*Austriecii de la OMV au luat de la zero această disciplină în România, iar în zece ani și-au propus să scoată cel puțin un sportiv care să se bată pentru o medalie la JO din 2018
*La jumătatea drumului, în cinci ani, s-a ridicat deja un complex de trambuline, s-a triplat numărul legitimaților, iar sportivii de 15 ani sar la antrenamente și 130 de metri
Săriturile cu schiurile generează o adevărată industrie în Vest. Adrenalina, spectacolul și expunerea acestei discipline în mass-media atrag azi și câte 40.000-50.000 de spectatori la întreceri din Germania, Austria sau Polonia. Într-o comparație forțată, România nu a fost deloc „săritoare” de-a lungul timpului, cu toate că relieful nu i-a lipsit niciodată și i-ar fi permis să se dezvolte la un nivel acceptabil. La noi, sportul a încercat să trezească anumite idei, cu precădere după ce s-au ridicat, în vremea regimului comunist, trambulinele de la Predeal – Cioplea și de la Borșa.
Fără bani și echipamente, sportivii n-au rezistat multă vreme, astfel că și-au încercat norocul către alte domenii. Nici bazele sportive n-au mai fost întreținute și au ajuns în paragină. Din Predeal s-au furat la greu „fiarele” îmbinate timp de trei ani pentru ridicarea unei structuri acceptabile, în timp ce trambulina din Maramureș a fost „cucerită” de buruieni. Ambele au dispărut din peisajul săriturilor cu schiurile din România de mai bine de zece ani, astfel că flacăra acestei discipline a mai pâlpâit doar prin prisma unor antrenori pasionați și a unor copii năzdrăvani, care s-au gândit probabil că e „cool” să încerce senzațiile tari, de a sări, la vârste fragede pe niște dealuri din Râșnov și Săcele.
Minunea, așteptată la JO 2018
Un sport aflat la limita înghețului a prins viață în noiembrie 2007, când austriecii de la OMV au bătut la ușă cu intenția clară de a-i învăța și pe ai noștri să sară. Nu au venit numai cu propunerea, ci și cu un proiect pe 10 ani, „Move & Jump”, pe care să-l finanțeze în mare măsură. Un concept pus la cale de un expert FIS, austriacul Paul Gazenhuber, care să cuprindă absolut toate segmentele: infrastructură, specializare de antrenori, selecția și pregătirea sportivilor. Finalitatea? La JO din 2018, când România ar trebuie să se bată pentru o medalie olimpică (!!!) și să-și propulseze măcar un sportiv în Top 10 în Cupa Mondială.
Sportivi de urmărit: Iulian Pîtea (15 ani), Valentin Tatu (16 ani), Alexandru Mocăniță (16 ani), Robert Buzescu-Purice (15 ani), Török Eduard (15 ani), Ștefan Blega (14 ani)
Dana Haralambie (15 ani) și-a făcut deja debutul în Cupa Mondială
Trambulina K 90 de la Râșnov va intra în circuitul Cupei Mondiale de vară la feminin
1. Infrastructură În primii trei ani ai proiectului, austriecii și-au propus să construiască trei trambuline la Râșnov, de K15, K35 și K64, funcționale 12 luni pe an, numai bune pentru școlarizarea potențialilor sportivi. „Fără baza sportivă, ne-ar fi fost greu să ne dezvoltăm”, ne spune Florin Spulber, antrenorul lotului național. Între timp, în primii cinci ani ai proiectului OMV, statul român a construit o trambulină și mai mare – K 90, necesară pentru a obține dreptul de organizare al FOTE. O bază care a intrat deja și în circuitul internațional la nivel de seniori.
2. Specializare Un alt punct important al proiectului a fost instruirea antrenorilor și în general a oamenilor din sistem. „Opt antrenori din România au fost la cursuri în Austria, iar acum sunt licențiați. Să înveți acum de la austrieci e tot ce îți dorești ca antrenor de sărituri, ei domină autoritar în ultimii ani. Pe lângă antrenori, au fost școliți și arbitrii. Doi sunt deja licențiați internațional, iar în vară alți cinci vor merge la examene. În plus, șase secretare s-au instruit afară, iar acum știu cum să organizeze un concurs adevărat”, ne povestește Florin Spulber.
3. Selecție și pregătire Materialul uman a fost o altă prioritate. În numai cinci ani de când a fost implementat „Move & Jump”, numărul legitimaților s-a triplat, de la 50 de sportivi în 2007 la 160 în prezent. „Am început practic de la zero, cu o baterie nouă. Pe cei vechi nu mai puteam să-i învățăm diferitele tehnici de săritură la 19-20 de ani. În toată această perioadă, am înregistrat o creștere atât din punct de vedere numeric, cât și calitativ, iar rezultatele pe care le-am scos la copii pe plan internațional stau mărturie”, susține Spulber.
Cu ajutorul MEC, la Râșnov au fost înființate deja două clase cu specializare sărituri cu schiurile, una la gimnaziu și una la liceu. „În patru ani, vom avea opt clase cu profil de sărituri”, promite Florin Spulber, antrenorul lotului de sărituri
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER