Deși Steaua comunică doar prin intermediul site-ului oficial, responsabilii cu comunicarea ne-au văduvit de o informație esențială. Aceea că echipa din Ghencea a intrat nu doar în silenzio stampa, ci și într-un silenzio fotbal apăsător. Pe ArenA a fost, din partea liderului din România, o liniște de mormânt, cu excepția a vreo 10-15 minute după golul al doilea, când, într-adevăr, în jumătatea olandeză s-au petrecut câteva fapte de notat. În schimb, primul șut pe poartă a venit abia după aproape o oră (Adi Popa), iar în prima repriză Ajax a făcut doar două faulturi.
E ușor să ne amăgim cu două ocazii, însă trebuie să vedem că posesia ne-a lipsit cu desăvârșire, echipa arătând destul de rău, ca un urs ieșit din iarnă cu burta lipită de spinare. La cum s-a jucat, era greu să se ajungă la alt deznodământ, iar cine vorbește acum de calificare, într-un retur fără Bourceanu și Pintilii, o face mai mult să se afle în treabă. Se poate vorbi de greșeala de la primul gol, Nikolic plus Tătărușanu, se poate vorbi de jaloanele de la golul al doilea, se poate vorbi de seara neagră a lui Latovlevici, de absența desăvârșită a lui Rusescu, de comicăriile involuntare ale lui Tatu, de lipsa lui Chipciu de lângă Van Rhijn la golul doi sau de gestul necugetat al lui Pintilii făcut când deja se știa că Bourceanu nu va fi pe teren la București. Dar toate acestea sunt amănunte, în spatele lor zărindu-se o echipă mult sub Ajax, nu doar ca valoare, ci și cu multe lecții nefăcute.
N-a fost mai nimic în teren, dar n-a venit mai nimic nici de pe bancă. Dacă vrei să treci de Ajax, schimbi ceva. Cu rătăcirea eternă a lui Tatu, cu colăceii de pe abdomenul lui Rocha sau cu zbuciumul etern în gol al lui Mihăiță Costea, înseamnă că nu-ți propui mai nimic. Dacă e de găsit un cuvânt bun, destinatarul său e Adi Popa, dar ce folos? A fost schimbat tocmai când începeam să punem probleme, iar cu ierșirea lui s-a isprăvit și sfertul de ceas în care Steaua a însemnat ceva în meci.
Dar iată că și-atunci când suntem palizi și arătăm rău, tot suntem în stare să stârnim zâmbete. Nu poți să nu te distrezi copios atunci când îl vezi pe suspendatul Dodel făcându‑și alergarea pe asfalt, în văzul lumii și așteptând la semafor să dea prioritate basculantelor. Profesionism sută la sută, demn de cel mai galonat club din România!.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER