Steaua dezlănțuită

Steaua a ajuns la nivelul la care poate învinge la scor, chiar și în zece oameni (mă gândesc că și în nouă!), orice echipă din campionat. E un fel de „Django dezlănțuit”, că tot e la modă filmul, care își execută victimele cu calm, cu precizie, cu detașare și cu sânge rece. Ți-e și greu să înțelegi cum poate domina în inferioritate un adversar care, teoretic, ar trebui să aibă un avantaj jucând 11 contra 10.

În primul rând, cred că e vorba de pregătirea fizică net superioară celorlalte adversare din campionat. Tommy, acest Tarantino al preparatorilor, știe meserie dacă i-a făcut pe alde Pintilii să alerge non-stop 90 de minute. Lupta pare nedreaptă, ca și cum 11 atleți din Kenya ori din Etiopia (sau 10, mă rog, nu mai are importanță) ar concura alături de 11 băieți aflați în cârje!

Apoi, în mod sigur, diferența e făcută și de valoarea individuală a fotbaliștilor. Nouă dintre titularii Stelei sunt convocați constant la națională (Tătărușanu, Latovlevici, Chiricheș, Bourceanu, Pintilii, Tănase, Chipciu, Popa și chiar Rusescu), iar asta înseamnă valoare în toate unitățile de măsură ale fotbalului.

Contează foarte mult, așa cred, și strategia antrenorului. Reghecampf a arătat până acum că e un antrenor în ascensiune, inspirat, cu potențial și cu metode inovative de pregătire. Și asta în timp ce foarte multe echipe din Liga I și-au instalat antrenori care nu au spus mai nimic până acum în carieră și nici nu dau senzația că vor spune în această viață.

Ar mai fi și nivelul extrem de scăzut al combatantelor, Steaua neavând, practic, niciun adversar serios în această ediție de campionat. Niciunul! Uitați-vă ce joacă CFR-ul, priviți gaura în care a ajuns Rapidul, gândiți-vă la „groapa” în care se află Dinamo.

Păi în aceste condiții, se mai pune problema câștigării titlului? În niciun caz! Steaua e campioană, dar trebuie să-și bifeze victoriile până când chiar și matematica se va recunoaște învinsă.