Meciul unei generații

Ultima victorie obținută la București împotriva unei echipe dintr-un campionat major al Europei a venit într-un context favorabil. Unirea Urziceni o învingea în Ghencea pe Sevilla după ce echipa spaniolă își asigurase calificarea din grupa de Liga Campionilor. Acum contextul în care se află Chelsea, cu meciul decisiv cu Manchester United pe Old Trafford în FA Cup la câteva zile după deplasarea de la București și cu presiunea care există în jurul managerului Benitez, poate fi de asemenea decisiv. Să sperăm că nu se va întâmpla totuși ca la returul de la Cluj al disputei CFR-ului cu Inter când Stramaccioni, aflat și el sub presiune și înaintea unui derby cu Milan, n-a trimis în teren rezerve în primul 11, ci cea mai puternică formulă posibilă. Și, chiar de va fi să vedem în teren la Chelsea un Azpilicueta, un Moses sau un Bertrand, să nu uităm că uneori și astfel de jucători pot aduce mari victorii, cum s-a întâmplat cu echipa improvizată a Realului care a învins recent în campionat titularii Barcelonei.

Lista de convocați a Stelei pentru acest meci confirmă falimentul unor soluții în care antrenorul și managerul au pompat împotriva evidenței. Rocha și Costea sunt niște fantome în lotul Stelei de luni bune, iar neconvocarea lor pentru această dispută este o capitulare tardivă a încăpățânării staff-ului Stelei. Și încă o dovadă a stării absurde de situație cu patronul care analizează mai bine potențialul unor jucători decât o fac cei plătiți de patron pentru așa ceva. Sper pentru Rocha sau Costea să poată prinde măcar lotul de 50.000 din tribune.

Steaua va intra în teren cu deja binecunoscuta sa fragilitate defensivă la fazele fixe care în fața unei echipe precum Chelsea are efectul unei pete de sânge în apele în care navighează un rechin. Plutește încă pericolul ca Steaua să joace în inferioritate numerică în cazul în care Tatu prinde primul 11, de neconvocarea lu Nikolic ocupându-se Cel de Sus. Ne întrebăm dacă Steaua poate avea două flancuri complete cu Râpă la fel de solid în ambele faze precum Latovlevici. Urmează să vedem dacă faimoasa condiție fizică a Stelei va reuși să se ridice la nivelul unei echipe de mare calibru după ce steliștii au părut fragili din acest punct de vedere pe finalul meciurilor cu Stuttgart sau Ajax.

Sigur că avem însă și certitudinile de care ne agățăm speranțele diseară. Stadionul va fi un vulcan care va pulsa energie în venele jucătorilor Stelei. Iar Steaua are un detașament de 10 bărbați care joacă în acest moment cel mai bun fotbal al carierei lor de până acum. Să sperăm că, la 30 de ani distanță de la victoria lui Dinamo cu Hamburg, pe același teren, încadrat acum de tribune mai moderne dar pline de aceeași pasiune, o nouă deținătoare a trofeului Ligii Campionilor va fi învinsă. Steaua, la luptă!