă-Te-Leagă.            

O singură concluzie: Badea e etern la Dinamo. Altminteri nu s-ar hrăni decât fantezia că prin cine știe ce minune Dinamo ar trezi pofta vreunui Abramovich ori a unui șeic din Golf. Basme. Iar Bălgrădean, Luchin ori Cătălin Munteanu au sărit demult de vârsta poveștilor pe genunchii bunicilor…