Mercatinho

În plină dictatură a lui Messi, fereastra de transferuri din ianuarie a adus revolta brazilienilor. Cele mai spectaculoase tranzacții făcute în Europa (bănuiesc că și Daghestan e în Europa…) au avut în prim-plan brazilieni.

La PSG, despre un băiat care a fost adus cu 40 de milioane de euro ar trebui să spui că e ceva „ce n-a văzut Parisul”. Însă Parisul i-a admirat deja pe Rai si Leonardo, așa că la Lucas Moura nu mai ține expresia. Fantezistul adus de la Sao Paulo e un jucător bun, dar Parisul pare a fi făcut o nouă afacere de tip Pastore, sumă de transfer de superjucător pentru un fotbalist dintr-o clasă „mai economică”.
Mult mai „reali” îmi par cei aproape 40 de milioane dați de Anji pentru un alt „regizor”, Willian. Deși are nume de marcă falsificată în China, Willian cu „n” este vrăjitor cu diplomă de la Institutul de Magie Copacabana. Willian, cu coafura sa disco și cu lejeritatea sa debordantă (cred că e singurul fotbalist care acum poate aduce alături aceste două cuvinte, „lejer” și „debordant”), îmi pare a fi un băiat din flori al doctorului Socrates. Doar că, în loc să joace în corpul de balet al naționalei Braziliei generația ’82, Willian va rămâne în stepa ruso-ucraineană să aducă un aer rasat comandoului din Daghestan, Anji. Și apropo de cele 40 de milioane date de Anji pe Willian, rata șomajului în Mahacikala este de 40%.

Pentru că PSG, după ce a cucerit periferia pariziană, vrea să-și tripleze clientela și la magazinul deschis pe Champs Elysee, l-a adus pe David Beckham. Poate că la tricouri vândute Real Madrid va rămâne lider mondial, dar, la lenjerie intimă și parfumuri, PSG nu va avea rival. Mi-e imposbil să-l văd pe Beckham jucând înaintea unor Menez sau Matuidi, flăcăii pe care PSG îi avea deja pe pozițiile pe care poate apărea englezul, dar sunt convins că și pariziencele de culoare le-ar cumpăra prietenilor lor parfumul cu care e impregnat Beckham, și nu Matuidi.

Revenind la brazilieni, în această lună a căzut un fel de zid al Berlinului. E vorba de zidul Liverpoolului. Al treilea club al Europei după palmaresul european și-a luat, în sfârșit, un brazilian, pe Coutinho. Sigur, la Liverpool mai veniseră niște băieți cu pașaport brazilian, Lucas sau Fabio Aurelio, dar Coutinho are și pedigree. Rămâne de văzut ce poate cățelușul agil adus de la Inter printre pitbullii din Premier League. Cu Sturridge și Coutinho, Liverpool a fost și în această fereastră printre echipele care au investit cel mai mult, semn că uneori și mediocritatea poate fi susținută cu mulți bani.

Capodopera acestor mutări de iarnă este însă repatrierea lui Balotelli. Încep să cred că jumătate din suma de transfer, 20 de milioane, a fost susținută de presa italiană, care va putea scoate săptămânal de acum suplimentul Balo. Cred că, după o carieră politică fulminantă, care a mers în paralel cu o epocă fotbalistică grandioasă, construită prin aducerea unor genii ca Van Basten, Savicevic, Weah, Șevcenko, Kaka, Berlusconi a confirmat și cu aducerea lui Balotelli că viața sa atât de cinematografică a intrat deplin în era bunga bunga.