Din ce am văzut și din ce am discutat în ultimul timp cu diverși concetățeni, am impresia că nouă, românilor, ne e frică de lesbiene și de homosexuali. Îi considerăm un fel de monștri veniți de undeva din spațiu, care vor să ne terorizeze aici pe Pământul nostru. În tot cazul, nu îi vedem ca pe niște oameni, ci ca pe o specie ciudată, de care trebuie să fugi cât mai repede dacă o detectezi prin preajmă. Cred că avem nevoie de niște aparate speciale, cu care să descoperim „ciudățeniile”, iar apoi să le dăm pe mâna poliției, a procuraturii, a președintelui sau a lui Dumnezeu. Ori să izolăm „creaturile” undeva departe, ca pe niște leproși.
Subiectul e considerat delicat în România. Aproape toată lumea se ascunde, nu vrea să comenteze, pentru că homosexualitatea e văzută a la Becali, adică ceva rușinos, despre care nu trebuie să știm că există, iar dacă aflăm că totuși există, măcar să nu discutăm! Mentalitatea asta mă duce cu gândul la perioada comunistă, în care nu se vorbea nicăieri despre sex, nici în ziare, nici în reviste, nici în cele două ore de program de la tv, nici acasă, în familie. Chiar te puteai întreba în acea perioadă dacă cineva face sex în Republica Socialistă România! Așa și cu homosexualii și lesbienele în vremea noastră. Toată lumea știe că există nenumărate cupluri, dar puțini vorbesc despre așa ceva. E un embargo pe care ni-l impunem noi înșine, poate și pentru că biserica nu tolerează relațiile homosexuale.
Pe mine, personal, nu mă deranjează lesbienele și homosexualii dacă își fac treaba la ei acasă. E viața lor, e alegerea lor, e orientarea lor, suntem niște oameni liberi (sau măcar pretindem că suntem). Deranjant este atunci când îți dai fetița la handbal sau la orice alt sport, vezi cazul prezentat în ProSport, iar acolo șase-șapte „veterane” din lot se îmbată în cantonament și fac avansuri oricărei nou-venite, iar dacă aceasta refuză, o marginalizează și o terorizează psihic, sper că nu și fizic! Aș vrea să cred că faptele de la Rapid (căci despre junioarele Rapidului este vorba), povestite de mama unei copile terorizate, reprezintă doar un caz izolat și că nu avem parte de așa ceva la majoritatea cluburilor de handbal din România. Oricum ar fi, cazul e grav și necesită o analiză serioasă la care să participe părinții, șefii clubului Rapid, antrenorii, reprezentanți ai Ministerului Sporturilor și ai Federației Române de Handbal.
Problema nu trebuie neapărat generalizată, dar ea necesită o dezbatere și o rezolvare urgentă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER