„Săptămâna Patimilor lui Real a devenit Săptămâna Grandioasă”, a scris rasatul editorialist al lui As, Alfredo Relano, după victoria de pe Old Trafford. Tip sărit de șaizeci de ani, care a însoțit cu articolele sale Realul cam de la Pirri și Amancio încoace, don Alfredo observă cum artizanul acestui triumfător marți-sâmbătă-marți este Mourinho, care și-a ștampilat extraordinara operă de antrenor cu o performanță cu care puțini se pot lăuda. Îmi permit să adaug la argumentele editorialistului madrilen altele câteva, toate în sprijinul marelui antrenor de pe Bernabeu.
În această săptămână Mourinho a negociat extraordinar pe teren străin doi de 1-1 acasă, care îi confiscaseră statutul de favorit la calificare. Și nu în fața oricui, ci în fața Barcelonei și a lui United. Câți se pot mândri prin calificări triumfale, cu victorii pe Camp Nou și pe Old Trafford la o săptămână distanță?
A folosit meciul de campionat cu Barcelona, dintre cele două deplasări, ca pe un premiu pentru cei care joacă mai puțin și a mizat pe dorința de afirmare a acestora. Deși victoria de sâmbătă pare inutilă în economia clasamentului, ea a fost extrem de importantă, fiindcă s-a văzut că Realul poate fi mare nu numai cu Cristiano și Ozil, ci și cu tânărul Morata.
A înțeles exact ce s-a petrecut după eliminarea discutabilă a lui Nani. S-a prins că are nevoie de un mijlocaș de creație ca Modric. Putea scoate pe oricine, dar a priceput că de la faza cartonașului roșu „victima” Arbeloa ar fi primit huiduieli la fiecare atingere de balon. A riscat apoi câteva minute cu Khedira fundaș dreapta, dar era o zonă fără adversar, pentru că Nani tocmai please la cabine, iar Wellbeck căuta mai mult pozițiile centrale. La 1-1, când se întrezărea inclusiv posibilitatea prelungirilor, a vrut să-l bage pe Benzema, aproape sigur în locul lui Higuain. Însă golul imediat de 1-2 i-a schimbat pe loc planurile, iar pe teren a apărut Pepe. Când se credea că Ramos va deveni fundaș dreapta, Pepe va merge în centru, iar Khedira își va relua postul la închidere, Mourinho a surprins iarăși. A lăsat cuplul din centru, Ramos-Varane pe locul său și l-a pus pe Pepe fundaș dreapta. Acolo, în bandă, deși nespecialist, dar proaspăt, portughezul avea de înfruntat un adversar glorios, pe Giggs, dar vlăguit de cei aproape 40 de ani și de cele aproape 90 de minute. Asta fiindcă după eliminarea lui Nani, Giggs s-a dus în stânga, lăsând dreapta nimănui până la intrarea târzie a lui Valencia.
În fine, Diego Lopez. După accidentarea lui Casillas, Mourinho a înțeles că n-o poate scoate la capăt cu rezerve eterne, gen Adan și că-i trebuie portar de experiență și de siguranță. Exact asta este Diego Lopez, un tip cu merite deosebite în calificarea de pe Old Trafford. Gândiți-vă doar la intervenția de la lovitura de cap a lui Vidic. Mai erau 7-8 minute și la 2-2 se putea allege praful de toată această săptămână de vis.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER