*Fostul tenismen Christophe Rochus (34 de ani) spune că dopajul a pătruns de mult timp în tenis. Belgianul susține că există suspiciuni asupra unor jucători precum Rafael Nadal sau Robin Soderling.
*Rochus dezvăluie că cei de la ATP i-au recomandat în trecut să nu mai vorbească despre dopaj
Dopajul în sport seamănă cu o pată de ulei care se tot întinde. De ani buni! Iar recentele dezvăluiri ale lui Lance Armstrong au darul de a declanșa furtună în conștiința sportivilor care au călcat pe bec. Dar și în orgoliul adversarilor celor obișnuiți cu „tratamentele” de îmbunătățire a performanțelor. Ieri dimineață, siteul sports.fr a prezentat o serie de declarații incredibile acordate în cotidianul belgian „La Libre” de fostul tenismen Christophe Rochus (retras în 2010, fost nr.38 ATP, 1,70 m), fratele mai mare al lui Olivier Rochus. „Dopajul în sport și în tenis este o realitate. Eu o tot zic de 10 ani! Se pune mult accentul pe capitolul fizic și apar din ce în ce mai multe tentații. Cred că dopajul ar trebui legalizat! Eu și fratele meu am fost mereu curați. Deși puteam să luăm hormoni de creștere, n-am făcut-o însă! Poate că fratele meu (n.r. Olivier, 1,68 m) ar fi crescut cu încă 17 centimetri și acum s-ar fi aflat în Top 10, dar fiecare e liber să aleagă”, opinează belgianul al cărui idol a fost Stefan Edberg.
Argentinienii, K.O.
Finalist la Valencia (2003) și Rotterdam (2006), Christophe lasă să se înțeleagă că fenomenul dopingului e cunoscut în interior, însă metoda pumnului în gură a fost mereu eficientă. Pentru a exemplifica modul în care i s-a sugrumat libertatea de exprimare, Rochus face o incursiune în trecut. „Când am intrat în Top 100, am declarat în presă cât de scandalos e că acești jucători sunt dopați. Imediat am primit o scrisoare de atenționare din partea ATP în care mi se spunea: «Este ultima dată când discuți despre acest lucru. N-ai dovezi, nu știi nimic». În cele din urmă, toți tenismenii pe care îi menționasem au fost depistați pozitivi. Toți erau argentinieni”, uimește Christophe. Țintele pe care degetul lui Rochus le indicase (probabil) erau Mariano Puerta, Mariano Hood, Guillermo Coria sau Juan Ignacio Chela, argentinienii care în prima parte a anilor 2000 uluiau printr-o energie de nebănuit. Mutând discuția spre prezent, Rochus nu se sfiește să aducă argumente care incriminează și vedetele actuale. „În privința lui Nadal zvonurile rămân zvonuri, însă toată lumea se poate întreba: «Cum de la Roland Garros poți evolua atât de bine și după o lună nu mai poți juca!?» Asta dă o notă de suspiciune, însă nimeni n-are vreo dovadă! Dacă se dovedește, e grav! Un alt exemplu ar fi Robin Soderling, care după ce a câștigat turneul de la Bastad în 2011 și a a tins vârful carierei, a declarat că suferă de mononucleoză. Și asta mi se pare suspect”.
Banii dictează
În finalul dezvăluirilor, belgianul explică și de ce dopajul nu poate fi eradicat în tenis: „Dacă după o semifinală în cinci seturi, de cinci ore, câștigătorul spune că nu se poate reface până la finala de a doua zi, spectacolul se termină. Sunt prea mulți bani în joc și prea mult spectacol. Ca spectator, nu mă deranjează ca sportivii să fie dopați”.
Comentarii pe sports.fr „Rochus e un frustrat, n-a jucat niciodată la un înalt nivel” (Genie GP) „La juniori, Nadal și Gasquet aveau același fizic. Faceți acum o comparație între ei” /Cagouille) „Afacerea Armstrong va dezlega și limba lumii tenisului” (phenix)
Cum poate fi atât de puternic Nadal la Roland Garros, iar după o lună de zile nici să nu mai poată juca? Christophe Rochus E suspect cum după ce s-a impus la Bastad, în 2011, Robin Soderling s-a îmbolnăvit de mononucleoză și nu a mai putut evolua nici până azi (n.r. Federer a jucat o semifinală la Australian Open la câteva săptămâni după ce contactase același virus) Christophe Rochus
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER