Scurte ne mai sunt primăverile! De fiecare dată când aud vorbindu-se de primăvara europeană, îmi amintesc reacția unui prieten nefamiliarizat cu patimile noastre de microbiști. „E o metaforă, nu?”. Nu, e doar orizontul pe care ni-l proiectăm, prăpăstioși, de dorul fotbalului.
2-0 la Amsterdam, 2-0 la Milano. Rezultatul perfect, chiar și pentru hâtrii de serviciu, care ne servesc pe tavă psihologia ieftină cu „cel mai periculos scor”. Nu e cazul vreunei analize, am plictisi. Nu putem fi nici defetiști, am fi ridicoli. Avem doar șansa unei reveniri la bălăcăreală, la hazul de necaz, la scandal și rizibil. Și la spectacolul grotesc și blenoragic pe care îl înghițim zilnic sub numele de „US 24”. Nu am mai văzut de mult o posibilă campioană atât de indiscretă, așa de macho, atât de jilavă și lipsită de respect pentru rivali. Și, apropo de rivali, ne ploconim cu aer fanariot în fața așa zisului proiect de la Cluj. Cum putem spera la ceva din calculul rece și venal pe care ni-l vinde Paszkany ambalat în masca civilizației?
Atâta timp cât ne furăm singuri căciula în ficare zi, atâta timp cât tolerăm trasul de bârneț care guvernează orice comisie prezidată de Mitică, atâta timp cât calendarul competițional depinde în fiecare iarnă de crivățul din Siberia și zăpada Romicăi Jurca, atâta timp cât transferurile sunt făcute de Becali, i-auzi cum sună, Gigi Becali!, atâta timp cât la Cluj performanța este măsurată în lovituri pe piața transferurilor…
Vine returul, vom obține cel mult o eliminare onorabilă și ne vom întoarce la Liga noastră cea de toate zilele. Care, în ciuda celor două luni de dor, parcă vine prea repede. Pentru că primăverile ne sunt prea scurte. Și mai tăioase decât ironia prietenului meu neofit. Astea sunt primăverile vrajbei noastre, pentru că pe aici suntem prea veseli și nu ne bucurăm niciodată.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER